Suzerani şi vasali

Cristian PÎRVULESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Suzerani şi vasali jpeg

Administraţia locală românească se află sub semnul nefast al personalizării excesive. După ce, odată cu alegerile locale din februarie 1992, primarii au început să fie aleşi direct de către „cetăţeni“, administraţia locală s-a dezinstituţionalizat rapid. Or, cum în România şi fără acest mecanism instituţionalizarea politică fusese dificilă, situaţia administraţiei publice nu a făcut decît să se înrăutăţească. Opţiunea pentru alegerea directă a primarilor, iar din 2008 şi a preşedinţilor consiliilor judeţene, a creat condiţii pentru personalizarea vieţii politice locale.

De unde această obsesie a alegerii directe? Căci în ţări cu tradiţia scrutinului majoritar, primarii nu sînt aleşi direct. În Anglia, spre exemplu, doar cîteva municipalităţi îşi aleg primarul prin vot direct, iar odată cu alegerile municipale parţiale de pe 3 mai 2012 s-au organizat şi cîteva referendumuri pentru alegerea directă a primarilor (la Birmingham, Bristol, Leeds, Manchester, Nottingham şi în alte cîteva oraşe) şi unul pentru renunţarea la această „inovaţie“ (Doncaster). Iar în Franţa, primarii şi preşedinţii de consilii (generale sau regionale) sînt aleşi de către consiliile respective, păstrînd astfel la nivel local o corespondenţă cu situaţia de la nivel naţional, unde parlamentul, ca reprezentant al voinţei naţionale, investeşte prim-ministrul.

La noi, în condiţiile în care după iunie 2008 şi preşedinţii consiliilor judeţene sînt aleşi direct, iar de anul acesta sistemul pentru alegerea primarilor este majoritar într-un singur tur, aleşii, considerîndu-se legitimaţi prin votul direct, şi-au întărit puterea şi au instituit autentice autonomii feudale. Iar schimbarea sistemului electoral a fost mijlocul prin care şi-au asigurat continuitatea fără prea mari riscuri. Efectul pervers al acestei mutaţii a fost sacrificarea politicilor naţionale, şi aşa firave, pe altarul interesului local. Iar locuitorii şi-au pierdut (în măsura în care o vor fi exersat vreodată) calitatea de „cetăţeni“ în favoarea celei de „supuşi“ ai puterii locale perenizate.

România feudală

Dacă în Evul de Mijloc daniile presupuneau oferirea moşiilor cu „suflete“ cu tot, acum, odată cu migraţia „baronilor“ de la un partid la altul, întreaga armată de vasali, cu cortegiul de primari, parlamentari şi consilieri de toate felurile, urmează „şeful“ în noul partid. În acelaşi timp, odată cu „moşia“ sînt preluaţi şi „alegătorii“. Aceştia trec, precum „sufletele“ de altădată, din zestrea unui partid în a altuia ca nişte simple bunuri lipsite de voinţă proprie. Dincolo de vidul ideologic pe care îl relevă, dincolo de problemele de etică politică, migraţia politică românească are consecinţe dramatice asupra modului în care se face politică. Căci „majores terrae“ au confiscat deja politica naţională, transformînd parlamentul şi guvernul în simple extensii ale puterii locale.

Aceasta este principala cauză pentru care, din punct de vedere administrativ, România se află în plin feudalism. Ca dovadă: principiul „vasalul vasalului meu nu este vasalul meu“ s-a manifestat mai clar ca niciodată în 2012, odată cu migrarea în bloc a clanurilor locale de la un partid la altul. Se pare că, în absenţa acestora, partidele sînt ca şi inexistente. Doar loialitatea personală dintre „suzeran“ şi „vasali“ asigură coeziunea clanului, a cărui principală preocupare este conservarea puterii. Personalizarea puterii locale permite identificarea unei regularităţi sociologice: cu cît localitatea este mai mică, iar judeţul mai rural sau periferic, cu atît relaţiile de loialitate „administrativă“ sînt mai puternice. În aceste condiţii, cum s-ar putea consolida statul? Şi cum ar putea fi întărite instituţiile publice astfel încît acestea să funcţioneze în favoarea interesului general, şi nu al clanurilor partitocratice, cînd numirile se fac doar pe criterii de loialitate personală şi de clan?

Pentru că la nivel local competiţia infrapartinică este redusă la minimum, cariera politică depinde de bunăvoinţa şefului de clan. Aşadar, schimbarea politicii nu poate veni din interiorul partidelor actuale. Osificate şi oligarhizate, bazate pe experienţele electorale precedente, prizoniere ale stereotipurilor politice şi electorale, acestea nu se mai pot elibera singure de sub controlul „baronilor“.

Între timp, obsedaţi de marketing politic, politicienii de la centru nu se aventurează să schimbe, ci se complac să conserve structurile de putere existente. În aceste condiţii, ca strategie pe termen scurt, lupta împotriva lui Traian Băsescu, devenită populară după mai 2010, oferea toate atuurile pentru ca noul Ev Mediu să fie pus sub zodia antitotalitarismului. De aceea această operaţiune a trezit consensul cvasigeneral al politicienilor locali, şi asta nu doar pentru că preşedintele nu îşi putea controla tendinţele autoritare, ci mai ales pentru ca „instituţiile“ să perceapă semnalul şi să rămînă sub controlul clanurilor locale. De fapt, folosind paravanul bătăliei pentru parlamentarism, asortată cu sloganuri antiautoritare, clanurile partidiste încearcă să-şi întărească controlul asupra politicii.

