Themis şi mesagerul său rural

Publicat în Dilema Veche nr. 139 din 22 Sep 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Într-o comună din Prahova, Ceraşu, într-o bună dimineaţă, un pădurar a prins un hoţ. Hoţul tăia în neştire brazi de pe o proprietate privată (despre brazii ăştia aveam să aflu că ar fi avut cîteva sute de ani). Este aşadar prins, legat şi dus întins la secţia de poliţie. Aici, una din două: ori proprietarii se constituie parte civilă şi-l aruncă (şi pe sine aşijderea) în tenebrele sistemului judiciar, ori totul rămîne la buna înţelegere, dosarul hoţului plecînd doar înspre Judeţeană, unde probabil va fi fost pierdut într-un noian de alte dosare. În orice caz, de la secţia de poliţie, infractorul n-a putut ieşi fără măcar o pedeapsă pilduitoare: i s-a impus, aşadar, ca pe propriile puteri, cu caii personali, cu spatele particular... etc., să care din deal toţi brazii tăiaţi (ilegal) şi să îi depună (legal), taman în curtea proprietarilor. Aşa s-au trezit aceştia, a doua zi, blocaţi, la propriu, în propriile case, de buştenii aduşi de infractor, în spiritul legii. Pedeapsa i-a convenit însă de minune hoţului care se văita, nu de spate, ci de: "da’ numa’ nu mă daţi în judecată, că vă aduc mintenaş şi alţii... cîţi copaci vreţi... şi de-ai voştri, da, da’ şi de-ai altora, nu contează, numa’ să mă lăsaţi să scap!" ...Cam acestea ar fi infracţiunile la sat. Cam acestea, pedepsele. Pentru că aici vorbim totuşi de comunităţi mici, cuprinse de fenomenul "toată lumea cunoaşte pe toată lumea", de un timp molcom şi cumva rupt de realitatea tumultului urban. Dacă de veşnicie mai dai, de infracţiuni "serioase" nu prea. "...Există mici găinării, cîte un scandal cu bătaie pe la discoteca locală, puţină violenţă în familie" - îmi descrie, pe scurt, juristul primăriei din Comloşu Mare, tabloul infracţional al satului de frontieră, infracţiuni minore, care şi astea se petrec însă "o dată la nu ştiu cîţi ani!". Despre pedepsele aplicate hoţilor, "găinarilor", aflu că funcţionează cam acelaşi sistem de "bună vecinătate". Aici, cultivatorii de pămînt au picat pînă la urmă la "pace" cu hoţii. Adică, după recoltare, aceştia au dreptul să intre pe tarla şi să adune ce a mai rămas, ordonat şi cu acordul proprietarului. Scopul acestei învoieli? Oricum se fură, măcar să se facă ordonat, nu "în devălmaşie". Trecînd însă de micile tocmeli între hoţ (care în aceste condiţii îşi cam depăşeşte statutul, devenind un fel de cunoscut de conjunctură al proprietarului), ajungem direct la oamenii legii. În primul rînd, cum arată sediul. Dacă vă imaginaţi o încăpere banală, cu un şef de post care moţăie plictisit într-un colţ, veţi avea o mare surpriză. Pentru că sediul de aici arată într-adevăr a sediu de poliţie. (Aflu însă şi că este cam printre singurele de acest fel din întregul judeţ.) Modern, echipat cu calculator multifuncţional, cu fax şi imprimantă, cu telefoane şi xerox. Cît despre transparenţă şi accesibilitate, acestea te întîmpină încă de la ferestrele clădirii, unde sînt, direct afişate, numerele de mobil ale poliţiştilor (trei la număr, patru cu şeful de poliţie). Arest - mi se spune - nu există, dar în clipa în care cineva este reţinut, este ori dus direct la Judeţeană, ori Judeţeana vine după el. Infractorul prins nu rămîne astfel, mai mult de 24 de ore în sat. Care este relaţia oamenilor cu poliţia? (şi pun întrebarea asta, gîndindu-mă că de multe ori, la oraş, cînd trec pe lîngă cîte un om al legii, am impresia că ceva-ceva tot am făcut eu, chiar dacă nu ştiu, şi că poliţistul e musai că mă va dibui.) "Cel puţin aici, la Comloş, a dispărut frica de poliţie. Şi cred că asta se datorează şi faptului că şeful de post este un om calm, cu răbdare şi un bun ascultător, dar şi pentru că le-a impus celorlalţi trei nişte reguli de bun-simţ." Despre şeful de post mai aflu cum că este un om "popular", că "ajută în cazurile de evidenţă a populaţiei", că socializează cu sătenii pe la cîte un tenis sau fotbal, "dar care este şi imparţial, cînd trebuie să fie imparţial". Ce înseamnă totuşi să fii poliţist la sat? În primul rînd, chiar dacă doi dintre ei se mai ocupă şi cu agricultura, unul avînd pămînt aici, iar şeful de post fiind un legumicultor cu sere, renumit în toată zona, şi la sat eşti poliţist 24 de ore din 24. Se lucrează în ture, cel puţin unul dintre ei este de găsit tot timpul. Străzile? Sînt patrulate, iar de cînd toate posturile de poliţie rurale din România au fost dotate cu maşini Logan, maşini inscripţionate cu "Poliţia Rurală", patrulările au devenit de-a dreptul o adevărată plăcere. Cît despre relaţia poliţiei de sat cu cea judeţeană, şi schiţez aici o amintire de film american în care FBI-ul intră pe tarlaua unui oarecare post de poliţie local, dînd peste nas şerifului neaoş cu aere de superioritate - mi se zîmbeşte: aici nu se întîmplă aşa ceva. "Atît timp cît îţi faci treaba, nimeni n-are nimic cu tine. Nu intervine nimeni peste ei. De socializat? De obicei se întîlnesc la diverse evenimente, Ziua Poliţiei, sau pe la cîte un eveniment de prin administraţie..." Întreb şi despre descentralizarea poliţiei, cum a afectat această decizie atribuţiile şi activitatea poliţiei rurale. "Pînă la urmă - mi se mai răspunde - într-o comunitate rurală, poliţia este şi comunitară, şi de proximitate..." fiind, pe scurt, mesagerul total al lui Themis, zeiţa justiţiei, în orice direcţie ar fi el chemat.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?