Teledemocraţia? Nu ştiu ce e, dar o recunosc!

Publicat în Dilema Veche nr. 131 din 27 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. Pentru naivi, democraţia înseamnă ca deciziile esenţiale să fie luate de toţi cetăţenii cu drept de vot, în cunoştinţă de cauză. Deciziile celelalte, de gradul doi, trebuie să aparţină unor indivizi competenţi şi morali. Desemnarea lor e una din deciziile esenţiale! (Cîrcotaşii ca mine cred că handicapul schemei constă în "cunoştinţa de cauză".) Dar, vai, o dată cu apusul Greciei antice, democraţia clasică s-a uscat şi ea. Lumea occidentală a redescoperit-o parţial cam o dată cu inventarea tiparului. Noua democraţie avea însă două viteze: unii ştiau să citească, alţii nu. Ultima sută de ani a recuperat şi ideea votului universal. Dar cum tiparul nu mai putea fi dez-inventat, s-a perseverat în ideea contrară. A apărut televiziunea! Democraţia a rămas tot şchioapă: unii judecă cu capetele lor, alţii cu tubul catodic. 2. Istoria televizivă a României ceauşiste merită un capitol aparte. Încă nu l-a scris nimeni, căci densitatea poncifelor e inhibantă. Vornicu! Bocăneţ! Varietăţile! Reflectorul! Etc.! Despre logica de plastilină a reportajelor, despre abulia ştirilor, despre ştanţarea metodică a modelului uman unic s-au rostit doar rare şi neîntemeiate vorbe. Înaintea teledemocraţiei (?) am avut o teledictatură ce ştia să tatueze ferme concepţii, percepţii şi inepţii (n-am găsit altă rimă!). Pentru cizmar, televiziunea era tot un calapod! Paradoxal sau ba, ea nu avea mare relevanţă democratică. Unitatea de măsură a democraţiei este votul (cu submultiplul său, idiotul). Or, în acea perioadă, votul nu conta! Voturile nu se numărau! Televiziunea unică a murit ca o formă minoră de propagandă - nu desena lumea, ci o anestezia. 3. După '89, la un loc cu toate cele, a fost eliberată şi fiara televiziunii. Nu atît instituţia unică (legată grijuliu sub căruţa Guvernului), cît conceptul tehnico-comercial. Au apărut posturi noi, s-au copiat formate marginale şi a fost aprinsă noua perversiune sexuală - imagofilia. Cvasi-teledemocraţia s-a născut pe bulevardul Pache, a fost înţărcată în Băneasa şi OTV a trimis-o la produs. Sârbu şi Voiculescu au vrut să pună preşedinţi, să ademenească NATO, să facă afaceri. Iliescu a fost gîdilat sub bărbie. Năstase a dat interviuri sub pomul de Crăciun. Roman a povestit cum vîna ca să aibă de mîncare. Extrasă cu forcepsul de sub vesta de piele a creatorului de găini vivipare, a început să meargă de-a buşilea şi noua specie a dervişilor analişti. Postulanţii la statutul public şi-au pus grăbiţi poalele-n cap ca să le vedem pixelii. Unii s-au dus, alţii au rămas. Mutu, Bote, Vadim, Zina, Giovanni, Mitică, Iri şi Moni, Ţociu şi Palade, Ozon şi Stratan, Raluca şi Pungă. Şi Becali! Şi Theo, şi Muscă, şi Crin, şi Adriean, şi alţii - desigur, Gigi. În ciuda CNA, Copilul-Minune a fost filmat fără mască pe figură. Apoi Adela s-a măritat, Teo a înfiat, Gheorghe a tras, Oana şi-a pus, Becali a zis. Golemul democraţiei are buletin de Bucureşti şi lavalieră. Teledemocraţia e fieful regizorilor care duc cerşetorii la tuns, ca să iasă reportajul bine. 4. Domesticita TVR n-a prea excelat la capitolul confecţii de imagine. Acum a sărit direct la altitudinea "Marilor români". Dar din pricina rarefierii aerului, în vîrf s-a ajuns numai cu viză politică. Un exemplu - Richard Wurmbrand! Absurdul