Sursele sociale ale nesiguranţei

- intervu cu Dumitru SANDU - S-au făcut sondaje pe tema fricii în România?De ce se tem românii în primul rînd, din perspectiva unor astfel de sondaje?Dincolo de preţuri, de ce se mai sperie românii? Datele ultimului Eurobarometru din 2007 vorbesc despre o Românie în care pe primul loc sînt îngrijorările legate de preţuri, pensii şi alte aspecte economice. Pe locul doi sînt temerile legate de starea de sănătate şi de criminalitate. Şomajul şi problemele de locuire urmează în ierarhie. În seria îngrijorărilor economice, cele referitoare la cheltuielile de întreţinere pentru locuinţă tind să se accentueze, conform datelor din Barometrul de Opinie Publică. Există un profil specific românilor, legat de pericole sau îngrijorări? Nu, sau, mai exact, numai în foarte mică măsură se manifestă o astfel de specificitate. Starea de spirit asociată cu riscurile de viaţă este foarte asemănătoare la români, maghiari, bulgari şi letoni. E vorba de societăţi în care, la nivelul Uniunii Europene, aceasta este preponderent negativă. La nivelul lor, stocul social de mulţumire durabilă - de genul "este bine şi va fi şi mai bine" - este foarte redus, manifest la sub 30% din populaţie. Spun "foarte redus" avînd în vedere, la celălalt pol, ţări precum Danemarca, Finlanda, Olanda, Austria sau Luxemburg. Ponderea satisfacţiei durabile faţă de viaţă în aceste ţări este mult mai mare la peste 60% din populaţie. Se pare că societăţile parcurg stadii de evoluţie nu numai în materie de economie, ci şi pe traiectoria stărilor de spirit, de la puternic negativ la puternic pozitiv. Spaimele, temerile sau fricile sînt clar asociate cu nivelul stadiului de tranziţie pe drumul satisfacţiei durabile faţă de viaţă. Fricile economice sînt specifice societăţilor în care starea de spirit referitoare la nivelul de viaţă este preponderent negativă. Prin contrast, în societăţile în care aceasta este accentuat pozitivă, fricile de tip ne-economic sînt puternic manifeste. Temerile legate de sănătate, criminalitate şi de şomaj sînt foarte puternice în societăţi aflate în stadii avansate ale tranziţiei spre o stare de spirit dominată de mulţumire durabilă. Omul obişnuit nu judecă în termeni de economic sau social, ci mult mai concret, cu referire la boală, şomaj, singurătate, achitare de credite, alimentaţie, îmbătrînire, moarte, pierderea locului de muncă. Pe aceste teme particulare, ce ştim despre fricile concetăţenilor noştri? Cu informaţie serioasă fie din sondaje, fie din studii de caz de tip social, nu prea mult. Ştim, de exemplu, că preocuparea pentru starea de sănătate este puternică în România, dar în declin în momentul actual faţă de anii anteriori. De ce e aşa? Pentru că ameninţarea preţurilor este mai puternică decît cea a bolii şi pentru că în sistemul de sănătate par să aibă loc schimbări percepute pozitiv de către populaţie. Îngrijorările particulare au o dinamică specifică pe categorii de populaţie. Diferenţierile de vîrstă, pe medii rezidenţiale, sînt foarte puternice. Desigur, nu vîrsta în sine sau faptul de a locui la sat sau la oraş explică aceste variaţii. Lor le sînt asociate alte diferenţieri, precum cele de venituri şi educaţie, relevante pentru configuraţia problemelor sociale percepute, pentru natura îngrijorărilor sau a spaimelor. Îngrijorările faţă de modul în care funcţionează sistemul de sănătate, de exemplu, au fost sistematic mai mari la vîrstnicii din urban decît la cei din rural, în perioada 2004-2006, conform datelor din Eurobarometru. În a doua parte a anului 2007, acelaşi sondaj indică o inversare a raporturilor, cu trecerea dominantei de îngrijorare asupra problemelor instituţionale ale stării de sănătate de la vîrstnicii din urban la cei din rural. Indiferent de categoria de vîrstă, temerile legate de starea infracţionalităţii se menţin constant mai mari la oraş decît la sat. Pentru tineret, locuinţele şi şomajul sînt principalele teme de îngrijorare. Accentele sînt diferite însă între sat şi oraş: şomajul îi preocupă mai mult pe tinerii din rural, iar locuinţele - mai mult pe cei din urban. Ce mai contează pentru configuraţia sentimentelor de frică în societatea românească în afară de vîrstă, venit, educaţie şi mediul de locuire? Din ce în ce mai mulţi factori. Aşa cum stilurile de viaţă se diferenţiază, similar are loc un proces de diferenţiere şi individualizare a fricilor. Greu de găsit un anume gen de teamă sau îngrijorare care să fie pusă numai pe seama unui singur factor. Teama de singurătate, pentru a lua un alt exemplu, sporeşte cu vîrsta, se accentuează în perioadele de îmbolnăvire. Sentimentul de singurătate are intensităţi maxime în România de azi pentru vîrstnicii săraci şi bolnavi din oraşe şi se manifestă mai mult în Moldova, decît în alte regiuni ale ţării. De ce Moldova? Poate tocmai pentru faptul că de aici au plecat foarte multe persoane, în timp scurt, la lucru în străinătate. În plus, poate fi constatat faptul că persoanele orientate fatalist ("totul în viaţă e determinat de soartă") sînt mai orientate spre teama de singurătate decît cele care cred în individ şi eficienţa acţiunilor lui ("fiecare îşi hotărăşte singur destinul"). Cel puţin acesta este tabloul pe care îl obţinem din analiza datelor cuprinse în ultimul Barometru de Opinie Publică realizat în toamna anului 2007. Desigur, un rol important în configurarea îngrijorărilor şi în evaluarea diferitelor riscuri revine mass-mediei. a consemnat Iaromira POPOVICI