„Țara, ba nu, lumea arde, iar ăștia fac reviste literare!”

Călin CIOBOTARI
Publicat în Dilema Veche nr. 883 din 11 - 17 martie 2021
„Țara, ba nu, lumea arde, iar ăștia fac reviste literare!” jpeg

Din fericire, sub aspect financiar, revista Dacia literară, editată de Muzeul Național al Literaturii Române Iași, în finanțarea Consiliului Județean Iași, nu a înregistrat „daune” în complicata perioadă pandemică. Am fost, altfel spus, la fel de săraci ca de obicei, fără să putem plăti drepturi de autor colaboratorilor și fără posibilitatea vreunei investiții deosebite în infrastructura revistei. Am încercat să vedem jumătatea plină a paharului: atunci cînd ești obișnuit cu lipsurile, criza nu te poate lua prin surprindere!

Dificultățile au fost, mai degrabă, de altă natură. Așa cum se știe, o anumită punere la îndoială a utilității culturii, ca să nu mai vorbim despre scoaterea ei de pe orice listă de priorități, s-au resimțit și la nivelul moralului redacției. „Țara, ba nu, lumea arde, iar ăștia fac reviste literare!” – iată un enunț care, chiar dacă nu era rostit în mod explicit, plutea din cînd în cînd pe deasupra Copoului, înfiorînd frunzele bătrînilor tei și sentimentele celor ce și-au asumat o existență de tip cultural. Au existat perioade în care aproape că îți era jenă să promovezi un eveniment cultural sau un material publicistic. Ba chiar ni se părea periculos, în contextul în care autoritățile locale anunțaseră la un moment dat măsuri drastice în sectorul cultural. Consiliul Județean tocmai alocase mai bine de zece milioane de euro pentru un spital de campanie și, bineînțeles, banii aceștia trebuia recuperați de undeva. Îmi amintesc cum, timp de cîteva săptămîni, angajații din subordinea instituțiilor subordonate CJ, în special cele culturale, evitau să mai vorbească despre viitor... Era luna mai și o primăvară superbă și inutilă contrapuncta starea generală de spirit.

A fost, cred, un test pentru societatea românească în ceea ce privește atașamentul ei real față de cultură, indiferent dacă vorbim despre cultură scrisă, vizuală sau de altă natură. Ar fi ieșit cineva în stradă, în semn de solidaritate, dacă statul ar fi închis sau ar fi mutilat organigramele instituțiilor de cultură? Am mari rețineri în a răspunde afirmativ. Cultura, se pare, e o activitate pentru „vremuri de pace”. În „vremuri de război”, lucrătorii în cultură devin cel puțin suspecți. Inutilitatea lor este strigătoare la cer, iar faptul că ei nu sînt o categorie esențială în clasificările statului din această nouă saga a vaccinării spune, din nou, multe despre vulnerabilitățile unui domeniu ce poate fi pus oricînd între paranteze.

În plin lockdown, cînd aveai voie să ieși doar pe bază de declarație, cu motive strict enunțate, a trebuit să ajung la redacția revistei Dacia literară pentru a lua printurile numărului de primăvară, pe care le corectasem și le pregătisem spre publicare încă din februarie. Trebuia să aplic corecturile în formatul electronic și să încep să livrez textele în formă finală tehnoredactorului. Bineînțeles, nu aveam rubrică în declarație pentru așa ceva, iar contravenția (sau chiar infracțiunea) între „paginile” căreia mă aflam era flagrantă. Acțiunea mea nu avea nimic eroic, deși, traversînd orașul pustiu la volanul mașinii, încercam să-mi procur acest sentiment. Toată aventura nu a durat mai mult de 40 de minute, însă amalgamul de stări contradictorii, teama de virus, teama de poliție (omul de cultură, fără vocația încălcării legii, are tendința să hiperbolizeze gravitatea a ceea ce face ilicit!), teama de necunoscut nu le voi uita niciodată... Am parcat în fața locuinței și am constatat că luasem dosarul greșit. Am stat indecis cîteva minute, apoi m-am dus acasă. Aveam să revăd redacția peste două luni...

Revenind, alte dificultăți au ținut de realizarea propriu-zisă a sumarelor numerelor de vară și de toamnă. Îngrijorarea generală, uneori dusă în zona panicii, a inhibat productivitatea multora dintre colaboratorii noștri. Pe de altă parte, simțeam că, editorial vorbind, nu este deloc în regulă să ne comportăm ca și cum tot ce se întîmpla „afară” nu ar fi existat, ignorînd marele și singurul subiect al zilei: pandemia. Pentru o revistă cu apariție trimestrială e destul de dificil să reflecte subiecte de actualitate, însă criza a fost, din păcate, suficient de îndelungată încît să ne permită și nouă să o abordăm publicistic. Am cerut studenților mei de la Facultatea ieșeană de Teatru, ca temă de curs, să descrie ceea ce văd de la fereastra locuințelor-celulă, în săptămînile acelea cumplite în care nu-ți puteai părăsi domiciliul. Am constatat uimit că exercițiul acesta, aparent banal, genera profunde întoarceri spre sine; cei mai mulți începeau prin a descrie peisajul exterior propriu-zis și terminau cu elaborate investigații despre ceea ce simțeau, așadar cu relatări ale unor peisaje interioare pe care pandemia le făcea brusc vizibile. Textele erau atît de bune, încît au generat un dosar cu titlul „Dincoace de fereastră”, în fapt o sumă de mărturii aproape cu valoare de documente afective.

Dificil a fost și să facem revista de acasă, fără obișnuitele comunicări directe, fără interacțiunile uzuale dintre redactori și tehnoredactori, însă acum, contemplînd pîrjolul economic prin care au trecut colegi de la alte publicații, îmi dau seama că deja sîntem în zona „mofturilor”. Ne-am asumat online-ul și am încercat să-l integrăm pe Kogălniceanu în noile paradigme. Kogălniceanu online... Am trădat boema, însă sperăm să revenim la ea într-o bună zi... Deși nu știm dacă boema, în sensul adînc și intim al acestui cuvînt, va mai fi vreodată posibilă...

Călin Ciobotari este redactor-șef al revistei Dacia literară.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Rachete hipersonice - imagine de la parada de ziua marinei în Rusia FOTO Profimedia
Misterul disparițiilor cercetătorilor ruși. Rachetele hipersonice și temerile lui Putin
În ultimii șase ani, 12 cercetători ruși implicați în dezvoltarea rachetelor hipersonice au fost arestați, iar unii au dispărut fără urmă. Aceste arestări, acuzații de spionaj afectează grav colaborarea internațională în știință, în timp ce temerile lui Putin de scurgeri de informații se amplifică.
casa modulara dwelli jpg
Cum să devii proprietarul unei case fără corvoada creditului sau a șantierului. Soluția o au doi români
Doi români îndeplinesc dorințe în 30 de zile. Pentru cei care își doresc o casă a lor, dar nu au bani, se tem de credit și de corvoada construirii unei locuințe clasice,
antrenament soldati nord coreeni/ FOTO:AFP
Antrenament draconic. Soldați nord-coreeni sparg pietre pe corpul unui camarad
Coreea de Nord a difuzat o fotografie cu soldați musculoși, la bustul gol, care sparg cărămizi cu barosul pe corpul și capul unui camarad.
Vocea României, din nou lider de audiență la PROTV
Ea va câștiga Vocea României 2024? Cine e tânăra care a cucerit toată țara: „Cea mai bună voce pe care am auzit-o în acest sezon”
În ediția de aseară a emisiunii „Vocea României”, Raluca Moldoveanu a făcut un adevărat spectacol. Tânăra a impresionat atât publicul, cât și pe jurați cu interpretarea piesei „Mother”. Antrenorii sunt de părere că poate fi unul dintre potențialii câștigători al marelui trofeu.
premierul Marcel Ciolacu  Foto Gov ro jpg
Marcel Ciolacu, viral pe TikTok în timp ce mânca de la McDonald's. „Cum să-ți dau cheesburgerul meu?!”
Un scurt clip video care-l înfățișează pe premierul Marcel Ciolacu mâncând de la McDonald's a ajuns viral pe Tik Tok, strângând mii de inimioare și sute de comentarii.
colete jpg
Cum a furat angajata unei firme de curierat colete în valoare de 57.000 de lei
O angajată a unei firme de curierat din Târgoviște a fost prinsă în timp ce comanda colete cu nume false, furând bunuri în valoare de 57.000 de lei. Tânăra de 21 de ani este acum cercetată pentru furt, înșelăciune și fals informatic, după o percheziție efectuată de poliție.
titluri de stat programul tezaur jpeg
O nouă ediție Tezaur începe luni. Ce dobânzi neimpozabile sunt oferite
Începând de luni, 7 octombrie, românii pot investi în titluri de stat TEZAUR cu maturități de 1, 3 sau 5 ani, cu dobânzi anuale avantajoase.
drona ruseasca orlan/ FOTO: mil.in.u
Rusia a dezvoltat în secret drone de nouă generație
Presa rusă relatează că Moscova a lucrat la noi vehicule aeriene fără pilot (UAV) pentru a înlocui pe câmpul de luptă dronele lor de recunoaștere Orlan-10 și Orlan-30.
FotoJet jpg