Ţigani sau romi?

Mălina VOICU
Publicat în Dilema Veche nr. 127 din 29 Iun 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Una dintre regulile democraţiei impune tolerarea diferenţelor şi respectul faţă de cei de altă etnie, religie sau orientare sexuală. Ca un corolar al acestei reguli se impune folosirea unui limbaj corect şi lipsit de peiorative cu privire la respectivele minorităţi. În general, prejudecăţile faţă de cei care aparţin unor grupuri minoritare se transpun şi în limbaj, iar folosirea unor termeni inadecvaţi indică existenţa unor atitudini defavorabile. După 1989, din dorinţa de a fi politically correct, am început să fabricăm o serie de termeni. Nu mai spunem homosexual, spunem gay pentru că sună mai bine. Nu mai zicem ţigani, ci romi pentru că aşa ne cere legea. Dincolo de aceste etichete apar cîteva întrebări: îşi asumă grupurile respective o nouă identitate şi se simt mai puţin discriminate? Odată cu folosirea unor nume noi, am devenit oare mai toleranţi noi, ca naţiune? Ţiganii sînt un grup etnic care a avut de-a lungul istoriei un statut de subordonare. Pînă în secolul al XIX-lea cei mai mulţi dintre romii de pe teritoriul actual al României au fost robi aparţinînd boierilor, mînăstirilor sau statului. Desfiinţarea robiei nu a însemnat punerea membrilor acestei etnii într-o poziţie de egalitate cu majoritatea. În ciuda eforturilor de integrare în societate şi de egalizare, făcute în diferite perioade ale istoriei, romii continuă să fie un grup etnic dezavantajat, cu resurse puţine, expus în multe situaţii discriminării şi prejudecăţilor. Ţinînd cont de acest context, după 1990 a apărut ideea că eticheta de ţigan este jignitoare, făcînd trimitere la status-ul de inferioritate pe care etnia l-a avut de-a lungul timpului. Ideea de schimbare a numelui se înscrie într-un demers mai amplu, de redefinire a identităţii etnice şi de integrare în societate nu prin asimilare, ci prin acceptarea diferenţelor. Eforturile făcute de societate, în ansamblul ei, şi de unii lideri romi sînt lăudabile. Astfel, problemele ţiganilor au fost recunoscute şi au devenit prioritate pe agenda publică, au fost elaborate şi implementate programe destinate rezolvării acestor probleme. Rezultatele concrete ale politicilor au început deja să se vadă, dacă ar fi să ne referim, de exemplu, la creşterea participării şcolare a copiilor romi. Dincolo de cifre, rămîne întrebarea: schimbarea etichetei de ţigani în cea de romi a fost de ajutor? Şi-au construit membrii acestei etnii o nouă identitate care îi eliberează de statutul de inferioritate? Răspunsul la întrebările anterioare este dificil de dat, însă un lucru este cert, schimbarea numelui nu presupune şi schimbarea identităţii. Identitatea se construieşte şi se asumă. Se construieşte prin contactul direct cu cei diferiţi şi prin educaţie. Dincolo de numele pe care le folosim la adresa acestei etnii, ceea ce contează este atitudinea generală şi comportamentul majorităţii faţă de minoritari. Degeaba li se spune romi, dacă sînt discriminaţi la angajare în virtutea faptului că au pielea mai pigmentată, iar la şcoală copiii vor fi plasaţi în bănci separate. Identitatea de grup cu status inferior se păstrează în ciuda oricărei etichete pe care o punem. Ceea ce contează este în primul rînd comportamentul tolerant al majorităţii în interacţiunea cotidiană. Privind lucrurile din altă perspectivă, romii ca etnie reprezintă un grup destul de eterogen. Romi sînt şi cei cu fuste şi basmale colorate, care continuă să aibă un stil de viaţă tradiţional şi seminomad, însă tot romi sînt şi lăutarii din fanfara 10 Prăjini. Ţigani sînt cei care trăiesc în sărăcie extremă lîngă gropile de gunoi ale marilor oraşe, tot ţigani sînt şi cei care locuiesc în palatele cu turnuleţe construite în ultimii 10-15 ani. Între aceste grupuri sînt diferenţe de cultură şi stil de viaţă foarte mari şi cu greu poţi întrezări nişte caracteristici care să îi apropie, dincolo de culoarea pielii. Nici limba nu poate fi un criteriu în definirea lor ca un grup etnic, pentru că mulţi dintre ei nu mai vorbesc limba romi, de mai multe generaţii. Între aceştia unii se consideră a fi ţigani, alţii a fi romi, iar alţii a fi români. Este dreptul lor să se identifice cum doresc şi nimeni nu-i poate forţa, într-o societate democratică, să-şi asume o altă identitate. În ciuda faptului că am introdus termenul de romi pentru a elibera numele etniei de conotaţii negative, pentru unii dintre membrii grupului etnic cuvîntul rom trimite la un status de inferioritate. Într-o discuţie avută pe teren cu un membru al etniei din judeţul Sibiu acesta afirma Eu nu sînt rom, eu sînt ţigan! Romi sînt ăia cu fuste, care umblă cu căruţa, noi sîntem oameni aşezaţi, sîntem ţigani! Pentru acest om, eticheta de rom este una peiorativă. A-i spune că este rom înseamnă să îl incluzi în categoria seminomazilor şi să-i atribui un statut de inferioritate, adică să-i provoci un rău de care încercai să-l scapi. Cauzele confuziei terminologice sînt multiple. Pe de o parte, eticheta de romi este una inventată şi nu una asumată de larga majoritate a etniei sau a societăţii. Din experienţa de teren avută în studii dedicate etniei, cei care se autoidentifică se consideră mai degrabă ţigani şi nu romi. Identitatea de romi şi-a însuşit-o mai degrabă elita etniei, care înţelege raţiunile pentru care este "mai corect" să spui rom şi nu ţigan. Pentru restul, noua denumire poate fi peiorativă. Pe de altă parte, oricît de politically correct poate să pară termenul rom pentru cei de la Bucureşti, o parte a membrilor etniei nu se mai consideră a fi nici romi, nici ţigani. Este vorba mai ales de cei care au un status social şi economic mai ridicat, locuiesc în zone rezidenţiale mixte, alături de români sau maghiari, şi care încercă să rupă legăturile cu minoritatea căreia îi aparţin. Însă şi autoidentificare este ceva destul de fluid şi care depinde de multe ori de context. În multe astfel de cazuri, oamenii se declară la recensămînt ca aparţinînd majorităţii, însă într-o discuţie particulară, după ce le cîştigi încrederea, îţi spun: la noi, la ţigani... Şi, din nou, mult mai rar auzi: la noi, la romi... Schimbînd din nou perspectiva, ar trebui să ne întrebăm dacă gradul de toleranţă a crescut de cînd se foloseşte termenul de rom. Şi acesta este un răspuns dificil. Este cert că majoritatea a devenit mai tolerantă faţă de romi, în ultimii 15 ani, cel puţin aşa indică studiile de sociologie. Dacă în 1993, 70% dintre români nu doreau să aibă vecini ţigani, în 2005 doar 47% afirmau acelaşi lucru. Este un semn că lucrurile merg spre bine, că societatea românească se însănătoşeşte, devine mai tolerantă şi mai deschisă la diferenţe. Este un exerciţiu colectiv, pe care l-am făcut cu toţii, indiferent că sîntem ţigani, romi sau români. Este greu de spus în ce măsură această schimbare se datorează adoptării unei noi etichete pentru minoritatea etnică. "De vină" sînt mai degrabă transformărilor generale produse în societatea românească în ultimii ani, însă important este că sîntem pe drumul cel bun. Ţigan sau rom, cum este mai corect? În unele cazuri stăm de vorbă cu ţigani, iar în altele cu romi. Cel mai bine este să-i lăsăm să se autodefinească şi să utilizăm eticheta pe care o folosesc ei înşişi. Societatea nu devine mai bună prin utilizarea unui cuvînt, însă se schimbă în bine dacă cel diferit este acceptat şi dacă i se dă dreptul să-şi afirme propria identitate.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Mahdavikia jpg
Iran, proteste sângeroase: Oamenii, susținuți de o legendă vie printr-un mesaj acid
Regimul Islamic „tremură“ în fața furiei publicului, confruntându-se cu a 16-a zi de manifestări stradale.
Laurențiu Reghecampf și Anamaria Prodan
Bătaia Anamaria Prodan-Laurențiu Reghecampf: a venit decizia. N-au voie nici să se sune
Laurenţiu Reghecampf şi Anamaria Prodan au cerut ordin de restricţie unul împotriva celuilalt după scandalul de vineri, 23 septembrie, care s-a lăsat cu răni grave în cazul amândurora. Judecătoria Buftea a judecat cererile formulate de cei doi soţi, și a fost formulată sentinţa.
Serghei Lavrov FOTO EPA-EFE
Rusia acuză Washingtonul că foloseşte Ucraina drept „instrument de război“ și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv
Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a acuzat luni Washingtonul că foloseşte Ucraina ca „instrument de război“ împotriva Rusiei și că şi-a subordonat întregul Occident colectiv, comparând planul cu acţiunea Germaniei împotriva URSS în al Doilea Război Mondial, relatează agenţia EFE.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia