Telespectatorul din Pădurea Adormită

Dan CHIRIBUCĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 83 din 18 Aug 2005
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Fiică naturală a televiziunii, telenovela a avut încă de la primul episod al existenţei sale trăsături tipice familiei produselor audio-vizuale ale culturii de masă: producţie standardizată, conţinuturi schematizate, public ţintă bine-circumscris şi o finalitate economică concretizată în ţinte de audienţă ce o excedează pe cea axiologică, obiectivată în conţinuturi ideologice latente. Iubită, dar şi criticată, etichetată ca banală, dar şi provocatoare, ca stupidă dar şi sofisticată, telenovela are succes, certificat atît de extensiunea adjectivelor atribuite, marcă incontestabilă a interesului faţă de obiectul caracterizat, cît şi mai ales de modul în care a reuşit să separe telespectatorii într-un public de adoratori fideli şi o mulţime de contestatari. Spre deosebire de majoritatea ficţiunilor de lungmetraj şi a serialelor de prime time, spectaculoase fiindcă dezvăluie într-o manieră sofisticată complexitatea unei lumi ce pare simplă cînd este privită în jurul nostru, telenovela re-prezintă, într-o manieră similară cu cea a tuturor poveştilor, o realitate simplificată, dar nu simplistă, printr-un proces de esenţializare ce reduce personajele şi evenimentele la dimensiunile lor arhetipale: fecioara victimă, persecutorul, eroul salvator, încercarea, recompensa şi sancţiunea. În telenovelă, ca şi în poveşti, lumea este bipolară, clară şi în alb-negru, cu bun şi rău, sărac şi bogat, frumos şi urît, dragoste şi ură, fericire şi nefericire, uneori cu umbre, dar niciodată cu ambiguităţi. Astfel, nu întîmplător genul se află pe locul trei în ierarhia preferinţelor de vizionare ale copiilor de 11-14 ani. Contrar însă unei opinii aproape generalizate, telenovela este departe de a fi doar un produs pentru copii şi gospodine. Deşi interesul declarat este mai mare în rîndul femeilor şi este aproape invers proporţional cu educaţia şi veniturile, publicul telenovelei nu se reduce la femeia casnică, absolventă de liceu, ce îşi omoară timpul liber dintre masa de prînz a soţului muncitor şi cina celor doi copii elevi, uitîndu-se la Betty cea urîtă. Sondajul de opinie eşuează în a fotografia corect grupul de telespectatori fideli ai telenovelei. Aceasta în bună măsură fiindcă vizionarea ei este simbolic indezirabilă, principalul păcat al telenovelei fiind acela de a nu furniza distincţie. Orice consum, iar cel cultural cu atît mai mult, are o funcţie simbolică şi identitară, confirmînd şi validînd apartenenţe de clasă. Datorită acestei funcţii, omogenizarea comportamentelor de consum cultural, asociată proceselor modernizării, rămîne doar parţial observabilă prin intervievarea celor implicaţi. Telenovela face parte dintre victimele procesului prin care configuraţii de consum devenite relativ asemănătoare sînt în continuare asumate diferit de clase sociale distincte. Dincolo de costurile simbolice şi de prestigiu asociate recunoaşterii publice, universalitatea interesului consumatorului de televiziune pentru telenovelă şi eterogenitatea de fapt a publicului acesteia se datorează unor constante de conţinut ale genului. Unul din elementele ce fundamentează succesul mediatic al telenovelei este spaţiul acţiunii. Atît spaţiul fizic, cît şi cel social sînt în acelaşi timp exotic-familiare şi distant-apropriate. Subiectul naraţiunii este plasat într-o lume din care nu facem parte, dar pe care o cunoaştem, în care ne regăsim sau spre care tînjim. Exotismul diferenţei este obligatoriu dublat de o familiaritate a similarităţii ce funcţionează nu doar ca şi condiţionant al interesului, ci şi ca ingredient esenţial al înţelegerii. Telenovela este simultan simplă şi complexă. Simplă fiindcă face apel la arhetipuri, complexă datorită faptului că orice telenovelă este un "bal al clişeelor", sintagmă utilizată de Umberto Eco pentru a caracteriza Casablanca, precursorul cinematografic al Isaurei. Utilizarea simultană a mai multor situaţii arhetipale, în reţetare ghiveci, ce teoretic multiplică aproape la infinit universurile de semnificaţie, reprezintă o caracteristică definitorie a genului, statut de cvasi-permanenţă avînd, printre altele, dragostea nefericită, sacrificiul, servitorul credincios, trădarea, abandonul, fratele ticălos, frumoasa, bestia, femeia fatală, triumful purităţii. Pe de altă parte, prin raportare la lumea reală şi ţinînd cont că în societatea postmodernă răul a devenit parte constituentă a binelui, telenovela este mitic-edenică, nu doar fiindcă binele învinge întotdeauna răul, ci şi fiindcă ştim de la primul episod şi pînă la ultimul, cine este cel bun şi cine este cel rău. Spre deosebire de lumea reală, caracterizată azi de erodarea tuturor frontierelor, în telenovele frontierele morale sînt netranscendabile, imuabilitatea morală a personajelor garantînd caracterul moralizator al naraţiunii. Liniaritatea morală şi absenţa zigzagurilor comportamentale permit o predictibilitate a acţiunii şi, în special, a consecinţelor, de care telespectatorii sînt cel mai adesea lipsiţi în lumea contemporană. Această predictibilitate este recompensatoare intelectual şi afectiv şi, în acelaşi timp, este terapeutică. Fiindcă telenovela permite ca anxietatea provocată de imprevizibilitatea lumii reale să fie compensată de certitudinile lumii virtuale. O lume virtuală ce reproduce astfel nu doar structura discursivă şi cea de conţinut a poveştilor tradiţionale, ci şi funcţiile socializante ale acestora. Invariantul ideatic prezent în toate telenovelele este că trăim într-o lume periculoasă şi rea, în care cei buni suferă. Suferinţa este însă întotdeauna tranzitorie pentru cei buni, care în final sînt răsplătiţi simultan cu pedepsirea celor răi. Morala este universală şi reprezintă inclusiv tema centrală a creştinismului, naratorul incontestabil al celei mai de succes poveşti din istoria umanităţii. Doar că, în cazul telenovelei, capacitatea de persuasiune şi dezirabilitatea conformităţii morale sînt sporite de tangibilitatea aproape fizică a unui happy end ce materializează recompensa în faţa telespectatorului. Materializare magică deci magnetic atractivă, în ciuda faptului că miracolul este mundanizat de prezenţa obligatorie a tubului catodic.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: