Taxele şcolare şi o bună diplomă

Gabriela BLEBEA-NICOLAE
Publicat în Dilema Veche nr. 129 din 13 Iul 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Ca o prostituată. "Mă simt ca o prostituată", îmi spunea un prieten. "În ochii mei se citeşte că sînt gata să mă vînd pe bani puţini." Aşa-şi descria el disperarea de a preda la cît mai multe facultăţi. Pentru bani puţini, dar, oricum, pentru ceva bani în plus faţă de salariul lui de profesor universitar. În situaţia lui am cîţiva prieteni, nu mai contează cum se simt!, care predau la două-trei sau chiar patru facultăţi. Ori au, la aceeaşi facultate, două sau trei, patru... norme. Pentru că salariile sînt mici. Pentru că sistemul permite. Sistemul e aşa făcut că la o facultate la care numărul studenţilor e de 10 ori mai mare, numărul profesorilor e aproximativ acelaşi. Sistemul e aşa făcut că unii profesori pot cîştiga de 10 ori mai mult decît colegii lor cu aceeaşi calificare. Şi nu pentru că ei sînt mai deştepţi, au mai multe cărţi, se bucură de mai mult prestigiu. Nu. Cîştigă mai mulţi bani pentru că predau stahanovist, uneori şi pînă la 20 de ore pe săptămînă. Cînd salariile cadrelor universitare sînt de două-trei sute de euro pe lună, disperarea lor nu poate fi decît invers proporţională, adică foarte mare. Şi pregătirea lor profesională nu poate fi decît în timpul omeneşte rămas după ce, cum ziceam, unii dintre ei predau pînă la epuizare. Bani dau, diplomă au. O diplomă universitară s-a bagatelizat atît de mult, încît doar cei foarte săraci nu o pot avea. Spun doar cei săraci şi nu doar cei proşti pentru că diploma universitară este în bună măsură, pentru foarte mulţi, doar o afacere financiară. La majoritatea universităţilor particulare din România, exigenţele tind spre zero. Rămîne o singură exigenţă eliminatorie: plata taxelor. Poţi lipsi de la ore, poţi face un examen prost, poţi să fii bîtă, dacă ai bani să-ţi plăteşti taxele, pînă la urmă tot îţi obţii diploma universitară. Să ne înţelegem. Nu vreau să mă înţelegeţi greşit. Nu cred că motivaţia unui profesor stă doar în banii pe care-i poate cîştiga. A unui profesor nu, dar a mai multor profesori, da. Căci dacă un profesor poate face voluntariat, nu toţi profesorii pot face. Dacă un profesor poate să nu fie aşa de înghesuit financiar şi să-şi permită luxul unei munci prost plătite, nu toţi profesorii pot fi în aceeaşi situaţie. Şi atunci un salariu bun ar fi una dintre condiţiile dedicării exclusive muncii academice. Şi posibila limitare la o singură normă didactică. Cu precondiţia, esenţială, evident, să fie suficient de multe posturi de profesori. Şi fiecare profesor să aibă un număr rezonabil de studenţi. Cum, de asemenea, nu vreau să credeţi că am ceva împotriva celor care vor să obţină o diplomă. Sînt împotriva celor care le acordă prea uşor diplomele. Împotriva celor care stabilesc reguli în aşa fel că un cadru didactic universitar are de corectat peste 1.200 (o mie două sute!!!!) de lucrări pe sesiune şi decanatul îi atrage atenţia că ar fi bine să nu îi pice, pentru că e "nevoie de studenţi". Pe ce aş paria. O anume ipocrizie în viaţa universitară există peste tot în lume. Cel puţin prin acele părţi ale lumii în care am fost eu. În Canada, de pildă, la anumite facultăţi, peste 50% din cursuri sînt predate nu de profesorii titulari, ci de cei plătiţi cu ora. Plătiţi de cîteva ori mai prost pe unitate de curs decît profesorii titulari. Doar că cei plătiţi pe curs nu pot fi niciodată profesorii titulari din aceeaşi instituţie. Şi foarte, foarte rar (1%) un profesor titular predă la o altă universitate. Atunci doar cînd ar fi absolută nevoie de specialitatea cu pricina şi nu găsesc pe nimeni altcineva. Şi acolo, pentru că studenţii plătesc fiecare curs în parte, facultatea se străduieşte să nu îi bruscheze prea mult pe studenţi ca să nu îi piardă de muşterii. Ceea ce nu înseamnă că nu îi pică, adică îi obligă să repete cursul (pentru că o sesiune de toamnă, de exemplu, nu există). Ceea ce există însă acolo şi nu pot găsi în realitatea românească nici o trimitere, măcar comparativă, este posibilitatea de a-ţi negocia salariul. Charles Taylor, de pildă, acolo în Canada, poate cere un salariu de cîteva ori mai mare decît al unui alt profesor universitar. Universitatea acceptă pentru că ştie că va creşte prestigiul ei să aibă profesori de notorietate şi apoi, deloc de neglijat, numele unui profesor celebru atrage studenţi. Studenţii sînt dispuşi să plătească taxe mult mai mari (căci în bună măsură salariile profesorilor sînt acoperite din taxe) şi să se supună exigenţelor unui corp profesoral bine pregătit, deci bine plătit. Pentru taxele cu pricina, studentul poate face un împrumut la bancă (cu o dobîndă mai mare decît cea ipotecară şi ceva mai mică decît cea a unui împrumut "pentru nevoi personale"). Un împrumut care, pe lîngă taxe, poate acoperi, evident, nu în lux, şi cheltuielile traiului de zi cu zi. Adică masa şi casa. Rambursarea lui începe cînd ai o slujbă. Altfel spus, într-o ordine pe care vreau s-o subliniez, profesori bine pregătiţi înseamnă profesori bine plătiţi. Profesori bine pregătiţi şi bine plătiţi înseamnă taxe mari şi exigenţă. Profesionalism şi exigenţă înseamnă posibilitatea ca studenţii să fie bine pregătiţi. O temeinică pregătire (o bună diplomă) înseamnă posibilitatea găsirii rapide a unei slujbe bine plătite. Aceasta nu e singura ecuaţie posibilă. Dar eu pe ea pariez. Gabriela Blebea-Nicolae este director de cercetare la Prodomus.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de scumpă a ajuns una dintre cele mai faimoase stațiuni de pe litoral. „Lasă că Lidl nu e departe, iar la bulgari ne completăm stocul”
Românii sunt întâmpinați cu prețuri mari pe litoral, iar mulți dintre ei sunt dezamăgiți de asta. Inventivi, unii dintre ei se duc să-și cumpere bere de la supermarket, iar țigări și alimente de la vecinii bulgari. Mai greu este cu șezlongurile, care sunt mai scumpe ca în Creta sau Mamaia.
image
Fenomenul care schimbă complet satele pădurenilor. Cum arată așezările după decenii de depopulare VIDEO
După mai mult de jumătate de secol în care cele mai multe sate din Ținutul Pădurenilor s-au aflat într-un regres continuu al numărului de locuitori, înfățișarea așezărilor din Munții Poiana Ruscă a suferit transformări uimitoare.
image
Inima frântă poate fi vindecată. Cât costă intervenția
Cercetătorii susțin că prin stimularea electrică a creierului ar putea fi ameliorată suferința emoțională cauză de o despărțire. Altfel spus, există un remediu pentru ceea ce popular numim „inimă frântă”, care i-ar putea ajuta pe cei care suferă de depresie ori negativitate.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.