Televiziunea publică în context european

Ioan ONISEI
Publicat în Dilema Veche nr. 325 din 6 - 12 mai 2010
Televiziunea publică în context european jpeg

Cu ceva timp în urmă, am primit un telefon de la redactorul-şef al Dilemei vechi, Mircea Vasilescu, care mă întreba dacă aş fi de acord să scriu despre televiziunile publice, în contextul unui „dosar“ pe care prestigioasa publicaţie urma să îl propună, spre examinare, cititorilor. Acceptînd „provocarea“, am rugat-o pe coordonatoarea temei, Adina Popescu, să-mi sugereze din ce unghi, cu ce „tăietură“ – cum spun jurnaliştii – să abordez subiectul. Mi-a sugerat cîteva „puncte de discuţie“ pe care, eventual, să le ating din perspectiva Consiliului Naţional al Audiovizualului. Ceea ce urmează, nu este, însă, o abordare din această perspectivă.

CNA nu are, potrivit Legii Audiovizualului, nici o responsabilitate directă în legătură cu organizarea, funcţionarea şi, mai ales, îndeplinirea misiunii de serviciu public de către Societatea Română de Televiziune (SRTV). Organizarea serviciilor publice de radio şi televiziune şi controlul parlamentar asupra activităţilor lor sînt reglementate prin lege organică – Legea nr. 41 din 1994, republicată în 2008, după numeroase modificări. CNA îşi spune cuvîntul în legătură cu programele televiziunii publice, numai în măsura în care îşi exprimă, prin vot, concluziile asupra conţinutului unor emisiuni din perspectiva respectării normelor legale privind protecţia minorilor, a demnităţii umane şi a dreptului asupra propriei imagini, pluralismului de idei şi de opinii, corectei informări a publicului, publicităţii.

Preocupările legate de organizarea, funcţionarea, rolul şi misiunea radiodifuziunii publice au, cronologic, la nivel european, două repere importante. La 11 septembrie 1996, Comitetul Miniştrilor al Consiliului Europei adopta o recomandare în legătură cu asigurarea „garanţiei independenţei serviciilor publice de radiodifuziune“. La 10 noiembrie 1997, unul dintre protocoalele adiacente Tratatului de la Amsterdam de modificare a Tratatului de constituire a Uniunii Europene privea „Sistemul radiodifuziunii publice în statele membre“. Abordarea Uniunii Europene vizează, dincolo de libertatea de expresie şi de pluralism, mai ales problemele legate de libera concurenţă, inclusiv pe piaţa audiovizualului.

Situaţia televiziunii publice din ţara noastră ar trebui, aşadar, analizată, ţinînd cont de normele europene la care ne-am referit şi de evoluţiile organismelor similare din Uniunea Europeană, dar, mai cu seamă, de interesul public. O asemenea analiză ar scoate în evidenţă faptul că radiodifuziunea publică este, în egală măsură, o consecinţă şi o expresie a nivelului de democraţie dintr-o societate. În democraţiile consolidate din Vestul Europei, radiodifuzorii publici sînt independenţi faţă de puterea politică, şi pentru că dau dovadă de pluralism şi echidistanţă. Ei oferă, în îndeplinirea misiunii lor, programe educativ-formative şi culturale, cu pondere semnificativă.

Constituţia României prevede: „Serviciile publice de radio şi de televiziune sînt autonome. Ele trebuie să garanteze grupurilor social-politice importante exercitarea dreptului la antenă. Organizarea acestor servicii şi controlul parlamentar asupra activităţii lor se reglementează prin lege organică“. Dar, în legătură cu aceste prevederi constituţionale, în vigoare şi astăzi, se impun cîteva comentarii. Mai întîi, trebuie să precizăm că „aşezarea“ sub control parlamentar a serviciilor publice de radio şi televiziune este reglementată, sub o formă sau alta, şi de Constituţiile altor ţări. Controlul parlamentar al SRTV ar trebui să întărească ideea de serviciu aflat în interesul tuturor cetăţenilor, ferit de ingerinţe directe ale puterii executive, de exemplu, sau ale altor autorităţi publice. Apoi, reglementarea prin lege organică a organizării televiziunii publice ar fi trebuit să asigure stabilitatea şi independenţa. Adoptarea sau modificarea unei legi organice, pentru care este necesară o majoritate calificată de jumătate plus unu din numărul total de deputaţi şi senatori, ar trebui să reducă marja de manevră a unei majorităţi guvernamentale.

Legea consacră, declarativ, ideea de autonomie şi independenţă editorială: „Activitatea serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune este autonomă şi independentă editorial. Autonomia şi independenţa editorială a serviciilor publice de radiodifuziune şi de televiziune sînt garantate prin lege, iar programele acestora sînt ocrotite de orice ingerinţă a autorităţilor publice, precum şi de influenţa oricăror partide, formaţiuni social-politice, organisme comerciale şi economice sau grupuri de presiune“. Or, conducerea SRTV este asigurată de Consiliul de Administraţie, de un director general şi de comitetul director. Organismul de conducere, Consiliul de Administraţie, ca şi preşedintele acestuia sînt numiţi de către Parlament. Iar modul de desemnare şi structura componenţei Consiliului de Administraţie, ca şi sfera extrem de redusă de incompatibilităţi denotă, în continuare, caracterul politizat al conducerii SRTV. Prin „evoluţia“ cadrului legal, în perioada 1994-2008, controlul parlamentar s-a „înăsprit“ considerabil, legislativul căpătînd atributul de a putea demite, anual, Consiliul de Administraţie, în bloc, deci implicit şi pe preşedintele-director general al SRTV.

