Terorismul şi "valorificarea traumei"

Leon VOLOVICI
Publicat în Dilema Veche nr. 92 din 20 Oct 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În Israel, în ultima vreme, cuvîntul "democraţie" e pe buzele tuturor, în cele mai neaşteptate, uneori nepotrivite, contexte. Nu e un semn bun. "De sănătate te ocupi atunci cînd n-o mai ai" era una din vorbele de spirit ale lui Tudor Muşatescu. Folosirea excesivă a cuvîntului "democraţie" într-o societate democratică poate semnaliza un proces de eroziune a structurilor democratice sau poate avertiza că ele sînt în pericol. Statul israelian este o democraţie vulnerabilă şi imperfectă, dar o democraţie reală. La accentuarea vulnerabilităţii au contribuit, fără îndoială, starea de război prelungit şi ravagiile terorismului. Chiar dacă uneori mă întristează evidentele încălcări ale drepturilor omului şi comportamentele abuzive ale statului şi ale forţelor militare sau de ordine, sînt mai curînd uimit că un stat care, de la proclamarea lui, n-a avut parte de condiţii normale decît în interludii scurte între două războaie şi sub hărţuiala aproape neîntreruptă a atacurilor teroriste, mai poate menţine un mod de funcţionare democratică a instituţiilor sale. Mă limitez numai la cîteva reflecţii despre efectele terorismului şi ale stării de cetate asediată, fără a mă opri aici (am făcut-o cu alt prilej) la partea de responsabilitate politică israeliană pentru această situaţie şi la complexitatea conflictului israelo-palestinian, în care terorismul e numai unul din aspecte. Globalizarea recentă a terorismului a creat o relaţie nouă între lumea occidentală şi Israel. Tensiunea se agravase în ultimii ani datorită şi percepţiei negative a presei europene asupra modului în care Israelul reacţionează în faţa atacurilor teroriste sau pentru prevenirea lor. Israelienii, la rîndul lor, erau dezamăgiţi şi indignaţi de ipocrizia opiniei publice occidentale pentru care atentatorii, care aruncau în aer autobuze cu călători, erau totdeauna "militanţi radicali", "activişti", "luptători", niciodată terorişti. În numele dreptului internaţional era condamnată lichidarea unor membri ai organizaţiilor înarmate care practică şi justifică ideologic terorismul. E uşor de închipuit ce gîndeşte în zilele acestea un israelian după recentele atentate din Londra, cînd citeşte despre protestele indignate ale cetăţenilor britanici împotriva comentatorilor de la BBC, care, conform deprinderii lor, au evitat să-i numească "terorişti" pe atentatori. În decursul a cîţiva ani, agenţii israelieni i-au urmărit pe tot globul şi i-au suprimat pe rînd, oriunde s-au aflat, pe toţi participanţii la masacrarea sportivilor israelieni la olimpiada de la München. Nedemocratic? Nelegal? Există o altă soluţie, atît timp cît nu ai posibilitatea reală de a-i aduce în faţa justiţiei? Asemenea situaţii vor fi tot mai numeroase şi sînt destule semne că democraţiile occidentale, aflate abia acum în faţa confruntării cu primejdia terorismului de mari proporţii, iau drept model dura experienţă israeliană. Poate că nu va trece mult timp şi legislaţia internaţională se va adapta noii situaţii în care terorismul a devenit noua formă a războiului în secolul XXI. În Israel, mai mult ca oriunde, terorismul şi starea de război afectează nu numai buna funcţionare a democraţiei, dar şi - cum e de aşteptat - comportamentul oamenilor, atitudinea faţă de "celălalt", faţă de palestinieni, în general, percepuţi, de o bună parte a populaţiei, ca întruchipare a primejdiei şi a duşmanului. Mai gravă este tendinţa de a aplica acelaşi stigmat şi cetăţenilor arabi israelieni. Primejdia iminentă a unui război, posibile scenarii apocaliptice privind un atac nuclear sau "mega-atentate" au ca efect nu numai un buget militar uriaş, în defavoarea altor obiectiveÊ- sociale, educative, culturale -, dar şi un dezechilibru inevitabil şi cu siguranţă dăunător al ponderii armatei şi a forţelor de securitate printre instituţiile statului. Apoi, condiţiile de război şi stare exceptională, necesitatea activităţilor secrete lasă loc pentru abuz de putere şi sincope în "transparenţa" activităţii lor. Mai este şi un aspect legat de structura elitei politice: am citit nu o dată în presa de aici comentarii negative despre faptul că majoritatea liderilor politici israelieni au fost (şi sînt) foşti ofiţeri superiori sau şefi de stat major. Mentalitatea militară lasă uneori urme chiar după mai mulţi ani de activitate politică civilă. Ca o consecinţă directă a terorismului a crescut enorm şi disproporţionat întregul sector al serviciilor de securitate, de stat sau private. O armată de supraveghetori, uriaşă în raport cu populaţia adultă, a devenit necesară pentru a păzi intrarea în toate, absolut toate locurile publice şi în mijloacele de transport în comun. De cînd a avut loc atentatul în inima campusului Universităţii Ebraice din Ierusalim, acum trei ani, intrarea în campus se aseamănă cu intrarea într-o bază militară. Cîţiva tineri supraveghetori ne legitimează şi controlează zilnic pe toţi - profesori, studenţi, funcţionari -, ne deschid servietele, ne trec prin aparate de detectat arme şi explozibil, ca la aeroport. Mă amuză şi nu prea cînd se întîmplă să-i văd pe "băieţi" controlînd şi portbagajul rectorului universităţii. Pentru ei, fiecare dintre noi e un potenţial terorist. Ascult jenat relatările prietenilor din România, veniţi aici în vizită, despre felul, deloc delicat, în care au fost controlaţi şi interogaţi la intrarea în ţară. Le explic că "securiştii" israelieni au cu totul alte obiective decît aveau securiştii ceauşişti, că ei nu urmăresc decît să ne asigure nouă un zbor sigur cu avionul şi să aterizăm acolo unde ne-am propus şi nu la Entebe sau la Teheran. Rămîne însă un efect "colateral" extrem de nesănătos pentru o societate democratică: suspiciunea generalizată. Numărul crescut de victime israeliene din rîndul populaţiei civile, proporţia unor atentate bestiale au exacerbat reacţiile oamenilor, a crescut violenţa în relaţiile umane, impulsurile agresive şi uşurinţa de a apăsa pe trăgaci se manifestă şi în conflicte benigne şi cotidiene. În acelaşi timp, primejdia continuă şi frecvenţa atentatelor sînt prielnice apelurilor dramatice la solidaritate şi unitate naţională, nu o dată suspecte de manipulare politică. Dar obsesia "datoriei" şi a "frăţiei" în faţa primejdiei, deligitimarea celor care sînt în afara unui consens patriotic nu fac bine democraţiei. Într-o dezbatere recentă la Ierusalim pe tema mutaţiilor posibile în societatea israeliană ca efect al terorismului globalizat, un profesor opunea efectelor negative la care s-au referit unii filozofi, imperativul "valorificării traumei" terorismului printr-o strategie naţională pe termen lung. O chestiune rămîne însă deschisă: cum construieşti o strategie naţională care să te apere de primejdiile actuale şi viitoare ale terorismului fără să neglijezi o primejdie nu mai puţin teribilă, aceea de a periclita valorile democraţiei şi de a provoca degradarea relaţiilor dintre indivizi şi dintre grupurile sociale, religioase sau etnice. Sau, altfel spus, cum să menţii normalitatea în condiţii anormale. Ierusalim, 16 octombrie 2005

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
„Capra cu trei iezi“, locul 1 pe Netflix. Publicul fie îl iubește, fie îl urăște: „Un film ce n-ar fi trebuit să existe“ FOTO
La fel ca alte pelicule românești lansate pe platforma de streaming, producția horror „Capra cu trei iezi“ a împărțit telespectatorii în două tabere.
image
Cele mai romantice zodii. Te vor face să te simți cea mai iubită persoană
Oricine își dorește să iubească și să fie iubit, însă unele persoane sunt capabile să ofere iubire peste imaginația partenerului. Nativii acestor patru semne zodiacale sunt considerați cei mai romantici.
image
Vremea se schimbă radical: un val de aer polar lovește România. Ce ne așteaptă: unde se anunță viscol și îngheț
Schimbare radicală a vremii. De astăzi, aerul tropical din nordul Africii va fi înlocuit treptat de o masă de aer rece, polar, dinspre nordul Europei. Se anunță frig neobișnuit, îngheț la sol și ninsori.

HIstoria.ro

image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.
image
Cauza morții lui Ludwig van Beethoven, dezvăluită de un studiu ADN / VIDEO
Examinarea unor mostre de ADN, extrase din câteva șuvițe de păr ale lui Ludwig van Beethoven, a dezvăluit cauza morții legendarului compozitor german.
image
Aventurile lui Landolfo Rufolo, un bancher medieval imaginat de Boccaccio
Deşi Landolfo este un personaj fictiv, numele familiei este cât se poate de real, Rufolo fiind, pe la 1280, una dintre cele mai bogate familii din sudul Italiei.