Taxare pînă la moarte (şi dincolo de ea)

Publicat în Dilema Veche nr. 490 din 4-10 iulie 2013
Mai mult decît samba, carnaval şi fotbal  jpeg

Se spune că de moarte şi de Fisc nu scapă nimeni. Această vorbă din bătrîni ar trebui amendată, adaptată, rescrisă. Căci vremurile s-au schimbat. În curînd, francezii or să spună, pe limba lor, fireşte: „De Fisc nu scapi nici mort.“

Criza economică mondială a făcut nişte găuri imense în bugetele statelor. Franţa nu a fost nici ea ferită de criză. Problema e veche. Statul providenţă, apoi statul social au funcţionat bine cîteva decenii la rînd. Oamenii – să le spunem „plătitori de taxe“? – s-au obişnuit cu binele. Din taxele lor s-au construit spitale bine dotate, şcoli performante, instituţii durabile, infrastructură; s-au antrenat militari şi s-a dotat armata; s-a finanţat o reţea vastă de centre şi burse culturale; s-au oferit servicii sociale de calitate; s-au dat pensii îndestulătoare. Pînă cînd toate acestea au început să devină prea scumpe. Statul nu-şi mai poate permite să plătească totul din banii încasaţi de la populaţie. Serviciile au rămas, în mare, cam aceleaşi, doar că acum se fac pe datorie. Banii tuturor francezilor în viaţă n-ar putea acoperi paguba. (Şi Franţa nu e un caz excepţional, nici măcar unul rar, în Europa.)

Cum să păstrezi această vastă „ofertă de servicii“ limitînd pagubele şi încercînd să reduci deficitul? Iată întrebarea care probabil îl preocupă cel mai tare pe preşedintele socialist François Hollande. Franţa avea deja, încă dinaintea venirii lui la putere, o fiscalitate relativ greoaie. Impozitul progresiv (adică în funcţie de venit) părea, pînă la un punct, o soluţie convenabilă. Căci doar cei bogaţi sînt „pedepsiţi“ cu impozite mari. Mulţi dintre ei au plecat, încetul cu încetul, din Franţa, găsind rezidenţă fiscală în ţări mult mai blînde cu averile lor. Pentru a-i descuraja pe oamenii înstăriţi să-şi stabilească rezidenţa fiscală în altă ţară, guvernul de la Paris a hotărît să introducă o nouă taxă, o aşa-numită „taxă de ieşire“ (exit tax), aplicabilă tuturor celor care vor să renunţe la comerţul cu Fiscul francez. Practic, Fiscul intervine pentru ultima dată, percepînd 19% din valoarea sumelor transferate odată cu schimbarea rezidenţei. Nimica toată, dacă ne gîndim că impozitul ajunge pînă la 75% pentru averile care depăşesc un milion de euro. Cum măsura a intrat în vigoare la jumătatea anului 2011, încă nu se ştie cu precizie ce efecte a produs. Deocamdată, rezultatele sînt dezamăgitoare.

Pe principiul acestei „taxe de ieşire“ se bazează şi noul impozit pe care vrea să-l introducă ministrul economiei. Doar că sistemul se extinde asupra persoanelor decedate. De fapt, Pierre Moscovici susţine că moartea e o formă de sustragere de la plata taxelor – şi că trebuie tratată ca atare. Principiul acestei iniţiative a stîrnit indignare în rîndul conducătorilor socialişti. Însă pragmatismul pare că învinge. Principala reticenţă a lui François Hollande este că această taxă îi va lovi pe toţi francezii, spre deosebire de măsurile precedente, care vizau doar categorii specifice de populaţie (din afara bazinului său electoral). Faptul că preşedintele a promis, în timpul unui recent discurs televizat despre starea naţiunii, să nu introducă noi impozite, nu îl împiedică să susţină această nouă măsură. Strategii săi au şi găsit o explicaţie plauzibilă. Moartea fizică, în termeni legali, e o formă de încetare a statutului de cetăţean. Final exit tax este, deci, doar prelungirea – firească, nu-i aşa? – a unei măsuri fiscale deja existente.

Se pare că guvernul de la Paris a găsit înţelegere pentru această iniţiativă, chiar şi la nivel comunitar. Angela Merkel s-ar fi numărat printre principalii opozanţi ai sistemului, însă consilierii au convins-o, pînă la urmă, că e mult mai bine dacă datoria Franţei ar fi plătită de francezi morţi decît de germanii în viaţă. Banca Centrală Europeană urmăreşte iniţiativa cu un raportor propriu. Dacă va avea succes, ar putea fi aplicată şi în alte zone aflate în dificultate. Legea va fi adoptată, cel mai probabil, în luna august.

Dar ce înseamnă, mai exact, această taxă? Cum va fi aplicată? O primă formulă e creşterea TVA la serviciile funerare. De pildă, TVA-ul de 38,7% pentru un sicriu. A doua formulă: o „executare“ a 50% din conturile persoanei defuncte. În fine, o a treia formulă constă din aplicarea unei taxe forfetare de 450 de euro pentru eliberarea certificatului de deces.

Această taxă finală de ieşire, suprapusă peste o fiscalitate ridicată în domeniul succesiunilor, ar putea constitui cea mai solidă şi poate cea mai productivă bază de impozitare din Franţa. Pentru că – nu-i aşa? – de Fisc nu scapi nici mort. Evaziunea nu se pedepseşte. Pentru că evaziunea e imposibilă.

P.S. Aviz celor amatori să se mute definitiv în paradis (fiscal sau de alt fel): nu se ştie cu precizie cînd anume va fi introdusă această taxă. Este foarte posibil ca legea să fie supusă votului într-o sesiune specială, în luna august, pentru a minimiza efectele unor scandaluri de presă. Dacă va fi adoptată, atunci taxa va putea fi aplicată cel mai devreme pe la jumătatea anului 2014.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum vă ajută mersul pe jos de trei ori pe săptămână. Specialiștii spun că reduce la jumătate riscul de reapariţie a durerilor lombare
Mersul pe jos de trei ori pe săptămână pentru a atenua durerile de spate reduce aproape la jumătate riscul de reapariție a acestora, potrivit primului studiu de acest gen, publicat de The Guardian.
image
România – Ucraina, ce nu ni s-a spus: decizia luată și ținută secret după meciul istoric de la Munchen
Partida de luni va avea efecte pe termen scurt și lung. În primul rând, ne putem gândi, în mod realist, la calificarea în optimi. La fel de important însă e un alt subiect care, deocamdată, n-a „transpirat“ în mass-media.
image
Curiozități despre solstițiul de vară din 2024. Locul din România unde se descifrau tainele cerului VIDEO
Cel mai timpuriu solstițiu de vară din ultimele două secole va avea loc joi, 20 iunie. În România, ora 23:50 marchează momentul solstițiului și începutul verii astronomice.

HIstoria.ro

image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns:
image
,,Haide, haide RPR, du-ne la victorie!” România la preliminariile „Euro 1960”
Pe 6 iunie 1958, Agerpres anunța că Uniunea Europeană de Fotbal (UEFA), în cadrul congresului său ținut la Stockholm, a luat hotărârea organizării competiției internaționale „Cupa Europei”.
image
Jurnalul lui Mihail Bulgakov, confiscat de NKVD
Manuscrisele nu ard!, proclamă solemn domnul Woland în Maestrul şi Margareta al lui Bulgakov.