Termitele şi tălmăcitorii de vise

10 noiembrie 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Se pare că textul de reclamă cel mai vechi din lume datează din Egiptul antic. Întocmită în urmă cu 25 de secole, reclama aparţinea unui "ghicitor de vise" şi suna cam aşa: "Eu, Rhima din Creta, la porunca zeilor, tălmăcesc visele". Astăzi, în România, ghicitorii de vise s-au împuţinat, iar cei care au mai rămas îşi mai fac reclamă doar la OTV. Unii dintre ei au învăţat după ureche o nouă meserie şi se numesc publicitari. Se străduiesc să ghicească gîndurile consumatorului, pentru ca, mai apoi, să-i vîndă acele produse minune la care acesta visează din momentul în care păşeşte într-un spaţiu comercial. La noi, în timpul regimului comunist, publicitatea a existat doar într-o formă palidă, monitorizată şi controlată de către Stat. Spoturile pe care le vedeam, de regulă în pauzele meciurilor de fotbal, erau plicticoase şi meschine, de cele mai multe ori şi din cauza produselor total neatractive pe care le prezentau. Nu aveau acel glamour occidental cu care ne uimeau reclamele de pe posturile nemţeşti, înregistrate (întîmplător sau nu) împreună cu filmele pe care le vedeam la video. Acele minute pline de savoare în care românii redescopereau ciocolata sau aflau că există iaurturi cu fructe care nu sînt ambalate în recipiente de sticlă cu dop de staniol impresionau mai mult decît filmul în sine. Imediat după ’90, publicitatea reprezenta încă un miraj. Spotul cu celebra replică "V-am prins, vrăjitoarelor!" sau cel care făcea reclamă cuburilor de gheaţă "Titan Ice" au avut mai mult succes decît filmele Pe aripile vîntului sau Marele dictator, difuzate în premieră de Televiziunea Română. În paralel cu industria publicităţii, s-a dezvoltat şi societatea de consum. Pe măsură ce buticurile de cartier se transformau în supermarketuri, reclamele deveneau profesioniste. Treptat, românii şi-au descoperit pasiunea de a cumpăra. Şi pentru că timp de patru decenii au trăit cu frustrarea rafturilor goale şi a raţiei la salam, au început să-şi facă provizii. Chiar şi acum, în anul 2008, o gospodină care se respectă cumpără mai multe kilograme de carne cu care să-şi umple congelatorul. Există încă teamă că vom muri de foame şi că vor rămîne fără (nu contează fără ce, căci e obligatoriu să avem de toate!)... şi de aici dorinţa de a acumula şi de a cumpăra în exces. Ştirea din urmă cu cîţiva ani cu bătrînul găsit mort într-un apartament ticsit de pesmeţi şi de biscuţi e de-a dreptul halucinantă, însă explică psihoza din care încă nu ne-am dezmeticit. Pe această psihoză mizează patronii lanţurilor de hipermarketuri care investesc în România. Au ajuns, pe bună dreptate, la concluzia că românii cheltuiesc la cumpărături mai mult decît cîştigă şi că super-oferta este a doua lor religie. Conform unor studii recente, produsele alimentare încă se situează pe primele locuri în topul cumpărăturilor, iar produse cum ar fi ceasurile sau maşinile de lux au încă un public indecis. O confirmare a acestor studii poate fi atmosfera dintr-un supermarket înaintea sărbătorilor de iarnă sau de Paşti, un subiect de ştire pe modelul infotainment. Nu se întîmplă doar la noi, ci în majoritatea ţărilor din fostul bloc socialist (vezi filmul Czech Dream). Absurd este însă faptul că românii continuă să cumpere cu aceeaşi fervoare, şi după ce sărbătoarea s-a terminat. Nu există nici un moment de pauză, de saţietate. Ce fac în tot acest timp publicitarii şi cum se adaptează ei consumului de tip termită? Influenţează ei într-un fel piaţa? Majoritatea celor care fac publicitate provin din medii diferite şi au la bază cu totul alte meserii. Puţini sînt cei care se nasc cu publicitatea în sînge şi gîndesc în sloganuri. Cei mai mulţi sînt jurnalişti, oameni de litere sau de film care se "re-specializează" doar pe motiv că sînt creativi, dar şi pentru a avea nişte salarii care să le permită să-şi cumpere acele ceasuri şi maşini de lux pe care nu le pot vinde nimănui. La noi însă, a lucra în publicitate înseamnă, în primul rînd, anularea creativităţii, urmată de o firească plafonare. Ideile după care se creează marile campanii sînt deja "fumate" în Vest, e mai uşor să imiţi decît să fii inovativ, atunci cînd nu există nici un challenge, căci românul cumpără oricum şi orice. Pe de altă parte, există încă regiuni şi judeţe din ţară care sînt controlate de o mînă de investitori. Acest tip de oameni de afaceri deţine un monopol asupra locurilor de muncă din zonă, dar şi asupra distribuţiei produselor (în magazine care sînt tot ale lor). Desigur, ei nu-i pot încuraja cu nimic pe publicitari, căci nu sînt interesaţi în mod deosebit de reclamă şi de promovare. Românii pretind că sînt deja sufocaţi de reclamele de la TV, însă continuă să le înghită fără să schimbe postul. Publicaţia germană Der Spiegel a dedicat un articol haosului publicitar outdoor din Bucureşti, însă bucureştenii preferă să o vadă pe fata cu dinţii orbitor de albi zîmbind, în loc de faţadele clădirilor anoste şi coşcovite. Preferă să aibă la ce se uita în staţiile de autobuz, decît să vadă aceeaşi stradă mohorîtă. Nu am reuşit să depăşim faza în care reclamele nemţeşti erau mai importante decît filmul, sîntem încă fascinaţi! (A. P.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Ucraina „fierbe“: înfrângerea teribilă cu România, descrisă într-un cuvânt de presa de la Kiev
Prezentă cu vedetele ei în SUA, echipa Ucrainei a suferit un rezultat de neconceput.
image
Mii de iranieni au ieșit în stradă în semn de susținere a atacului asupra Israelului
Mii de iranieni au ieșit duminică dimineața devreme pe străzile din Iran, în semn de susținere pentru atacul fără precedent cu drone și rachete în curs de desfășurare împotriva dușmanului înrăit Israel.
image
De ce a primit un jandarm din București în contul personal peste 1,6 milioane lei. „Ce de bani!”
Un subofiţer de la Direcția de Jandarmerie a Municipiului București, care îşi aştepta zilele acestea salariul, s-a trezit că i-au intrat în cont peste 1,6 milioane lei, adică peste 300.000 de euro.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.