Superbărbatul vremurilor noastre

Irina COSTACHE
Publicat în Dilema Veche nr. 636 din 28 aprilie - 4 mai 2016
Superbărbatul vremurilor noastre jpeg

Mi-am petrecut multe ore din viață explicînd la infinit și folosind toate tehnicile imaginabile ce e feminismul și ce propune, interpelată fiind de multe ori de bărbați, altfel, admirabili. De la contexte prietenești cu colegi de facultate, pînă, mai recent, în contexte profesionale, cu bărbați în uniformă, rareori a lipsit întrebarea-cheie – de ce urăște feminismul bărbații?

Nu aș vrea să explic aici asumpțiile greșite ale acestei întrebări, deși desigur că feminismul nu urăște bărbații, ba din contra, propune noi modele de viață și interacțiune între femei și bărbați, mai flexibile și mai puțin stresante ca normele societății macho după care trăim majoritatea dintre noi. E OK, dragi bărbați, poate feminismul înțelege mai bine că nu toată valoarea unui om este legată de ce are, de ce poate sau de cîtă forță (de convingere) are un tip.

Aș vrea, însă, să împărtășesc o serie de potențiale explicații pentru anxietatea și respingerea pe care le stîrnește în unii bărbați întîlnirea cu femei care spun cît se poate de deschis că sînt feministe. Nu vă temeți, bărbați, înțelegem că vă e greu!

Înțelegem că e dificil să renunțați la tot soiul de beneficii materiale, inclusiv la salariul cel mare din casă. Înțelegem și că e greu să te adaptezi la contexte de lucru în care femei (eventual tinere) încep să aibă funcții de conducere și din aceste funcții să nu asculte întotdeauna sfatul bătrînului înțelept. Înțelegem și că, odată mama lăsată la casa ei, e poate mai complicat să ceri unei partenere să se ocupe și de serviciu, și integral de ordine și curățenie, copii, ținută personală și buna dispoziție a tuturor. Mi se pare chiar că din ce în ce mai puțini dintre voi așteaptă asta.

E adevărat și că pentru unii bărbați e mai dificil să facă față unor transformări de bun-simț și în relațiile de muncă – bancuri cu blonde, glume misogine, miștouri cu bulangii sau propuneri indecente secretarelor pot fi prilej de discuții cu managementul, dacă nu încă motive de măsuri disciplinare. Așa cum sărutatul mîinii a devenit o relicvă a unor vremuri bizare și neigenice, la fel va dispărea și holbatul în decolteu ori gestul mai fin de a pofti o doamnă să intre pe ușă pentru a-i putea admira îndelung fesierii. Înțelegem că nu mai e mare distracție nici la birou.

Mai e încă ceva ce înțelegem, și anume că privilegiul masculin a fost mai tot timpul un rol (o ficțiune), mai degrabă decît o prestanță autentică, un fel de supererou – dur, competitiv, hotărît, cunoscător și stîlp al familiei mai mult decît cu adevărat unul dintre voi. Un joc credibil cîtă vreme a fost jucat numai de bărbați, și din ce în ce mai subțire și mai plin de frustrări pe măsură ce rolurile de gen au devenit mai flexibile și au apărut și femei în distribuție.

Pentru că înțelegem așa de bine cu ce transformări vă confruntați, poate că mai multe dintre noi au renunțat la prințul de pe calul alb pentru superbărbatul care, prin gesturi firești, susține femeile.

Irina Costache este dr. în studii de gen. La începutul lui 2016 a lansat o cercetare, împreună cu ACCEPT, despre elevii LBGT în liceele românești.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.