Tango

Andrei CRĂCIUN
Publicat în Dilema Veche nr. 957 din 11 august – 17 august 2022
image

Fiecare om are sau ar trebui să aibă un spațiu magic și intim, un loc sacru unde viața să capete sens și frumusețe sau măcar să devină îndurabilă. 

Pentru unii, cei mai norocoși dintre pămînteni, locul acesta este chiar acela unde au venit pe lume, unde și-au trăit copilăria (toate copilăriile sînt sau ar trebui să fie sacre) și poate unde încă mai trăiesc pînă în ziua de astăzi, ca în cele mai bune dintre povești. Dar nu toți sîntem norocoși. Unii trăim doar zburînd și gîndurile ne zboară și ele, îndeobște departe, foarte departe, cel mai departe. 

Da, mai sîntem și noi, ceilalți, pentru care acasă e atît de departe încît nici nu am ajuns vreodată acolo. Și ce dacă nu am ajuns?

Viața trăită în imaginar 

Eu mai cred, firește, că oamenii trăiesc măcar pe jumătate în imaginar, altfel cum ar putea fi îndurată existența? Știu, știu și eu astfel de locuri sfințite de oameni, locuri care pentru mine chiar sînt sfinte ca zidul templului din Ierusalim pentru evreii religioși. Și mă tem, mă tem și eu, ca într-o piesă de Mazilu (cea mai frumoasă dintre toate), ca odată ajuns la Veneția să nu pierd Veneția.

Veneția mea e în altă parte. Unde? La celălalt capăt al lumii se află un tărîm binecuvîntat și misterios, un țărm unde nu am ancorat niciodată. Acolo. Acolo unde, undeva între Buenos Aires și Montevideo, s-a născut cîndva tangoul. De unde știu eu locurile acelea și oamenii aceia care au început să danseze curajos, ca și cum ar face dragoste în fața morții?

Cadoul primit de la domnii Sábato și Borges

Desigur, de la doi dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut în trecerea timpului: domnul Ernesto Sábato și domnul Jorge Luis Borges, scriitori și magicieni. De la ei am aflat că tangoul este în primul rînd metafizică. Și așa și este: cum altfel ar putea fi un dans popular născut poate în bordeluri, la marginea porturilor, aproape de apa dincolo de care e lumea veche și dispărută, un dans popular și tragic și încîntător care ne spune despre om cît vechii greci, cît filosofii antici, cît Socrate și Platon și Aristotel împreună?

Legenda 

Borges scria undeva că tangoul, fiind ceea ce este, o neasemuită formă de curaj și de libertate, a suferit o interdicție ecleziastică. Însuși Papa de la Roma i-ar fi fost împotrivă, încercînd să le ofere la schimb credincioșilor la furlana, un dans sicilian, o idee care bineînțeles s-a născut moartă. 

Poate că e doar o legendă. Dar legendele sînt importante și tangoul oricum n-a putut fi învins, atîta timp cît pe pămînt au trăit oameni, iar oamenii aceia mai știau cît înseamnă un trecut, ce poți face dintr-un prezent și ce poți spera de la viitor. Tangoul a fost neîndoielnic opera unor melancolici. Iar eu nu pot fi acasă decît acolo, printre poeți și nostalgici, ascultînd Gardel și visînd la ce am pierdut tot sperînd la un rai care nu s-a mai arătat, deși am trecut peste mări și oceane.

Toți trebuie să ne întoarcem acasă la sfîrșit

Sfințind locurile, oamenii dau – sau obișnuiau să dea – o cultură și o civilizație. Astăzi, cultura este pe cale de dispariție, iar din civilizație a rămas o carcasă goală. Umanitatea noastră toată este în pericol și nu peste mult vom trăi fără inimi. 

Dar cîndva, în timpuri ceva mai bune, în acel loc imperfect și miraculos, pe pămînt au trăit oameni care au sublimat puterea visului, contopirea cu omul iubit, dorința de a avea o patrie și dorul de mamă și o țară pierdută de pe un alt continent. Tangoul a fost și opera exilaților.

Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei. Așa e scris: toți trebuie să ne întoarcem acasă la sfîrșit.

Andrei Crăciun este scriitor și jurnalist.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Soldati ucraineni se adapostesc in timpul unui bombardament in Lyman- razboi Ucraina FOTO Profimedia
LIVE TEXT | Război în Ucraina. Armata ucraineană continuă să elibereze localități: Rușii atacă cu rachete S-300
Armata ucraineană continuă să elibereze localități de pe frontul de est în pofida anexărilor efectuate de Moscova. În Zaporojie, armata rusă atacă cu rachete sol-aer S-300 cu rază lungă de acțiune.
Oamenii legii au întocmit un dosar penal pentru loviri şi alte violenţe după ce au văzut imaginile. Captură filmuleț Facebook
Bătaie pe stradă între două eleve din Găești. Băieții au asistat pasivi VIDEO
A fost scandal în Găești, între două fete, eleve la Colegiul Național Vladimir Streinu. Cele două s-au bătut mai ceva ca într-un ring de box. S-au lovit cu pumnii, palmele, picioarele și s-au tras de păr.
Sebastian Ghiţă la ICCJ / FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Curtea de Apel București a restituit la DNA dosarul firmelor lui Sebastian Ghiță. Prejudiciul, 100 de milioane de lei
Judecătorii de cameră preliminară, Isabelle Tocan și Alexandru Mihai Mihalcea de la Curtea de Apel București, au anulat probatoriul din dosarul firmelor fostului deputat PSD Sebastian Ghiță și au restituit cazul la DNA. Decizia este definitivă.

HIstoria.ro

image
La sfatul lui Bismark, Carol I se apropie de Rusia și enervează Franța
Opțiunea românilor pentru un domnitor dintr-o dinastie străină la 1866, avea în vedere salvarea existenței statului, afirmarea lui în rândul țărilor europene și, în perspectivă, obținerea independenței. Aceste obiective au fost mereu în atenția diplomației românești și a principelui Carol.
image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia