Teledemocraţia? Nu ştiu ce e, dar o recunosc!

Publicat în Dilema Veche nr. 131 din 27 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. Pentru naivi, democraţia înseamnă ca deciziile esenţiale să fie luate de toţi cetăţenii cu drept de vot, în cunoştinţă de cauză. Deciziile celelalte, de gradul doi, trebuie să aparţină unor indivizi competenţi şi morali. Desemnarea lor e una din deciziile esenţiale! (Cîrcotaşii ca mine cred că handicapul schemei constă în "cunoştinţa de cauză".) Dar, vai, o dată cu apusul Greciei antice, democraţia clasică s-a uscat şi ea. Lumea occidentală a redescoperit-o parţial cam o dată cu inventarea tiparului. Noua democraţie avea însă două viteze: unii ştiau să citească, alţii nu. Ultima sută de ani a recuperat şi ideea votului universal. Dar cum tiparul nu mai putea fi dez-inventat, s-a perseverat în ideea contrară. A apărut televiziunea! Democraţia a rămas tot şchioapă: unii judecă cu capetele lor, alţii cu tubul catodic. 2. Istoria televizivă a României ceauşiste merită un capitol aparte. Încă nu l-a scris nimeni, căci densitatea poncifelor e inhibantă. Vornicu! Bocăneţ! Varietăţile! Reflectorul! Etc.! Despre logica de plastilină a reportajelor, despre abulia ştirilor, despre ştanţarea metodică a modelului uman unic s-au rostit doar rare şi neîntemeiate vorbe. Înaintea teledemocraţiei (?) am avut o teledictatură ce ştia să tatueze ferme concepţii, percepţii şi inepţii (n-am găsit altă rimă!). Pentru cizmar, televiziunea era tot un calapod! Paradoxal sau ba, ea nu avea mare relevanţă democratică. Unitatea de măsură a democraţiei este votul (cu submultiplul său, idiotul). Or, în acea perioadă, votul nu conta! Voturile nu se numărau! Televiziunea unică a murit ca o formă minoră de propagandă - nu desena lumea, ci o anestezia. 3. După '89, la un loc cu toate cele, a fost eliberată şi fiara televiziunii. Nu atît instituţia unică (legată grijuliu sub căruţa Guvernului), cît conceptul tehnico-comercial. Au apărut posturi noi, s-au copiat formate marginale şi a fost aprinsă noua perversiune sexuală - imagofilia. Cvasi-teledemocraţia s-a născut pe bulevardul Pache, a fost înţărcată în Băneasa şi OTV a trimis-o la produs. Sârbu şi Voiculescu au vrut să pună preşedinţi, să ademenească NATO, să facă afaceri. Iliescu a fost gîdilat sub bărbie. Năstase a dat interviuri sub pomul de Crăciun. Roman a povestit cum vîna ca să aibă de mîncare. Extrasă cu forcepsul de sub vesta de piele a creatorului de găini vivipare, a început să meargă de-a buşilea şi noua specie a dervişilor analişti. Postulanţii la statutul public şi-au pus grăbiţi poalele-n cap ca să le vedem pixelii. Unii s-au dus, alţii au rămas. Mutu, Bote, Vadim, Zina, Giovanni, Mitică, Iri şi Moni, Ţociu şi Palade, Ozon şi Stratan, Raluca şi Pungă. Şi Becali! Şi Theo, şi Muscă, şi Crin, şi Adriean, şi alţii - desigur, Gigi. În ciuda CNA, Copilul-Minune a fost filmat fără mască pe figură. Apoi Adela s-a măritat, Teo a înfiat, Gheorghe a tras, Oana şi-a pus, Becali a zis. Golemul democraţiei are buletin de Bucureşti şi lavalieră. Teledemocraţia e fieful regizorilor care duc cerşetorii la tuns, ca să iasă reportajul bine. 4. Domesticita TVR n-a prea excelat la capitolul confecţii de imagine. Acum a sărit direct la altitudinea "Marilor români". Dar din pricina rarefierii aerului, în vîrf s-a ajuns numai cu viză politică. Un exemplu - Richard Wurmbrand! Absurdul situaţiei demonstrează puterea imaginii: cît este de iubită şi, mai ales, cît e de înspăimîntătoare. Atît de mult încît, de teama celor vii, îi reinventăm pe morţi! Cine va crede vreodată că Wurmbrand (un personaj onorabil, sînt convins, dar total necunoscut) a ajuns prin scrutin popular în primii zece români ai istoriei? Se va gîndi cineva că admiratorii lui or fi votat fiecare de 50 de ori pe zi? Nici vorbă! Îşi va imagina însă disperatele eforturi ale fabricii publice de imagini, făcute de dragul acestui popor harnic şi cuminte. Şi care nu trebuie să-i vadă în vîrful clasamentului pe cei pe care i-a votat! (Ştiu alţii ce e bine pentru noi!) Aşa înţeleg eu acest exerciţiu: să sufocăm bunul-simţ de dragul mesajului patriotic-mobilizator! Cvasi-teledemocraţia s-a născut pe bulevardul Pache, a fost înţărcată în Băneasa şi OTV a trimis-o la produs. 5. În România, teledemocraţia e un concept unsuros. Şi inutil. Dacă TVR trăieşte în cretacic, televiziunile comerciale sînt ateliere de profit. Ca atare, oferă marfa cerută de cei care trec pe lîngă tarabă. Imagini poleite pentru un public lenevit. Vrei audienţe mari, strigi banalităţi! Putem vorbi eventual de o telemanipulare stîngace. Departe sînt criteriile jurnalismului onest, dar şi spin-doctorii din thriller-ele americane. Poeta a constatat că "faţa locului era umflată", dar retuşorii merg mai departe. Se ia un manechin politic, i se face freza în PhotoShop şi i se picură pe nas o lacrimă de glicerină. Apoi e antrenat în studio pentru lupta de la urne. Uneori învinge realitatea hrăpăreaţă a străzii, alteori nu. Victorii virtuale. 6. Nu tot ce vine pe cablu e nociv. Mai vezi pe-alocuri oaze exotice unde auzi o limbă curată şi demnă. Excepţii la regula imaginii care bate adevărul. Ultima lor salvare e legea organică adoptată în parlamentul liberalismului suprem - legea concurenţei. Atîta vreme cît afacerile lui X sînt comentate pe postul lui Y şi invers, mai avem o şansă. Adevărata paradigmă a utopicei teledemocraţii nu este că ar exista vreun post care ne vrea binele, ci că, pe urmele adevărului, trebuie să baleiem democratic toate canalele. Nu e uşor, dar ce-i uşor pe lumea asta? Nici adevărul, nici schimbatul bateriilor de la telecomandă.

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Dmitri Nabokov's garden in Montreux jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

HIstoria.ro

image
Prea multe crize pentru o singură planetă
Luna în care vin scadenţele nu e niciodată plăcută, dar, când toate notele de plată se strâng în aceeași zi, ea este greu de depășit. Și ziua aceea pare să fi sosit, la nivel mondial.
image
Una dintre cele mai mari bătălii de tancuri din istorie, în Historia de august
Născut în vara anului 1943, mitul despre bătălia de la Prohorovka a rezistat timp de mai multe decenii, deoarece sovieticii au avut toate motivele să preamărească și să se laude cu victoriile obţinute.
image
Cum a ajuns Vlad Țepeș ostatic la Înalta Poartă
Pacea semnată în 1444 între unguri și turci îl prevedea și pe Vlad al II-lea Dracul.