Thomas Starzl

Irinel POPESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 207 din 2 Feb 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

- măreţia şi tragismul pionieratului - Să clădeşti ceva acolo unde nu exista nimic va însemna întotdeauna mai mult decît să continui ce au făcut alţii. De la Solomon încoace, constructorii au dus lumea înainte, în multe feluri. Aventura transplantului de ficat - care, pentru aproape 20 de ani, a purtat un singur nume, Thomas Starzl - poate fi asemănată cu aventura zborului. Aviatorii au fost eroii omenirii. De jos, lumea s-a uitat cu veneraţie la ei şi i-a omagiat. Aviatorii au mai şi căzut. Bicicliştii - nu. Şi totuşi, lumea i-a iubit pe aviatori. Starzl a început transplantul de ficat într-un moment în care lumea chirurgicală considera că operaţia în sine este imposibilă. Ca să arate că nu e aşa, a străbătut drumul Golgotei şi mulţi au dorit să-l crucifice. Probabil că oricare altul ar fi abandonat. Faptul că a mers mai departe nu însemna inconştienţă; în pragmatica lume medicală americană, aşa ceva nu există. Înseamnă încredere în sine, încredere într-un proiect ale cărui detalii erau perfect ordonate într-o minte superioară, dar pe care n-a putut să le dezvăluie deodată şi întocmai. Condiţiile externe nu permiteau. Proiectul însă exista înăuntrul lui şi era perfect. L-am admirat pe Starzl pentru că şi-a ales un ţel înalt şi l-a urmărit cu riscul de a-şi ruina întreaga carieră. Cu talentul pe care îl avea, se putea limita la transplantul renal, în care a fost, de asemenea, unul dintre pionieri, sau la chirurgia ficatului, în general, şi ar fi făcut o carieră strălucită. Transplantul hepatic era, la vremea respectivă, saltul în necunoscut. Mergînd în direcţia respectivă, Starzl părăsea terenul sigur pe care ar fi putut să evolueze fără riscuri şi intra în cea mai fascinantă aventură a medicinei moderne. A reuşit pentru că a avut calităţile necesare: inteligenţă, curaj, perseverenţă. Deşi poate părea curios în descrierea unui savant, cred că a intervenit şi divinitatea. La nivelul de complexitate al întreprinderii lui, cred că fără ajutorul divinităţii nu se poate. Omul are limite dincolo de care nu poate trece singur. Ar fi făcut-o şi alţii: Calne, Bismuth, Pichlmayer. De ce a reuşit numai Starzl? Faptul că l-am cunoscut personal, după ce deja îmi făcusem din el un idol, din ceea ce citisem şi mi se relatase despre ceea ce făcuse, a însemnat enorm pentru mine. Era într-o vreme cînd renunţase să opereze, făcea doar cercetare ştiinţifică şi administraţie. Ambele, domenii foarte grele. Trebuia să consolideze ceea ce realizase deja, investind acolo unde trebuie, mai ales în ceea ce priveşte oamenii. Trebuia, în acelaşi timp, să descopere şi ceea ce mai rămăsese nedescoperit despre transplantul de organe. Şi-a dedicat ultimii 15 ani în mare parte cercetărilor legate de toleranţa imună şi de mecanismele de acceptare a grefei. În tinereţe, descoperise cum poţi să combaţi respingerea grefei cu ajutorul medicamentelor. Acum încerca să afle cum poate fi tolerată grefa, astfel încît primitorul să nu mai necesite acele medicamente împotriva respingerii, cu toate efectele lor secundare nedorite. A împlinit de curînd (în 2006) 80 de ani şi încă mai caută acest Holy Graal al transplantului, mecanismul prin care s-ar putea induce toleranţa imună. De-a lungul carierei sale a avut succese şi neîmpliniri. A introdus transplantul de ficat împotriva tuturor pronosticurilor şi estimărilor "experţilor". Nu a reuşit să introducă transplantul cu ficat de animal (a încercat babuinul): diferenţele dintre specii sînt încă prea mari pentru a putea fi învinse cu ajutorul medicaţiei sau cu orice altă metodă. Iar răspunsul la întrebarea dacă va afla sau nu secretul toleranţei imune stă, cred încă o dată, în mîinile divinităţii. Starzl este, de altfel, unul dintre acei trimişi ai destinului pe pămînt, pentru a schimba cursul lucrurilor şi mersul istoriei. Oameni care devin ei înşişi istorie.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Uimirea unui german care a vizitat Bucureștiul: „Nu-mi vine să cred cât e de subestimat!”. Ce spune despre micii din Obor VIDEO
Thomas Wiede, un turist german pasionat de călătorii, a petrecut în această primăvară un weekend la București. Iar impresiile sale la superlativ despre capitala României au fost împărtășite și pe canalul său de YouTube, care are peste 11.000 de abonați.
image
De ce vor tot mai mulți români să revină acasă, după mulți ani de Germania. „Aici nici nu am unde să cheltuiesc banii”
O conațională care locuiește în Germania a transmis un mesaj devenit viral pe Tik Tok pentru românii care muncesc în străinătate. Românca îi sfătuiește să ia spontan hotărârea de a reveni în România, dacă în țară se simt cel mai bine, pentru că altfel se vor amăgi singuri la nesfârșit.
image
Rețeta lui Ceaușescu pentru a pune mâna pe putere în România. Cum a reușit un copil sărac să ajungă stăpânul țării
Nicolae Ceaușescu a fost modelul perfect de politruc oportunist. Așa cum arată biografia fostului dictator acesta și-a făcut culoar către putere prin șiretenie, exploatând momentele prielnice, făcându-și loc cu coatele atunci când a fost nevoie.

HIstoria.ro

image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.
image
O tentativă de sinucidere în închisoarea Pitești: Povestea dramatică a lui Nicolae Eșianu
Nicolae Eșianu s-a născut la Cluj în 1923. Tatăl, director la Banca Ardeleană, iar mama, profesoară. Școala primară o face la Sibiu și apoi Liceul Militar la Târgu Mureș. În 1942 își dă bacalaureatul la Liceul Gheorghe Lazăr din Sibiu.