Tărîmuri ale Făgăduinței

Publicat în Dilema Veche nr. 922 din 9 – 15 decembrie 2021
Tărîmuri ale Făgăduinței jpeg

În urmă cu vreo zece ani, un articol despre metaversuri ar fi fost sufocat în referințe la cultura science-fiction – de la tehno-găselnițele unor celebre filme de acțiune (lumile din Matrix și Tron, holodeck-ul din Star Trek) la scriitorii care au lansat termenii „ciberspațiu” și „metavers” (William Gibson, respectiv Neal Stephenson) extrapolînd într-un cadru tehnologic fantezii anterior formulate de Philip K. Dick, Stanislaw Lem ori, regresînd în istorie pînă înainte de apariția calculatoarelor, la Stanley G. Weinbaum.

Literatura SF se mută însă treptat pe rafturile cu manuale de dezvoltare personală, referințele culturii populare par acum mai degrabă distrageri și aproximări grosolane. Oculus e o linie de produse pe care ni le vom oferi unii altora cu ocazia Crăciunului ce se apropie; omniversul Nvidia, metaversul post-Facebook, miniversul Minecraft s-au copt sub nasul nostru fără să le dăm atenție și vor zgudui tot mai puternic ceea ce azi numim conservatorism – manifestări de panică ori prudență în fața unei aparent inevitabile singularități creaționiste.

Raiul ni se arată mai devreme decît ne-am fi așteptat și într-o formă mai concretă decît ar fi bănuit detractorii textului biblic. Acum se vorbește mai abitir de metaversul promis recent de părintele Facebook, dar la scurt timp a mai urmat un anunț, mai puțin băgat în seamă, cu privire la „omniversul” Nvidia. Copiii obsedați de Minecraft atrag atenția că ei trăiau de mult într-un metavers – unde „standardele comunității” sînt încă rudimentare, dar oferă cît de cît esența a ceea ce facem și pe Facebook: omorît de creeper-i, evitat de gloate ostile, admirat pisici și, desigur, multă publicitate, echivalentul digital al Vocii lui Dumnezeu auzindu-se dintr-un tufiș în flăcări. Apple, Microsoft, Alphabet (Google) pregătesc în relativă tăcere propriile generatoare de universuri, și măcar de-ar fi doar preocuparea giganților – vestea bună (!?) e că fiecare dintre noi va fi împuternicit să devină creator de lumi: platforme precum cele lansate de Unity și Epic Games sînt veritabile Motoare ale Creației Divine. Durează cam șapte zile un tutorial de instruire pentru a-ți plăsmui propriul univers cu aceste tehnologii. Mulți ne vom întoarce la Biblie în anii ce urmează și o vom citi cu alți ochi.

Am ajuns la acel punct susceptibil de singularitate în care progresul se întîmplă mai repede decît apucăm să-l înțelegem. Militînd pentru eliminarea științelor din școli, ne trezim treptat înconjurați de magie și astrologie ca fundamente ale dezvoltării personale. Telefoanele mobile sînt deja folosite pe post de baghete magice, fără cea mai vagă idee privind modul de funcționare pentru majoritatea utilizatorilor. În metaversuri nici măcar de un telefon nu e nevoie, interacțiunea cu mediul va avea loc cu adevărat ca în Harry Potter – prin gesturi magice, cu degetul arătător canalizînd voință, cu comunicarea redusă la emoticoane și icnete scăpate din chingile gramaticii opresive. Limbile și dicționarele sînt, de altfel, vestigii de cînd a amestecat Dumnezeu limbile în Babilon – în metaversuri vom comunica după pofta inimii și doar cei care vor rezona deja cu noi vor împărtăși cu noi lumea.

Calitatea cea mai importantă a metaversurilor și a „gemenilor digitali” este că ne vom putea gestiona granular bula de realitate așa cum ne gestionăm acum conturile din rețele sociale. Cultura anulării nu va fi doar un atac moralist la bunăstarea inamicului, măruntele gesturi de unfriend și report vor avea cu totul altă magnitudine: eliminare totală, anihilare dintr-un univers, surghiunire în altul. Unii își vor inventa propriul univers (Trump e pe cale să lanseze propria platformă virtuală sulfuroasă, denumită Truth), altora li se va tăia accesul la orice fel de univers, rămînînd carantinați în realitatea biologică. Dacii liberi vor putea trăi într-un univers populat doar de Daci, fanii Star Trek și Star Wars, la fel. Poate într-o bună zi un Dac prietenos va acorda permisiune unui Jedi să-i viziteze universul, ca mai apoi să-i întoarcă vizita asemeni cuplurilor care se vizitează reciproc să-și admire perdelele și bibelourile. Producătorii de droguri psihedelice și inventatorii de mitologii au pierdut competiția cu tehnologia.

Iar pe sub toate astea, aparent fără legătură, dar parcă inevitabil, se strecoară parșiv un echivalent digital al șarpelui Genezei: tehnologia blockchain a făcut posibile forme smart de contracte faustiene, companii al căror unic obiect de activitate e să-și tranzacționeze propria existență, felurite forme de ocultism fintech ce își trag seva din halucinații colective, criptomonede bazate pe principiul cartofului fierbinte, un neocapitalism mistic rupt de interpretările clasice ale utilității și capitalului, așteptînd meta-realitățile care să-i confere consistență. Proprietatea privată – drept divin conform neoliberalilor, moft conform lui Ion Iliescu, furt implicit conform anarhiștilor – capătă noi forme în fenomene precum NFT și DAO. NFT („non-fungible tokens”) e fetișul proprietății de dragul proprietății, separată de orice simț al utilității – utilitatea stă în însuși sentimentul de a deține, chiar și un fișier gol. Comunitățile DAO („decentralized autonomous organization”) merg mai departe, pînă la fetișizarea exclusivității – prin plata unei taxe de acces exorbitante pentru onoarea de a face parte dintr-un grup de chat. Un recent articol din Guardian cu privire la fenomenul DAO zice că proletariatul viitorului va tînji la a „aparține”, văzîndu-se în fața unor noi forme de monetizare a exclusivității; ceea ce în esență nu diferă de lumea reală, dar mediul virtual permite distilarea de esențe ale capitalului pînă acum doar vag teoretizate de literatura economică – „ownership-as-a-service”, „exclusivity-as-a-service” și alte abstracțiuni digitale în așteptarea unui metavers care să le operaționalizeze.

Elon Musk și tehnochibiții care îi sorb cuvintele propovăduiesc ideea că, avînd în vedere viteza cu care evoluează grafica 3D și instrumentele de construit universuri simulate, e extrem de probabil că deja trăim într-o astfel de simulare, construită de o civilizație suficient de avansată, probabil ca să își asigure o formă de escapism – căci cu asta asociem de regulă nevoia de a imagina/crea lumi noi artificiale. O consecință imediată e să ne întrebăm cît de rău o fi stat treaba în universul din care ne-am refugiat AICI, cum or fi stat lucrurile în universul din care am evadat? Să fie un beneficiu proporțional cu cel pe care îl urmărim în efortul actual de a inventa noi lumi și platforme creaționiste?

Ideea invită și la o regîndire a evoluționismului: sensul conservator al termenului e cel dat de trecerea timpului – dinspre trecut spre viitor prin reproducere și adaptare biologică. Poate e momentul să discutăm și despre un evoluționism „în lateral”, în care civilizațiile se debranșează de la un univers și se rebranșează la altele spre un confort cît mai granular, divizîndu-se pînă cînd fiecare vom rămîne într-o bulă contemplîndu-ne solitari standardele – care au fost cîndva ale „comunității”, dar au sfîrșit prin a deveni 10 porunci pentru ființe pe care să le plăsmuim vanitos după chipul și asemănarea noastră. O știre de săptămîna trecută anunța că s-au construit primii roboți biologici capabili să se reproducă autonom – sărmanii, nu știu ce îi așteaptă.

Aron Biro este prozator SF. Este prezent în Antologia Kiwi. Sosiri/Plecări, Editura Polirom, 2021.

Foto: flickr

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Wizz Air va introduce noi rute cu plecare din București și Cluj-Napoca. Care sunt acestea şi cât costă călătoria
Compania Wizz Air anunţă că va introduce cinci noi curse directe către destinaţii din Europa, cu plecare din Bucureşti şi Cluj-Napoca.
image
„Îmbrobodirea” femeilor: Ce spun un psiholog și un sociolog despre ultimele declarații ale Arhiepiscopul Tomisului
Arhiepiscopul Tomisului a rămas în Secolul XVII, spun experții care au analizat ultimele declarații controversate ale acestuia despre faptul că femeile căsătorite ar trebui să poarte capul acoperit.
image
Cum a ajuns un bărbat să construiască o tavernă grecească în propria curte: „Avem o listă de așteptare și primim clienți de peste tot”
Un bărbat de 44 de ani a construit o tavernă grecească în propria grădină. El a cheltuit peste 20.000 de euro pentru a putea primi oaspeți din întreaga lume, conform Daily Mail.

HIstoria.ro

image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.
image
Nicolae Ceaușescu a făcut de gardă la catafalcul lui Tudor Arghezi / FOTO
De un asemenea privilegiu nu s-a bucurat nici un scriitor în Istoria României.