The New Limbaj

Publicat în Dilema Veche nr. 621 din 14-20 ianuarie 2016
The New Limbaj jpeg

Într-o seară, pe cînd îmi aşteptam o amică, la o terasă bucureşteană, m-am trezit trăgînd cu urechea la conversaţia aprinsă dintre trei domnişoare, aflate la masa alăturată. Indiscreţia mea a fost inevitabilă, cauzată fiind de tonul ridicat al celor trei. Era ca şi cum, la un joc de cărţi, unul dintre parteneri îşi ţine cărţile prea la vedere. Nu te poţi abţine.
„Mă simt kind of naşpa” – a spus una dintre ele, subjugîndu-mi imediat atenţia. „Dar, why?” o întreabă prietena de lîngă ea.
Aflu, ciuntit, comutînd, cu viteză, din engleză în română, că domnişoara suferise o dureroasă rinoplastie, că a stat nu ştiu cîte "weeks" cu bandaje pe nas, timp în care "her social life a murit totally", iar rezultatul noului "nose" nu a mulţumit-o deloc. Dacă tot i l-a "broke", se lamenta ea, de ce nu i l-a şi scurtat? Cele două prietene înjură, empatic, bineînţeles, în engleză, folosind foarte mult cuvîntul "fuck". E mai finuţ să înjuri în altă limbă.
Sînt tinere, au pînă în 30 de ani, sînt îmbrăcate după ultima modă a străzii, coafate şi îngrijite, fumează şi beau bere. Vorbesc dezinvolt, în acea corcitură de limbaj care pare să subjuge din ce în ce mai mult vocabularul de bază al tinerilor. Pare că ajung, uneori, în conversaţie, chiar să se chinuiască să-şi aducă aminte echivalentul din engleză în română al unui cuvînt. De multe ori renunţă şi folosesc limba mai la îndemînă. Adică engleza. Şi nu pare a fi, deloc, o fiţă. Cele trei sînt, ca mulţi alţii pe care i-am întîlnit, cît se poate de autentice în romengleza pe care o vorbesc. Una dintre explicaţiile date de specialişti este că, trăind într-un mediu corporatist, cei care au de-a face zi de zi cu limba engleză, ajung să nu-şi mai dea seama de îmbinările dintre cele două limbi.
Dar englezismele atacă pe oricine, depăşind de mult apanajul limbajului corporatist.
Vocabularul de bază ne-a fost inoculat cu englezisme, cuvinte pe care am ajuns să le folosim, aproape automat, fără să ne dăm seama. De la "ok" la "fuck", mulţi dintre cei care sîntem contra englezismelor, folosim, aproape fără să ne dăm seama, de cel puţin o dată pe zi, cîte un englezism. În spaţiul publicitar, reclamele folosesc din ce în ce mai mult, nu doar cuvinte din engleză, dar şi transformări lexicale ale cuvintelor româneşti ("hai să cremuvurştim" sau "tripează-ţi vara").
Este, într-o oarecare măsură, o reluare a fenomenului franţuzismelor de pe vremuri, dar englezismele nu mai sînt de mult o fiţă, tinerii devenind dependenţi, în viteza traiului şi de viteza limbajului.
Englezismele nu sînt, însă, un fenomen pur românesc.
În Franţa, în 1994, Jacques Toubon, fost Ministru al Culturii, emitea Legea Toubon, menită să coserve limba franceză, prin excluderea englezismelor din limbajul public. Ironia face ca această lege să fie cunoscută şi ca Legea AllGood (un joc de cuvinte prin care chiar numele iniţiatorului legii, Toubon - "tout bon"- a fost tradus în enlgeză prin "all good").
În Germania, Asociaţia pentru Limba Germană (VDS) – un grup care militează pentru protejarea şi promovarea limbii germane, acordă, anual, un premiu negativ celor care legitimizează englezismele – unul dintre cîştigătorii acestui premiu a fost chiar dicţionarul DUDEN, cel mai respectat dicţionar de limbă germană, ca autoritate în domeniu. Premiul a fost acordat pentru introducerea unui exces de cuvinte englezeşti, printre care alternativa “soccer” pentru “Fussball”, sau cuvinte precum “shitstorm”, “flashmob”, sau “social media”. Pe locul doi s-a situat fostul minsitru de interne, Wolfgang Schauble, care, potrivit VDS ţine să vorbească în engleză la întîlniri internaţionale, deşi are translator, “subminînd, astfel, impunerea limbii germane ca limbă de importanţă maximă vorbită în cadrul Uniunii Europene”.
Lupta pentru conservarea limbii naţionale va capătă mereu conotaţii naţionaliste. Este însă un fenomen de nestăvilit. Iar dacă Eugen Ionesco a scris despre "tragedia limbajului", noul limbaj aduce, din ce în ce mai mult, a "comedie bufă". Amuzant şi benign.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Paradisul care atrage turiști români cu prețuri neschimbate de 10 ani. „Numai la noi se practică japca”
Românii aleg demulte ori să-și petreacă vacanțele în străinătate, în special vara, spre disperarea hotelierilor care se plâng de lipsa clienților. Însă, în foarte multe cazuri, turistul român face această alegere pentru că, nu e un secret, un sejur în străinătate e mai ieftin decât în propria țară
image
Radonul, ucigașul invizibil din Ardeal. Medic: „Se atașează de aerosol și rămâne la nivelul de 1-1,5 m înălțime, exact unde respiră copiii”
A crescut numărul cazurilor de cancer pulmonar la nefumători, iar un motiv este iradierea cu radon, un gaz radioactiv incolor și inodor foarte periculos pentru sănătate dacă se acumulează în clădiri.
image
Căutătorii de artefacte milenare. Fabuloasele noi descoperiri ale detectoriştilor, arheologii amatori plini de surprize
Înarmaţi cu detectoare de metal, colindând locuri numai de ei ştiute din ţinutul Neamţului, arheologii amatori au reuşit, graţie hazardului şi perseverenţei, să aducă la lumină vestigii din vremuri trecute

HIstoria.ro

image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.