Tigrul de la Zoo - obiect de inventar
În decembrie anul trecut, tigroaica Mihaela – vedeta Grădinii Zoologice din Sibiu – cădea secerată sub gloanţele vînătorilor. O combinaţie fatală de neglijenţă a personalului, administraţie defectuoasă a Grădinii Zoo şi lipsă de strategie în cazuri de evadare a animalelor sălbatice a trimis-o pe Mihaela într-o altă lume. Cadrele foto şi video publicate de mass-media imediat după împuşcarea animalului creau imaginea unui adevărat safari, cu vînători, oficiali, dar şi părinţi cu copii înghesuindu-se să se fotografieze artistic cu „trofeul de vînătoare“.
Cazul tigroaicei executate rapid de autorităţi este simptomatic într-o ţară în care animalele sălbatice au statut de obiecte de inventar. În evidenţa contabilă a Grădinii Zoo din Sibiu, Mihaela figura cu valoarea de 50 de lei. O viaţă cît patru pachete de ţigări.
Legislaţie – ioc!
La Ministerul Mediului – care reglementează funcţionarea grădinilor zoologice –, bunăstarea animalelor este un concept care se rezumă la emiterea autorizaţiilor. Nu există vreun recensămînt al animalelor, vreun studiu asupra problemelor sau vreo strategie de îmbunătăţire a situaţiei din cele 24 de grădini zoologice care mai au autorizaţie.
Problemele sînt vizibile cu ochiul liber. Le consemnăm doar pe cele mai mari: îngrijitori nepregătiţi, angajaţi ca personal necalificat; fonduri insuficiente pentru amenajarea unor spaţii corespunzătoare pentru animale; lipsa împrejmuirilor securizate electric şi cu înălţime de cel puţin 4,20 m, conform normelor internaţionale; lipsa unei instruiri obligatorii a personalului grădinii zoo, pentru a şti cum să reacţioneze în astfel de situaţii; reducerile constante de personal şi, mai ales, lipsa unei legislaţii care să reglementeze clar toate aceste lucruri.
La acestea se adaugă o îngrijire precară a animalelor, hrănite neconform cu nevoile speciei şi asistate medical de veterinari fără specializare, angajaţi cu contract de colaborare. În grădinile zoo româneşti, hrana carnivorelor mari se bazează pe pui congelaţi, care le provoacă numeroase boli metabolice, precum rahitismul, osteoporoza sau degenerări ale articulaţiilor. O altă problemă este suprapopularea, cauzată de lipsa unui program de control al reproducerii. Puii de leu sau de tigru încă mai sînt o sursă de bani pentru unele grădini zoo, care-i vînd ilegal către privaţi.
De partea leului
Pentru mii de animale sălbatice care s-au perindat prin grădinile zoo din România, viaţa a însemnat doar beton, gratii, caniculă, frig, spaţii strîmte, hrană proastă şi ochi iscoditori de vizitatori. Au existat însă şi cîţiva norocoşi – animale care trăiau în condiţii improprii în grădini zoo din Braşov, Brăila, Piatra Neamţ, Tecuci, Slatina sau Ploieşti, dar şi în proprietate privată au ajuns în adăpostul pentru feline mari LIONSROCK din Africa de Sud, administrat de VIER PFOTEN. Multe dintre acestea nu cunoscuseră niciodată viaţa în natură, fiind născute şi crescute exclusiv în cuşti sau ţarcuri. Este şi cazul bătrînului leu Cezar de la Zoo Tecuci, grav afectat de malnutriţie, care a supravieţuit transportului în Africa de Sud pentru a-şi trăi ultimii ani de viaţă liniştit, în mijlocul naturii. Pentru el, evadarea în natură nu a însemnat fugă din bătaia puştii şi nici ştergerea din inventar.
Livia Cimpoeru este ofiţer de presă la VIER PFOTEN România.
