„Teatrul e arta cea mai perisabilă“ - interviu cu Ion CARAMITRU

Publicat în Dilema Veche nr. 635 din 21-27 aprilie 2016
„Teatrul e arta cea mai perisabilă“   interviu cu Ion CARAMITRU jpeg

Seara de 4 februarie 2016, scena Teatrului Naţional din Bucureşti. Montaj video. Imagini din spectacolele în care Ion ­Caramitru a interpretat, de-a lungul timpului, roluri din dramaturgia lui Shakespeare: Romeo şi Julieta (1967), Hamlet (rol pentru care actorul a fost şi recunoscut ca fiind printre cei mai buni zece interpreţi ai rolului care au existat vreodată, de către Michael Boyd, directorul artistic al Royal Shakespeare Company), Eduard al III-lea, Macbeth, Furtuna… Un fragment video dintr-un dialog cu Michael Pennington dintr-un workshop susţinut cu ani în urmă la Craiova. A urmat, în acea seară, recitalul actoricesc al lui Ion Caramitru, recital bilingv, în română şi în engleză, acompaniat de Cvartetul Adrian Naidin (Adrian Naidin, Sorin Zlat, Giani Amarandei şi Gabriel Bălaşa). „…Ion Caramitru, este o onoare şi o plăcere să vă înmînez această medalie ca simbol al respectului nostru şi al recunoaşterii oficiale că sînteţi, fără îndoială, cel mai de seamă ambasador Shakespeare al României“ – au fost cuvintele directorului Consiliului Britanic de la Bucureşti, Nigel Townson, care au însoţit ceremonia învestirii actorului Ion Caramitru cu tit­lul de Ambasador Shakespeare în România.

După cum a remarcat Nigel Townson în discursul său, aveţi peste 50 de ani de carieră shakespeariană. Ce înseamnă Anul Shakespeare în România şi ce înseamnă Shakespeare pentru dumneavoastră?

În primul rînd, acest motto „Shakespeare trăieşte“ este o apreciere corectă. Comemorarea a 400 ani de la dispariţia marelui dramaturg este şi o încercare de a-i onora, în fiecare ţară a lumii, pe cei care au servit, în sensul artistic, idealul shakespearian. Pentru mine, Shakespeare reprezintă singurul autor de teatru care a îmbinat savant poezia şi proza, dînd viaţă unor personaje desprinse parcă din realitate şi însoţite de un lirism magic care le face să capete contur direct sub ochii noştri. Ceea ce însă adaugă la comemorarea lui Shakespeare şi aniversarea contemporaneităţii lui este faptul că subiectul lui predilect în operă este omul cu patimile lui. Cum ciclul vieţii omului e mereu acelaşi, cum el mereu se naşte, trăieşte şi moare, cum Shakespeare e mereu interesat să descrie ce-l domină pe om în viaţă, întîlnim mereu în piesele lui ceea ce vedem în jurul nostru, zi de zi. Lupta pentru putere, crima, furtul, lipsa de caracter, trădarea, năravurile ascunse, trezirea la realităţi negre sau naivităţi condamnabile, amorul divin şi altele ne însoţesc mereu. Desigur, aspectele materiale ale lumii noastre sînt altele decît pe vremea lui, dar ce diferenţă este între Richard III de atunci cerînd un cal spre a se salva şi cel de azi, care a cerut un elicopter şi chiar l-a obţinut!? Numai Shakespeare este imbatabil, pentru că Shakespeare este în toate, tot timpul.

În societatea românească vorbim despre actualitatea lui Caragiale, la firul ierbii. Unde poziţionăm actualitatea lui Shakespeare?

În substanţa omului. Personajele lui devin idei, prototipuri umane. Pe Romeo şi Julieta are grijă să-i omoare tineri pentru a întreţine vie surpriza cerească, dragostea fulgerătoare, iubirea adolescentină care este un miracol al vieţii, irepetabil şi divin. Bătrîni şi obosiţi, Romeo şi Julieta nu mai sînt Romeo şi Julieta, ei nu au voie să îmbătrînească. Romeo şi Julieta este o piesă fără „va urma“. Hamlet reprezintă prototipul „conducătorului dorit“, dorit şi aşteptat de o ţară îngenuncheată de o dictatură feroce, avînd crima drept filozofie. Ne aflăm în faţa unui ideal de neatins. Este Hamlet, omul nobil, şcolit în spirit umanist, romantic şi generos, lăsat să conducă o ţară, un popor? Mă îndoiesc amarnic. Priviţi în jur şi veţi fi convinşi că nu. Nici ieri, nici azi. Şi Hamlet trebuie să moară. Regele Lear este „prostia“ la vîrsta senectuţii. Hotărăşte să-şi împartă averea copiilor, însă naivitatea lui îl duce la moarte, fiindcă uită că dorinţa puterii, banii şi caracterul apucător al omului apar, cînd nu te aştepti, şi în cel mai sfînt lăcaş al vieţii – în familie. În cîte ziare nu citim azi despre asemenea drame şi tragedii familiale?

Sînteţi Ambasador Shakespeare şi pentru că aţi fost un susţinător al culturii britanice în România. De ce cultura britanică într-o ţară francofonă?

Cred că cea mai frumoasă limbă de teatru este engleza. Nu doar pentru că Shakespeare a scris în engleză, ci şi pentru că sonoritatea, muzicalitatea şi alternanţa de consoane şi vocale ale acestei limbi se potrivesc minunat teatrului.

Conform topului realizat de revista Times, un top întocmit de către mari oameni de teatru din Marea Britanie, vă situaţi printre cei mai buni zece actori din lume care au interpretat rolul Hamlet…

Această apreciere se datorează şi faptului că am făcut parte dintre puţinii norocoşi care au putut juca Hamlet, în româneşte, în Marea Britanie. Dar englezii nu l-au văzut pe Vîsoţki, de exemplu, sau pe alţi mari interpreţi ai acestui rol din ţări oprimate. Pot spune, păstrînd proporţiile, că am fost norocos că spectacolul meu, în regia lui Alexandru Tocilescu şi scenografia lui Dan Jitianu, a fost văzut de cine trebuie şi cînd trebuie şi nu oriunde, ci chiar în ţara lui Shakespeare. Evident că mă simt mişcat şi onorat de aceasta apreciere, numai că… vorbim la trecut. Tot ce ţine de trecut în arta teatrului e amintire. Prezentul e determinant. Teatrul e arta cea mai perisabilă.

Am jucat mult Shakespeare, mi-am dat licenţa cu Hamlet la absolvirea şcolii, apoi am jucat pe Octavius în Iulius Cezar, pe Feste, bufonul din A douăsprezecea noapte şi iar pe Hamlet din 1985 pînă în 1992 la Bulandra, pe Romeo, Edward III, Macbeth şi acum pe Prospero la Naţional, pe Pericle la Odeon… Am montat Neguţătorul din Veneţia şi Othello în Japonia şi i-am purtat peste tot în Europa şi în România. Şi nu cred că pot să mă opresc aici…

Ce aţi învăţat de la Shakespeare?

Totul. Shakespeare este şcoala cea mai bună, cea mai sănătoasă şi pentru actori, şi pentru oricine. Oameni, fapte, cruciade, iubiri fatale, abisuri filozofice, poezie, proză, muzică, replici scăpărătoare şi personaje vii, adevărate, rupte parcă din real, îţi dau sentimentul că nu poţi părăsi încă banca de şcolar sau aula de student. Pentru rolul lui Prospero l-am luat drept prototip pe Einstein şi cred că n-am greşit. De ce? Gîndiţi-vă! Prospero, în criză, anunţă sfîrşitul lumii şi-l justifică. Einstein, din laborator, de asemenea. Prospero declanşează furtuni şi controlează forţele naturii, Einstein oferă lumii formula magică a energiei în mişcare. Nu-i simţiţi aproape, lipiţi, parcă, de acelaşi ideal, al cercetării fără de sfirşit?

„Lumea este o grădină ce creşte neplivită“ sau „Vremurile şi-au ieşit din matcă“? Dintre aceste două replici, care vi se pare mai potrivită pentru societatea românească de azi?

Şi-şi! Şi aş mai spune, tot ca Hamlet: „Cît de searbăd, rînced, veşted şi zadarnic e rostul întregii lumi în ochii mei“! Priviţi în jur. Ce stare pe loc, ce stagnare, ce tranziţie fără de sfîrşit! Comunismul e în noi, trăieşte încă în noi aşa cum noi trăim încă în blocurile lui Ceauşescu pentru încă o sută de ani, probabil. Politic şi social, trăim într-o stare de prostraţie, de băltire, fără ca cineva să sape niște şanţuri în care să se scurgă mizeria, mizeria din sistem.

Aţi jucat Shakespeare şi în engleză, dar şi în româneşte. Cum îl simţiţi, cum îl interiorizaţi mai bine?

Vă voi spune o poveste în legătură cu aceasta întrebare. Mai demult, adică în 1988, o mare regizoare din Anglia, Deborah Warner, văzînd Hamlet la Bucureşti, a spus că i-a plăcut foarte mult… şi traducerea. Adică, a mai spus ea, voi aveţi privilegiul de a-l juca tradus pe Shakespeare, noi n-avem decît alternativa originalului. Se referea, sînt sigur, nu la „trădarea traducerii“, ci la şansa îmbunătăţirii ei în limbaj contemporan. Lumea a întrebat-o atunci, cu uimire, dacă ştie româneşte. Nu ştia o boabă, dar reacţiile publicului la anumite pasaje i s-au părut atît de surprinzătoare încît „Mi-am dat seama“ – a mai zis ea, destul de serios – „că Shakespeare e, de fapt, şi autor român“. Şi al lumii întregi, aş zice eu.

a consemnat Stela GIURGEANU

Foto: F. Ghioca

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

cfr cluj dinamo facebook jpg
Rosenkranz comemorare evrei, captură video jpg
Evreii din Austria nu l-au lăsat pe preşedintele Parlamentului, din extrema dreaptă, să participe la comemorarea victimelor din 1938
Vineri, când comunitatea evreiască din Austria a comemorat 86 de ani de la progromul din 1938, mai mulţi protestatari nu i-au permis preşedintelui Parlamentului, care este membru al extremei drepte, să participe la eveniment.
Ligia Deca INQUAM Photos Octav Ganea webp
Anul în care toate școlile din România vor avea un catalog electronic național! Interviu EXCLUSIV cu ministrul Educației
Din anul 2029, toate școlile din România vor avea un catalog electronic național. Într-un interviu în EXCLUSIVITATE pentru Click! și adevărul.ro, Ligia Deca a declarat: „nu se vor trece doar notele".
Banner Sorin Bontea
Ce origini are chef Sorin Bontea. Are patru frați și a dus o viață grea: „N-am crescut în puf (...) Am trecut prin multe”
Sorin Bontea (54 de ani) se numără printre cei mai îndrăgiți bucătari chefi din România. Talentul său, dar mai ales profesionalismul culinar i-au adus o mare popularitate, iar fanii știu o mulțime de detalii despre viața lui, cu o singură excepție, etnia sa.
Donald Trump  foto   Profimedia jpg
SUA afirmă că un agent iranian a recunoscut că a primit din partea Gardienilor Revoluţiei misiunea de a-l asasina pe Donald Trump
Un afgan în vârstă de 51 de ani a fost pus oficial sub acuzaţie că, la ordinul Gardienilor Revoluţiei, a organizat un plan de asasinare a lui Donald Trump, potrivit ministerului de Justiţie american.
carne ton conserva istock jpg
Sunt sau nu conservele cu ton otrăvite cu mercur, substanță care poate fi fatală pentru sănătate: „Se depozitează la nivelul creierului și afectează funcționarea acestuia”
Două organizații au făcut, recent, o descoperire îngrijorătoare: toate conservele de ton analizate în câteva țări europene sunt contaminate cu mercur. Același lucru se întâmplă și în România. Avertismentul specialiștilor este clar: „mercurul se depozitează la nivelul creierului și afectează funcțion
cumparaturi online
Ce au cumpărat românii de Black Friday: de la maşini şi mobilă, la carne de porc şi mezeluri
Românii au cumpărat o gamă variată de produse, de la maşini, mobilă, electrocasnice şi bijuterii din aur, la carne de porc şi mezeluri.
paine jpg
Rețeta care a cucerit internetul! Cea mai bună și crocantă pâine de casă. Nu necesită frământare și se prepară doar cu 4 ingrediente
Cu toții știm că pâinea de casă este mult mai gustoasă și mai sănătoasă decât cea din comerț. Însă, ce te faci atunci când nu ai timp sau chef de frământat? Ei bine, există o rețetă care nu necesită acest lucru și care se pregătește în doar câțiva pași.
Consultările cu lideri ai Consiliului European privind Agenda Strategică organizate la Palatul Cotroceni, în București. FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Internauţii ucraineni şi germani îl laudă pe Klaus Iohannis, după ce i-a întors spatele lui Viktor Orban: „Așa trebuie tratat un dictator”
Filmarea în care preşedintele României stă câteva secunde bune cu spatele la Viktor Orban, fără ca măcar să îl salute, a devenit virală pe reţelele de socializare şi se bucură de apreciarea multor internauţi ucraineni şi germani.