Conservarea puterii, mai ales la nivel local, este oarecum în ordinea lucrurilor. Lipsa concurenţei, asigurată de controlul autoritar al resurselor de către preşedintele consiliului local şi primari, nu poate fi contracarată decît prin impunerea unor reguli restrictive ale jocului politic. Căci altfel, seducţia exercitată de poziţiile de putere este suficient de puternică pentru a crea atît o dependenţă psihologică, cît şi una economică. Iar recunoaşterea socială şi posibilitatea de a fi mereu în prim-plan devin „bunuri“ a căror posesie creează obişnuinţe, astfel că reîntoarcerea în „anonimat“ a omului politic devine simbolul eşecului.

Voinţa de a face cariera politică la nivel local exprimă, în fond, această dublă dependenţă. Şi cum doar integrat într-un clan individul poate aspira la poziţiile de putere, cariera politică depinde de specificul şi caracteristicile organizaţiei politice la care aderă.

Mobilizarea comunităţilor 

În istoria noastră recentă, noii feudali luptă pentru conservarea apanajului. Şi, cum nimic nu dispare, ci totul se transformă, instituţii socio-politice ale comunismului, precum nomenclatura, sau represive, precum Securitatea, s-au metamorfozat consacrînd o nouă structură feudală. Vătafii comunismului, nomenclaturiştii de toate speţele care au aderat „spontan“, încă din decembrie 1989, la oferta „vechiului patriciat“ nomenclaturist s-au regăsit mai întîi în jurul lui Ion Iliescu, apoi al lui Adrian Năstase, pentru a se adapta şi lui Traian Băsescu. Clanurile politico-economice au avut astfel răgazul să prindă cheag. Între timp, instituţiile politice şi administrative parazitate nu făceau altceva decît să le faciliteze existenţa.

Criza economică, cu corolarul său politic şi social, a dovedit cît de gravă este situaţia. Lipsa de competenţă administrativă, devenită cronică, pune comunităţile locale în dificultate. Ce se mai poate face în condiţiile în care clanurile îşi impun agenda? Căci dacă preşedinţii republicii şi prim-miniştrii se schimbă periodic, preşedinţii consiliilor locale şi primarii rămîn mereu aceiaşi. Instabilitatea politică în care România a intrat în legislatura începută în decembrie 2008 (două moţiuni de cenzură reuşite, trei prim-miniştri, majorităţi anormale sau artificiale) este o consecinţă directă a întăririi clanurilor. Doar o reformă care să limiteze numărul de mandate ale primarilor şi preşedinţilor consiliilor judeţene la doar două, care nu pot fi succesive, ar putea să modifice situaţia. Aleşi doar pentru un mandat, primarii şi preşedinţii consiliilor locale vor fi constrînşi să se orienteze spre politici publice, şi nu spre consolidarea clientelei. Căci după patru ani de pauză nu vor fi realeşi decît dacă au lăsat o amintire plăcută. Dar singure reformele, oricît de inspirate, nu vor fi suficiente fără o mobilizare a comunităţilor.

Cristian Pîrvulescu este conf. dr. la Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative şi preşedintele Asociaţiei Pro Democraţia.

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cum arată Rotunda, locul unde a fost bătaie pe „casele de 250 de euro". Prețul cu care se vând acum imobilele FOTO
Zeci de proprietari ai caselor din satul Rotunda, comuna băcăuană Gura Văii, își reabilitează și modernizează imobilele. Mai mult de jumătate din cele 205 case construite de autorități în 2005, după inundații devastatoare, și abandonate ulterior au fost cumpărate la licitație acum doi ani
image
Unde trăiesc cel mai puțin „dotaţi“ bărbaţi din lume. Locul ocupat de români în topul mondial
Cercetătorii au întocmit o hartă interactivă a statelor unde trăiesc cei mai slab dotați bărbați.
image
Tipul de brânză pe care este bine să-l mănânci înainte de culcare: adormi în timp record
Mâncatul câtorva felii de brânză înainte de culcare vă poate ajuta să adormiți rapid.

HIstoria.ro

image
Bătălia codurilor: Cum a fost câștigat al Doilea Război Mondial
Pe 18 ianuarie a.c., Agenția britanică de informații GCHQ (Government Communications Headquarters) a sărbătorit 80 de ani de când Colossus, primul computer din lume, a fost întrebuințat la descifrarea codurilor germane în cel de Al Doilea Război Mondial.
image
Cum percepea aristocrația britanică societatea românească de la 1914?
Fondatori ai influentului Comitet Balcanic de la Londra, frații Noel și Charles Buxton călătoresc prin Balcani, în toamna anului 1914, într-o misiune diplomatică neoficială, menită să atragă țările neutre din regiune de partea Antantei.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.