situaţiei demonstrează puterea imaginii: cît este de iubită şi, mai ales, cît e de înspăimîntătoare. Atît de mult încît, de teama celor vii, îi reinventăm pe morţi! Cine va crede vreodată că Wurmbrand (un personaj onorabil, sînt convins, dar total necunoscut) a ajuns prin scrutin popular în primii zece români ai istoriei? Se va gîndi cineva că admiratorii lui or fi votat fiecare de 50 de ori pe zi? Nici vorbă! Îşi va imagina însă disperatele eforturi ale fabricii publice de imagini, făcute de dragul acestui popor harnic şi cuminte. Şi care nu trebuie să-i vadă în vîrful clasamentului pe cei pe care i-a votat! (Ştiu alţii ce e bine pentru noi!) Aşa înţeleg eu acest exerciţiu: să sufocăm bunul-simţ de dragul mesajului patriotic-mobilizator! Cvasi-teledemocraţia s-a născut pe bulevardul Pache, a fost înţărcată în Băneasa şi OTV a trimis-o la produs. 5. În România, teledemocraţia e un concept unsuros. Şi inutil. Dacă TVR trăieşte în cretacic, televiziunile comerciale sînt ateliere de profit. Ca atare, oferă marfa cerută de cei care trec pe lîngă tarabă. Imagini poleite pentru un public lenevit. Vrei audienţe mari, strigi banalităţi! Putem vorbi eventual de o telemanipulare stîngace. Departe sînt criteriile jurnalismului onest, dar şi spin-doctorii din thriller-ele americane. Poeta a constatat că "faţa locului era umflată", dar retuşorii merg mai departe. Se ia un manechin politic, i se face freza în PhotoShop şi i se picură pe nas o lacrimă de glicerină. Apoi e antrenat în studio pentru lupta de la urne. Uneori învinge realitatea hrăpăreaţă a străzii, alteori nu. Victorii virtuale. 6. Nu tot ce vine pe cablu e nociv. Mai vezi pe-alocuri oaze exotice unde auzi o limbă curată şi demnă. Excepţii la regula imaginii care bate adevărul. Ultima lor salvare e legea organică adoptată în parlamentul liberalismului suprem - legea concurenţei. Atîta vreme cît afacerile lui X sînt comentate pe postul lui Y şi invers, mai avem o şansă. Adevărata paradigmă a utopicei teledemocraţii nu este că ar exista vreun post care ne vrea binele, ci că, pe urmele adevărului, trebuie să baleiem democratic toate canalele. Nu e uşor, dar ce-i uşor pe lumea asta? Nici adevărul, nici schimbatul bateriilor de la telecomandă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Prețuri de infarct pe litoral. Cât a plătit un turist pentru o masă la autoservire în Mamaia: „Incredibil! 70 de lei kilogramul de cartofi” VIDEO
Cei care vor să-și petreacă concediul pe litoralul românesc vor fi nevoiți să bage mai adânc mâna în buzunar. Asta a trăit și un român care a decis să ia masa la un restaurant cu autoservire.
image
De ce i-au cerut Regele Charles și Regina Camilla Prințesei Catherine să își schimbe numele. „Prea mulți C”
Prințesa de Wales, cunoscută pe plan mondial ca Kate Middleton, a fost rugată să își schimbe modul de scriere a numelui de către regele Charles și regina Camilla, dezvăluie prințul Harry în cartea sa, „Spare”.
image
Ce a răspuns ÎPS Teodosie când a fost întrebat despre donațiile din banii câștigați la pariuri, loto sau păcănele VIDEO
Arhiepiscopul Tomisului, Teodosie, afirmă că cei care vor să doneze Bisericii sau celor nevoiaşi bani din sumele câştigate la pariuri sau la loto pot face acest lucru fără nici un fel de problemă.

HIstoria.ro

image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?
image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.