Timişoara, oraşul ascuns

Alina RADU
Publicat în Dilema Veche nr. 144 din 27 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Timişoara, frustrante pentru ochiul meu străin de loc sînt grădinile. Casa bănăţeană tipică are una dintre laturi lipită de trotuar şi ferestre la stradă. O poartă - de obicei impunătoare ca dimensiuni şi cu lucrătură în lemn şi feronerie - fereşte curtea şi grădina de privirile indiscrete. Poţi să te holbezi liniştit în camera de la stradă (care de obicei e "camera bună", de arătat, nu de locuit), deşi băştinaşul veritabil nu o face (am verificat cu Gheo şi cu vreo doi prieteni): nu din prea multă discreţie şi civilitate, ci pentru că nu găseşte nimic de văzut acolo. Dar din curtea interioară n-o să surprinzi decît o ochire fulgerătoare, atunci cînd iese/intră cineva pe poartă. Am umblat mult prin oraş. Am remarcat structura semiurbană a cartierelor periferice, foste sate, cu trotuare vechi şi piaţetă în centru, am admirat "ringurile" care constituie vechea cetate, după un bine gîndit plan urbanistic vienez, am spionat cu nesimţire regăţeană camerele înalte de la stradă, cu ghivece de flori, anunţuri înduioşător de agramate lipite pe geamuri, fiare de călcat vechi, cu clempuş în formă de cap de leu sau de om, pisici de porţelan - mă rog, fiecare cum l-a dus capul de decorator ad-hoc. Dar cu grădinile şi curţile mă descurc greu. Am avut şansa să pătrund de cîteva ori după porţile grele, invitată de stăpînii casei, sau am intrat pur şi simplu în curţile comune, dacă era ziua şi descuiat, înarmîndu-mă cu pretextul că am treabă la vreuna din firmele deschise "în curte" - asta în caz că m-ar fi luat cineva la trei păzeşte. Adică am ajuns să văd cam 15-20 de astfel de spaţii misterioase. Acum două săptămîni am reuşit să mai pătrund în vreo cîteva, graţie unui proiect al Centrului Cultural German intitulat "Grădini ascunse". Ideea e grozavă şi merită dezvoltată: un arhitect peisagist îi conduce pe pasionaţii ca mine prin acest al doilea oraş, cel puţin la fel de mare ca oraşul pe care-l ai zi de zi la dispoziţie. Stăpînii caselor cu pricina se bucură să-şi arate comoara ferecată, iar noi, vizitatorii, mai completăm un gol pe o hartă cu "locuri de care nu ştie nimeni" - decît noi, cei cîţiva aleşi. Mi-a plăcut enorm o grădină în care am intrat prin apartamentul singur şi trufaş de pe un palier al unui bloc interbelic cu două etaje. Din sufrageria cu mobilă Biedermeier şi oglindă uriaşă, de bronz, străjuită de îngeraşi, o uşă dădea spre un petic de verdeaţă nu mai mare de 80 de metri pătraţi, înconjurat de ziduri groase de cărămidă. Nici o şansă să o vezi din stradă sau măcar din curţile vecine. Casa-cetate - Timişoara e plină de ele şi cu timpul mai cuceresc şi eu cîte o redută. Dar nu-mi fac iluzii: în mare parte oraşul ăsta fantastic, cu pitici de grădină, fîntîni arteziene, parcele de răsaduri legumicole sau tufe îngrijite de trandafiri, coridoare lungi, placate cu mozaic vechi şi zgîriat, la capătul cărora se face deodată lumină şi verdeaţă, o să-mi rămînă pe vecie necunoscut.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Comandant rus, „ciuruit” de către propriii săi militari. Unsprezece gloanțe au tras în el
Comandantul unei unități ruse care luptă în Ucraina a fost „ciuruit” de către propriii săi oameni, potrivit unei convorbiri telefonice interceptate de serviciile de informații militare ucrainene (HUR).
image
Premierul britanic, consternat de violențele din Leeds, unde protagoniștii au fost români: „Scenele au fost șocante și rușinoase”
După haosul de joi seara, 18 iulie, din Leeds, Anglia, mai mulți oameni au ajuns în arestul poliției. Noul premier al Marii Britanii, Sir Keir Starmer, a descris scenele violente ca fiind „șocante și rușinoase”, conform Sky News.
image
Umilirea elevilor din Fanfara Jegălia, studiu de caz. Cum camuflează pedepsele profesorii obsedați de control VIDEO
Incidentul care a avut loc în Slatina, unde mai mulți elevi au fost obligați să stea în genunchi pe asfaltul încins, a fost descris de unii drept o glumă, în timp de psihologii spun că acolo a fost un exces de putere din partea profesorului care a vrut să arate că deține controlul.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne