Surse de agresivitate

Iulian CHIFU
Publicat în Dilema Veche nr. 219 din 26 Apr 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Miturile "capitalismului putred" au eşuat în România. Viaţa a demonstrat că nici capitalismul nu era putred, ba chiar a supravieţuit mult şi bine utopiilor comuniste ce îmbrăcau sistemele dictatoriale şi autoritare ale proletariatului; nici efectele secundare şi mecanismele competiţiei ce ar fi dus la prăbuşirea capitalismului nu au acţionat ca atare decît limitat în România tranziţiei. Astfel că nici individualismul, nici atomizarea societăţii şi dizolvarea coeziunii societale, nici înstrăinarea, nici stresul competiţiei acerbe, nici agresivitatea rivalităţilor şi a goanei după bani sau frustrarea perdanţilor în mecanismul concentrării capitalului, nici unul din aşteptatele motive nu a dus la o explozie de violenţă la finalul tranziţiei şi în primii ani de Românie europeană. Evident că nu vorbim despre elemente colaterale sau minoritare, care apar în fiecare stat în parte, ci despre rezultatul mediu al comportamentelor. Am folosit în evaluarea noastră atît statisticile infracţiunilor cu violenţă din arhivele Ministerului de Interne, cît şi cazuistica psihiatrilor şi psihologilor români, dar şi evaluările privind harta violenţei în ţara noastră, realizată pe medii sociale şi geografice. Evaluările calitative însă ne aparţin. Ce am respins ca metodologie de studiu - deşi nu negăm relevanţa acesteia - este studiul statistic în funcţie de apartenenţa etnică, tocmai pentru că nu credem că sînt naţii violente prin genă, comportament moştenit sau educaţie dobîndită, ci violenţa este proporţional răspîndită, fireşte amplificată de mediul şi condiţiile de viaţă. Statisticile arată că nici sărăcia nu este un motor ce ar putea explica violenţa, din contră, mediul în care se manifestă cu precădere violenţa în ţara noastră, spre deosebire de Bulgaria, Rusia sau Somalia, exclude o asemenea regulă. Un alt motiv decît cel conceptual şi cel moral în refuzul abordării violenţei pe dimensiune etnică - respectiv, accentuarea unor preconcepţii şi confuzii potenţate de bîrfă, media şi excesul de vizibilitate al unor tipuri de comportamente şi de infracţiuni - este şi absenţa unor asemenea statistici oficiale în datele poliţiei de după anii ’90, dar şi în documentele oficiale ale Ministerului Justiţiei şi ale Direcţiei Penitenciarelor. Violenţa exportată sau "mămăliga nu explodează"? Cu suişuri şi coborîşuri, unele relevante precum cazurile de tîlhărie în anii 2003-2006, infracţiunile cu violenţă din România se situează într-o limită modestă spre normală relativ la media europeană, în contextul specific al unei imigraţii restrînse şi al unei prezenţe a cetăţenilor străini în ţara noastră ce nu ar putea fi niciodată presupusă drept cauză a creşterii violenţei. Dar nici în alte state statisticile nu au arătat o creştere a numărului de infracţiuni cu violenţă după sosirea imigranţilor din Europa de Est. Cea mai recentă statistică publicată în Marea Britanie arată că nu a existat o creştere pe seama acestui tip de imigranţi şi a aruncat în aer aşteptările şi argumentele de excludere sau blocare a imigrării peste Canalul Mînecii. Deci nici nu au fost exportaţi infractori într-un număr excesiv, nici reacţia localnicilor la interacţiunea cu cei veniţi din Europa de Est nu a fost una explozivă sau excesiv de îngrijorătoare. Alta este situaţia în Italia, unde numărul de români este semnificativ mai mare. Am văzut efectele cazului Mailat şi rezultatele mediatizării din presa italiană asupra campaniei electorale recent încheiate, cînd ambele forţe, atît dreapta lui Berlusconi, cît şi stînga democrată a lui Veltroni, primarul Romei, au dezbătut expulzarea străinilor ce stau ilegal în peninsulă. Aici contraexemplul vine de la situaţia din Spania, acolo unde au emigrat tot un număr important de români, gazdă este tot un popor latin - presupus mai inflamabil, numărul real de infractori şi infracţiuni ale românilor este proporţional cu numărul de emigranţi români, în marje comparabile, dar unde campania electorală nu a vizat lupta contra românilor şi est-europenilor şi nici presa nu a pus o lentilă strîmbă pe aceste subiecte. Asta nu înseamnă că nu am exportat infracţionalitate şi violenţă. Mărturiile cele mai bune le pot oferi ataşaţii de interne din ţările europene. Înseamnă doar că, în ciuda numărului mare de români plecaţi în aceste ţări, fenomenul este mai degrabă excesiv perceput. Avem şi anumite statistici în Italia care ne sînt defavorabile, dar şi aici putem să mai ajustăm exagerările şi impresiile, cu corecţia necesară perioadei electorale. Atunci ce am făcut cu violenţa? Există explicaţia că, odată ce activităţile infracţionale majore cu violenţă s-au mutat în restul Europei, acasă, în România, e mai degrabă un safety heaven. Dacă ai ceva de împărţit, împarţi peste hotare, nu acasă unde ţii familia sau investeşti într-o casă sau într-o afacere, unde petreci vacanţe şi vrei să fii liniştit. Nu am ascuns violenţa. Pur şi simplu, ea a rămas în limite normale, sub media europeană. Dacă este să comparăm cu Bulgaria, Republica Moldova, Ucraina, Rusia, SUA, unele zone din Franţa, Italia, Germania etc., e clar că România este de la distanţă mult mai liniştită, mai puţin violentă. Moda, snobismul, vedetismul Dacă este să trecem la cea de-a doua parte a studiului, vom vedea că violenţa în România este de obicei consumată în familie, eventual între cunoscuţi şi prieteni, în marea majoritate a cazurilor. Ca de obicei, la bază sînt sentimentele cele mai obişnuite legate de fiinţa umană: gelozii, pizmă, rivalităţi etc. Cele mai multe infracţiuni cu violenţă - excludem aici tîlhăria unde am avut o creştere constantă între 2001-2006 şi practic o înjumătăţire în 2007 - se consumă asupra cercului de cunoscuţi şi apropiaţi. În zona rurală, alcoolul este baza de potenţare a infracţiunilor cu violenţă, care oricum sînt reduse numeric. Mediul urban supraaglomerat este cel ce generează potenţialul de violenţă cel mai crescut, de la comportamentul de acasă la cel public, pînă la infracţiunile cu violenţă. Aglomeraţia, stresul, competiţia pot fi mai acerbe în aceste locuri, dar cercetările în datele psihologilor, psihiatrilor şi ale sociologilor specializaţi în evoluţii comportamentale au relevat altă realitate. Fuga după acumulări de bunuri, moda, snobismul, vedetismul, nevoia de a fi în prim-plan, în special în raport cu media care "te face să exişti", acestea sînt mecanismele ce duc la creşterea violenţei - mai degrabă decît abundenţa de filme cu bătăi sau crime la jurnalele TV şi în media în general, elemente care potenţează, dar nu explică nivelul violenţei în aglomerările urbane. Iar drumul trece prin şmecherie şi aprecierea ariviştilor, a oamenilor îmbogăţiţi peste noapte, a celor care "se descurcă", mişto-ul şi aruncatul cu vorbe de batjocură, care subliniază o falsă superioritate faţă de cei din jur, cu modele cu preponderenţă în zona politică, tupeul şi tentaţia de a arăta că poţi face orice, că eşti peste ceilalţi, că ai un grad de impunitate, în fine, lipsa valorilor reale de raportare care împing spre exces de agresivitate şi, fireşte, spre violenţă.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Cât de mult ne influențează emoțiile destinul. Psiholog: „Cine le stăpânește, își controlează cu adevărat viața”
Nu punem mare preț pe forța emoțiilor, considerând că, de fapt, gândurile și programele mentale sunt cele care ne controlează destinul. Acest lucru este adevărat doar într-o anumită măsură, pentru că stările pe care le experimentăm zilnic au un rol determinant în viața personală și profesională.
image
Cel mai mare inamic al speciei umane. Are numai 6 mm, dar ucide anual aproape un milion de oameni
Cel mai mare inamic al umanității este de fapt o insectă banală, pe care o întâlnim inclusiv în România. Țânțarul este responsabil de moartea a 830.000 de oameni anual, iar specialiștii consideră că această insectă prin efectele produse a schimbat efectiv istoria umanității.
image
Tânăra care a făcut un scop în viață din a-i ajuta pe alții. Bistro-ul ei social, loc de întâlnire al celor ce vor să ajute
Când dorința de a face bine întâlnește inteligența umană, iese un bistro social. O tânără din Baia Mare a pus bazele unei astfel de afaceri tocmai din dorința de a face bine. Despre inteligența ei ne-a convins în momentul în care a început să vorbească despre această afacere, făcută pentru a ajuta

HIstoria.ro

image
Cum au construit polonezii o replică a Enigmei germane
Cu toate că germanii au avut o încredere aproape totală în integritatea comunicațiilor realizate prin intermediul mașinii de criptare Enigma, în final această credință s-a dovedit eronată, în primul rând subestimării capabilităților tehnologice și ingeniozității umane ale adversarilor.
image
Cine erau bancherii de altădată?
Zorii activităților de natură financiară au apărut în proximitatea și la adăpostul Scaunului domnesc, unde se puteau controla birurile și plățile cu rapiditate și se puteau schimba diferitele monede sau efecte aduse de funcționari ori trimiși străini ce roiau în jurul curții cetății Bucureștilor. 

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.