Tarot, bobi şi cafea

Publicat în Dilema Veche nr. 666 din 24-30 noiembrie 2016
Tarot, bobi şi cafea jpeg

Bei cafeaua, întorci ceaşca pe farfurie şi aştepţi cam jumătate de oră ca zaţul să se usuce, prelins de-a lungul pereţilor de porţelan – pentru ca ghicitul să „ţină“, bunica insista ca ceşcuţa să fie din porţelan. Bunica citea în cafea. Încercase de cîteva ori şi cu cărţile, dar asta era specialitatea străbunicii – care, se pare, era şi o bună chiromantă şi mai dădea şi în bobi. Despre străbunică mi se povestea, aproape mistic, că era grecoaică, de parcă sîngele grecesc ar fi fost o confirmare în plus a intimităţii cu misterele oculte. Cînd eram mică mă fascinau acele desene pe care zaţul le făcea pe pereţii ceşcuţei, figurine pe care bunica le interpreta în poveşti fascinante despre viitor. Toate erau de bine. Vedeai, prin ochii ei, cum problemele se clarificau, iar dorinţele prindeau contur. Nu ştiu dacă avea har sau doar se juca, dar fiind uşor mucalită şi cu un suflet de aur, cu siguranţă voia să însenineze, pentru puţin timp, vieţile amicilor, să le ofere, preţ de o oră, o evadare din incertitudini. Nu ştiu nici dacă prevestirile ei se împlineau, dar momentele de magie pe care le trăiam cu ea în timp ce descifra acel univers necunoscut m-au împins şi pe mine să cochetez cu „ocultismul“. Aveam, nu-i aşa, antecedente în familie.

În şcoala generală, descoperisem „cititul în ceasornic“. Circula, printre colege, o listă a semnificaţiei orelor la care te uiţi la ceas. Era o listă lungă, din care ţin minte că dacă te uitai la ora fixă însemna că „te iubeşte“. Dacă te uitai însă la „şi un minut“, te ura. Dezvoltasem, cu prietenele mele, o abilitate extraordinară de a ne uita la ceas doar la ora fixă. Apoi am descoperit „ghicitul în creioane“: ţineai două creioane, vîrf în vîrf, şi puneai întrebări: dacă creioanele se lăsau în jos, răspunsul era „nu“; dacă o luau în sus, era „da“. Nici nu ne puneam problema identităţii „forţei“ care mişcă acele creioane, dar bănuiam că era vorba despre spirite din altă lume, venite special să ne spună dacă „Popescu din a şaptea“ ne iubeşte sau nu. Pentru că, bineînţeles, în spatele jocurilor „oculte“ se afla motivaţia amoroasă. Prea puţin ne păsa atunci de celelalte aspecte ale viitorului.

Şi tocmai motivaţia amoroasă ne atrăgea înspre toate aceste forme de divinaţie accesibile. Apăruseră, după Revoluţie, tot felul de manuale de tarabă care te învăţau cum să-ţi ghiceşti singur viitorul în liniile palmelor, în bobi sau în cărţi. Învăţaserăm chiar să facem vrăji: stăteam cu poza celui la care visam în faţă, ne concentram puternic şi îi „induceam“ în minte, telepatic, dorul de noi. Îmi şi imaginam că Jon Bon Jovi se va trezi cu numele meu în minte.

Dar abia cînd am primit primul pachet de cărţi de tarot m-am apucat serios de treabă. Dacă bobii şi creioanele şi ceasornicul rămăseseră jocuri de adolescenţă, cu tarotul era altceva. Mistic şi greu accesibil, chiar dacă îl iei doar din prisma studiului: o singură carte este, prin simbolurile pe care le poartă, un univers în sine. Mitologie, astrologie, numerologie sau diversele religii ale lumii. Ca să înţelegi pe deplin o carte ai nevoie de un ditamai bagajul cultural. Abia apoi vine partea de interpretat. Acum însă, „cititorul“ modern are cîrjele Internetului la îndemînă: miile de site-uri îţi explică, în mod rapid, semnificaţiile şi relaţiile cărţilor într-o etalare. Există şi tarot online, dai click şi ţi se etalează pe ecran secretele viitorului. Pentru interpretare, trimiţi un sms cu contul bancar.

Dar, chiar dacă tehnologia facilitează accesul oricui la ocultism şi la descifrarea necunoscutului, fiorul divinaţiei rămîne acelaşi. Bunăoară, mulţi prieteni, care sînt departe de a crede în puteri oculte, mă roagă, cînd şi cînd, să „le dau“ în tarot. Mai cu manualul, mai cu Internetul, fapt e că întîlnirile de tarot se transformă în mici petreceri, care se încheie, bineînţeles, cu momentul serios al etalărilor.

Şi curios este că, deşi am depăşit cu toţii perioada în care ne chinuiam să ne uităm la ceas la ora fixă, „ca să ne iubească“, dorinţa de a ne cunoaşte viitorul este, de fapt, dorinţa de a şti ce se întîmplă „în plan sentimental“. Poate şi pentru că cea mai mare incertitudine a vieţii rămîne iubirea – iar pentru un răspuns clar sîntem dispuşi să ne facem fraţi cu forţele oculte, să credem în cafea, în bobi sau în tarot. Chiar dacă doar pentru cîteva ore.

p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.
p 11 WC jpg
„Pastorala americană prin excelență”
Am ajuns să văd sărbătoarea și ca pe o ocazie de a face un exercițiu de recunoștință.
p 12 sus WC jpg
Discurile
Cărțile m-au învățat să fiu om, iar discurile m-au învățat cum să rămîn.
image png
Mă bucur de re-cunoștință, mă bucur de uitare
Recunoștința ar trebui să fie un proces reciproc în prietenii strînse.
image png
Despre recunoștință ca virtute socială
Recunoștința nu este doar o potențială datorie morală, ci și o genuină virtute socială.
image png
Scheletul din vitrină
Sînt curios la ce profesori se referă și, mai ales, ce-i făcea atît de buni în ochii lui.
p 14 sus Invidia jpg
A mușca mîna care te hrănește
Invidia primitivă este obstacolul ce stă în calea trăirii iubirii și recunoștinței.
image png
Tu cîte like-uri ai primit azi?
Cum ne exprimam aprecierea, empatia, gratitudinea?
p  10 cu like in dreapta sus flip jpg
Un simbol pentru liniștea noastră
O să dureze mai mult, dar o să ne bucurăm mai mult de ea.
image png
Like me
TikTok-ul e oglinda cea mai fidelă a ceea ce sîntem.

Adevarul.ro

image
Speranța României rurale. Tinerele fermiere din Botoșani, care au renunțat la confortul vieții la oraș pentru munca în fermă
Lumea rurală, aparent pe cale de dispariție în România, este revitalizată și de tinerele-fermier din Botoșani. Sunt antreprenoare dedicate creșterii animalelor sau cultivării plantelor, care, de cele mai multe ori, renunță la confortul vieții urbane pentru munca grea de la țară.
image
Panică printre măicuțe. Urșii au atacat una dintre „Meteorele României” și au devastat și un schit
O mănăstire pe care turiștii o compară deseori cu Meteorele Greciei, datorită poziționării sale pe un munte din Carpații Meridionali, a redevenit săptămâna aceasta ținta atacurilor urșilor.
image
Cât durează episodul de iarna grea cauzat de ciclonul mediteraneean. Când revine vremea bună
Un ciclon mediteranean periculos este prezent asupra teritoriului României, aducând viscol în acest sfârșit de săptămână. Meteorologii anunță când se îndreaptă vremea.

HIstoria.ro

image
Prizonierii americani în „colivia de aur” de la Timișu de Jos
La 1 august 1943, după atacul executat la joasă înălţime de aviaţia americană asupra Ploieștiului, în România au căzut prizonieri primii aviatori americani.
image
Bărbierii, felcerii și „doftorii” din Bucureștiul de odinioară
Pe vremea aceea, medicii erau rari, boierii preferând să-și vadă odraslele negustori ori funcționari la Stambul, nu murind de lepră la capul bolnavilor.
image
Istoria bojdeucii lui Ion Creangă. Căsuța cumpărată pe 50 de galbeni austrieci
S-au împlinit, la 15 aprilie 2018, o sută de ani de la restaurarea căsuţei în care şi-a trăit Ion Creangă ultimii 18 ani din viaţă şi de la transformarea ei în muzeu. Bojdeuca e astăzi cel mai vizitat obiectiv al Muzeului Național al Literaturii Române. Istoria bojdeucii se confundă cu însăşi istoria scriitorului.