Suporterii de fotbal şi „băieţia“

Dinu GUŢU
Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Suporterii de fotbal şi „băieţia“ jpeg

Fotbalul, pe scurt, de la formele sale medievale (choule sau calcio fiorentino) și pînă astăzi, poartă în spate, pe lîngă un puternic patriotism local, atît din partea celor care-l joacă, cît și din partea celor care-l urmăresc, un soi de marker universal al ideii de masculinitate. Deși atît huliganii, cît și ultrașii sînt intrați profund în postmodernitate și vor purta autoironic mărci de haine cum ar fi „Weekend offender“ sau „Peaceful hooligan“, ideea de masculinitate la care fac apel este una mai degrabă romanțată, care vine dintr-o perioadă în care vorbele lui Bill Shankly stăteau în picioare: „Socialismul, în care cred, înseamnă – fiecare muncind pentru celălalt, fiecare avînd parte din cîștig. E felul în care văd fotbalul, e felul în care văd viața“. O perioadă în care echipa de fotbal reprezenta fabrica, universitatea sau orașul.

Principalul adversar al homosocialității bărbaților de oriunde din lume este transformarea fotbalului, dintr-un sport cu puternice identități ale moravurilor locale ale bărbaților, într-un sport care, odată cu „efeminarea“ culturii pop, este acaparat de industriile de spectacol și de indolentul capital, fiind furat vechiului public, privatizat și cotat la bursă. Totul pentru a scoate profit din popcorn, lenjerie de pat și tricouri cu CR7, de exemplu. Schema este însă mai veche, plictisita clasă de mijloc mai coboară din cînd în cînd spre atracțiile „autentice“ ale săracilor pentru a le împrumuta și transforma definitiv.

Cluburile mari fie încep să se comporte asemenea unor corporații care investesc în propriul brand, fie sînt acaparate, așa cum se-ntîmplă pe la noi, de samsari care, dacă la început au vîndut fabrica clubului pe bucăți, acum o fac și cu echipa de fotbal. Cei alienați de pasiunea pentru propriul sport sînt cel mai adesea bărbații care ori privesc neputincioși cum Poli, Craiova sau Steaua dispar sau sînt clonate, ori, cum se-ntîmplă-n Vest, nu-și permit să plătească 100 de euro pentru un bilet la un meci al favoriților.

Un strălucit academic britanic, Steve Redhead, spune că postcultura sau epoca „post-yuppie“ înseamnă destrămarea barierelor socioculturale: „rock/dance, Est/Vest, Stînga/Dreapta, global/local“ și nu în ultimul rînd – „masculin/feminin“. Tema dispariției este tot mai pronunțată în postmodernism, ceea ce se încearcă este show-ul de dragul show-ului, fotbalul-wrestling, privit obligatoriu la TV.

Pentru contrareacție trebuie să privim spre peluzele stadioanelor. Acolo este adevăratul spectacol. Sute de bărbați organizați comunitar ce iubesc berea și carnavalescul sînt adevărata subversiune la fotbalul-vertigo. Ca să fii unul dintre ei, trebuie să fii „băiat“. Iar „băieția“ este un soi de cod valoric sau o „mentalitate“ care funcționează între ei. Tot din zona etichetei de gen le vin și necazurile cu statul; problema ultrașilor cu autoritatea se trage din afișarea exacerbată a masculinităților. Astfel, problema statului cu suporterii vine cel mai adesea din etalarea din partea acestora a unui performance ultramasculinizat într-un mediu care se vrea hipercontrolat, așa cum sînt stadionul și meciul de fotbal – carnavalesc de sunet și culoare în mijlocul regulilor, al schemelor tactice, al scaunelor numerotate, al arbitrilor etc. Ultrașii răstoarnă inconștient ordinea fixă și „bauhausul“ stadioanelor, transformîndu-le pentru două ore în adevărate spații liminale. Lupta lor simbolică este împotriva americanizării unui sport care nu este un produs difuzat la MTV, ci este  puternic legat de identitate locală și de coduri de onoare.

Pe de altă parte, tot masculinitatea, bat-o vina, e responsabilă pentru ritualizarea violențelor, cel mai des simbolice și rareori fizice între ultrași. Să-l pui pe fugă pe celălalt, să-i renegi „masculinitatea“, nu să-l elimini din „joc“, e scopul lor. Să-i arăți, în ultim stadiu, cine-i mai „băiat“. Ideea de onoare și de „băieție“ este pusă la bătaie într-un joc ritualic la care trebuie să răspunzi performativ. Fotbalul este, așadar, un bun moment de punere în competiție a masculinităților, „lupta“ din teren fiind, în mod ideal, o reflexie a „luptei“ din tribune, ambele legitimîndu-se reciproc.

Fotbalul e printre ultimele refugii ale rezistenței față de pasivitatea spectacolului, iar galeria, prin cîntecele și coregrafiile sale, este creatoare de cultură populară, căci în fond, cum spune Cantona, fotbalul este ultimul spectacol care creează relații sociale deschise și intense. Nimeni nu-i adus cu forța la stadion. Nimeni nu-i obligat să cînte.

Pînă una-alta, pe stadioane, mai mult decît în academii, se luptă cu antiautoritarismul, derapajele establishment-ului sau, pur și simplu, pentru dreptul de a bea o bere lîngă ai tăi, vorba unui steag de gard: „Și tu, ca și mine, vrei liber să zbori“.

Dinu Guțu este dr. în antropologie și autor al cărții Ultimii oameni. Etnografia unei peluze (Tritonic, 2015).

Foto: wikimedia commons

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
De ce unii localnici din nordul Angliei ajung să ofere moșteniri regelui Charles atunci când mor
Ce îl leagă pe un fost miner și republican de-o viață de regele Charles al III-lea? Răspunsul surprinzător, așa cum a relatat The Guardian, este că averea fostului miner face parte acum dintr-un fond care generează venituri private pentru monarh.
image
Fenomen inedit în Vârtop: aurora boreală albastră a luminat seara în Apuseni FOTO VIDEO
Un fenomen inedit a fost surprins de un turist în Staţiunea Vârtop din Munţii Apuseni, joi seara. Aurora boreală a luminat seara, pentru câteva minute, printre nori, şi a fost imortalizat de un fotograf amator.
image
Pericolele care îi pândesc pe români într-o destinație exotică de lux. „Paza bună nu e suficientă ca să treacă primejdia”
Tot mai mulți români cu bani aleg destinații exotice, însă unele implică anumite riscuri. O familie de români a aflat acest lucru pe propria piele, iar la final părinții au aflat că cei doi copii ai lor s-au aflat într-un pericol imens, fără măcar ca ei să bănuiască.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic