Timp de stelist

Mihai DIMA
Publicat în Dilema Veche nr. 128 din 6 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Mamă, te iubesc, dar nu ca pe United!" - este, cred, cel mai vechi slogan pe care memoria mea de microbist îl înregistrează, şi asta fără ca eu să fi avut vreo legătură aparte cu echipa "şepcilor roşii". La vîrsta la care copiii sînt puşi să-şi cîntărească, stupid şi obstinat, dragostea între cei doi părinţi, mintea mea va fi înregistrat o aparent insolită opţiune. Era, de fapt, în acest slogan, o nuanţă ce îmi apare, retrospectiv, definitorie pentru relaţia pe care am dezvoltat-o, în timp, cu fotbalul, pentru mine chiar regele sporturilor - şi dacă nu îi scriu numele cu majuscule, e pur şi simplu din cauză că ar fi inutil pentru cei care nu înţeleg, şi redundant pentru cei ce ştiu. Într-adevăr, nu era aici o comparaţie, ci, dimpotrivă, un abil, dar limpede camuflat semn al diferenţei. În fotbal, ca suporter, poţi iubi doar altfel decît o faci în viaţă, într-o - aş zice - altă dimensiune. Spectatorul pătimaş nu este privat de recursul sentimental la care existenţa cotidiană îi îngăduie oricărui om să apeleze după plac, el pur şi simplu nu admite, nu poate admite, o asemenea instanţă, el se condamnă la fidelitate. Pasiunea pentru o echipă este o trăire organică, repercutată în planul reacţiilor fizice şi, de aceea, oricît ar trudi civilizaţia să îi pună microbistului surdina autocenzurii, manifestările sale, asemeni celor ale îndrăgostitului sau ale misticului, exclud, aprioric, ideea de ridicol, iar rezultatul favoriţilor debordează marginile irealităţii imediate, tulburînd lumea simultană a concretului. Aşa se face că implicarea empatică ajunge să o surclaseze pe cea practică, devenind, paradoxal, mai personală. Da, domnule Radu Cosaşu, aveţi dreptate! Cînd vine vorba de fotbal, timpul se comprimă în amintiri precise. "Graziani! Un pas, doi, trei... şi Duckadam apără!..." cariera mea de stelist conştient are acest deconectant reper iniţial, returul cu AS Roma, din Cupa Cupelor, 1984. Ai mei nu s-au calificat. dar cred că pot da fiorului de bucurie pe care l-am simţit atunci patalama în regulă pentru a atesta titulatura de suporter. Sigur, întregul traseu de pînă la cîştigarea Cupei Campionilor, golul lui Belodedici, pe nedrept anulat (trebuie să recunoaşteţi!), din finala Cupei Intercontinentale, de la Tokyo, supercupa adusă de magica lovitură liberă a lui Hagi, semifinala pierdută în anul următor în fata portughezilor de la Benfica Lisabona sau gustul glorios al umilinţei îndurate în 1989, în finala cu Milanul celor trei mari olandezi sînt doar bornele statistice între care palpită sumedenie de "faze", se cristalizează, pînă la urmă, timpul devenirii mele. Un alt fel de timp, fără îndoială, care se toarce din împletirea, paradigmatică, a roşului cu albastrul. E 3-2 pentru Bastia, a mai rămas un minut şi corsicanii atacă în valuri. Am cîştigat la limită pe teren propriu, am avut 2-0 la pauză în acest retur, calificarea era o certitudine... pare de necrezut... încă o centrare... "Hai Gherasim! Gherasiiim!..." şi vocea lui Emil Grădinescu, urmată de secunda aceea de incertitudine egală cu eternitatea, îngheaţă sîngele, încreţeşte pielea... Cînd se întîmpla asta? Habar n-am. Ar putea căuta şi afla oricine, pentru cel ce are însă nevoie de o asemenea informaţie, ea nu are nici o valoare. Numai în durata afectivă, momentul are, pe scara intensităţii, poziţia lui, de neconfundat, de neşters. Bastia, un episod cu happy-end. Middlesbrough, anul 2006 d.Ch., unul dintre sfîrşiturile de lume. Cînd nu mai poţi nici măcar să admiri, aidoma eroului lui Kazantzakis, prăbuşirea. Şi atunci - pentru că numai fotbalul îngăduie aşa minune, cenuşa fecundă a disperării se însufleţeşte, spiritul de învingător, şiroind de sudoare, se împurpurează de bucuria unui nou triumf, fie el şi doar intern, în dauna rivalilor de-o viaţă. Şi povestea se reînnoadă mereu, obsesia încrederii în performanţă. Obsesie de stelist.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
România a intrat în Cartea Recordurilor cu cea mai mare paradă moto din lume. Nu mai puțin de 3.722 motocicliști au participat la parada de pe ruta Pitești-Mioveni FOTO VIDEO
Nu mai puțin de 3.766 de motocicliști din toată România au luat parte sâmbătă 15 iunie la Pitești la cea mai mare paradă moto din lume, ce a doborât precedentul record, stabilit acum aproape cinci ani în Statele Unite ale Americii.
image
Imagini greu de privit filmate pe o șosea din Marea Britanie. Un polițist lovește intenționat cu mașina un vițel scăpat pe străzi: „Ce fel de monstru...?” VIDEO
Momente îngrozitoare petrecute pe o stradă din Marea Britanie, acolo unde un echipaj de poliție a lovit un vițel scăpat liber. Bietul animal a fost lovit de două ori cu autospeciala, iar martorii au catalogat intervenția drept una brutală, potrivit Daily Mail.
image
Românii, cei mai puțin educați cetățeni ai Europei. O nouă statistică arată că tinerii noștri nu aleg să continue studiile după liceu
Proporția populației cu studii superioare este mai mare în țările nordice și baltice, femeile fiind, în general, cele mai educate.

HIstoria.ro

image
Cea mai mare operațiune amfibie din epoca modernă, în „Historia” de iunie
6 iunie 1944. Ziua Z. Nicio altă operaţiune militară din istoria celui de
Al Doilea Război Mondial nu a beneficiat de un nivel atât de ridicat de securitate operaţională, implicând ample acţiuni de inducere în eroare a inamicului, precum Operaţiunea Overlord (Suveranul).
image
Escrocheria „Andronic” - un precursor al Caritasului în România sfârșitului de secol XIX
Înainte de a fi marele ziarist şi marele proprietar de „Universul”, Stelian Popescu şi-a făcut meseria de jurist. Ca judecător de instrucţie la cabinetul 5, Ilfov, el a dat gata multe cazuri. Printre acestea, se numără celebra escrocherie „Andronic”.
image
A fost sau nu Alexandru Ioan Cuza membru al Masoneriei?
La un deceniu după abdicarea lui Cuza, în 1876, la București a fost înființată Loja Alexandru Ioan I, apoi, în 1882, la Dorohoi a fost înființată Loja Cuza Vodă.