Faţă de situaţia actuală a şi din SRTV, reformarea televiziunii publice ar presupune, după părerea mea, două direcţii. Prima se referă la funcţionarea internă a instituţiei şi ar trebui să genereze responsabilizarea jurnaliştilor, înlocuirea oamenilor incompetenţi, asigurarea unui management competitiv, eficienţa şi transparenţa cheltuirii banilor publici. Cea de-a doua implică instituirea unui cadru legislativ care să permită, în sfîrşit, asigurarea independenţei faţă de politic. În prezent, există o iniţiativă legislativă a Ralucăi Turcan, aflată pe ordinea de zi a Comisiei pentru Cultură, Arte şi Mijloace de informare în masă a Senatului României. Ca elemente de noutate în această propunere legislativă merită menţionate: implicarea societăţii civile în desemnarea, pe criterii de competenţă şi profesionalism, a membrilor Consiliului de Administraţie şi separarea funcţiei de director general de cea de preşedinte al Consiliului de Administraţie. Astfel, directorul general va fi, potrivit propunerii legislative, angajat prin concurs de proiecte de management, va răspunde în faţa Consiliului de Administraţie, pentru activitatea sa. El ar putea fi demis de Consiliu numai în cazul unui management defectuos sau fraudulos. Practic, depolitizarea regimului acestei funcţii este esenţială. Ar fi un prim pas către ordonarea şi normalizarea sistemului intern de funcţionare a televiziunii publice. Învestit cu mai multă autoritate şi independent de chingile politice, directorul general poate demara, astfel, un necesar proces de restructurare şi de valorificare a personalului competent. Sub aspect economic, este evident faptul că ar trebui stabilită, prin lege, o taxă de genul celei de „solidaritate“, ca în cazul BBC. Aceasta ar face Societatea Română de Televiziune mai puţin dependentă de executiv. Iar independenţa economică este un element important al asigurării independenţei editoriale.

Orice instituţie funcţionează eficient atunci cînd, pe de o parte, beneficiază de un set de reguli, concepute cu inteligenţă şi onestitate, care să-i ordoneze activitatea. Şi cînd, pe de altă parte, armonizarea dintre angajaţii acesteia nu se reduce doar la o bună colaborare din punct de vedere profesional. Deontologia profesională, puterea de a judeca limpede şi imparţial, capacitatea de a ţine piept încercărilor de imixtiune rămîn condiţii decisive pentru îndeplinirea misiunii de serviciu public. (Re)cîştigarea încrederii publicului se face, însă, în timp.

Ioan Onisei este vicepreşedinte al Consiliului Naţional al Audiovizualului.

Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Singura specie care...
Ca în faimoasa metaforă a lui Walter Benjamin, în care angelus novus, împins de forțele progresului, zboară înainte cu spatele, privind înapoi...
p 10 YouYube jpg
p 12 WC jpg
În căutarea omului grec
Cine este „omul grec”, acela aflat la originea civilizaţiei europene?
p 13 WC jpg
Omul medieval în ipostaza îndrăgostitului
Putem privi și noi prin lentilele omului medieval? Cred că nu. Dar privirea noastră poate fi îmbogățită de acest om, născut la întîlnirea dintre realitate și ficțiune.
p 14 Hans Holbein, Ambasadorii WC jpg
Savantul umanist al Renașterii
Departe de a fi o ruptură cu tradiția și cultura Renașterii, putem vedea cum revoluția științifică se hrănește din ele.
Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.

Adevarul.ro

image
Misterioasa moarte de la Sanremo. Iubitul cântăreței Dalida, găsit împușcat în cap, în camera de hotel VIDEO
Cazul a șocat Italia în anii ʼ60, dar a fost clasat ca sinucidere. Peste 40 de ani, poliția a reluat investigația, dar misterul încă persistă.
image
Fumatul interzis minorilor în spații publice. Proiectul, adoptat de Senat
Inițiativa legislativă a fost adoptată tacit de Senat, luni, iar aceasta prevede că minorii nu mai pot fuma în parcuri, pe drumurile publice sau alte zone publice, fiind pasibili de amenzi până la 500 de lei.
image
Primul moment al cutremurului din Turcia, surprins de camera unei mașini VIDEO
Primul moment al celui de-al doilea seism din Turcia a fost întregistrat de camera de bord a unei mașini. Imaginile sunt de-a dreptul cutremurătoare. Șoferul a văzut cum, în jurul său, oamenii aleargă disperați în stradă, iar clădirile încep să se prăbușească.

HIstoria.ro

image
Aventurile Reginei Maria, o traumă pentru tânărul prinț Carol
Nașterea lui Carol, primul copil al cuplului princiar Ferdinand-Maria, pe 15 octombrie 1893, a fost un prilej de mare bucurie pentru țară, familia regală și Regele Carol I, dar mai puțin pentru tânăra mamă.
image
Consecințele bătăliei de la Stalingrad
După capitularea Corpului XI Armată, timp de câteva zile, avioane de recunoaștere germane au continuat să efectueze zboruri deasupra Stalingradului pentru a descoperi eventualele grupuri de militari germani care încercau să scape și de a le parașuta provizii.
image
Joseph Pulitzer, jurnalistul născut pe malul Mureşului, care a făcut istorie în Statele Unite
Premiile Pulitzer, cele mai prestigioase distincții ale jurnalismului american, au fost acordate pentru prima dată în 1917, la inițiativa jurnalistului de origine maghiară Joseph Pulitzer.