Stufat și poezie
Pentru unii, marea plăcere a vieţii este uitatul la televizor. Pentru alţii – politica şi fotbalul, iar pentru cei mai mulţi – văicăreala despre cît de greu o ducem. Dilema veche încearcă, de 18 ani, să cultive gustul şi pentru alte plăceri… cum ar fi cea a cititului… sau… a scrisului... sau, de ce nu, a gustului. Şi pentru că tot vorbim despre gust, poetul Mircea Dinescu a deschis evenimentele de sîmbătă, 1 octombrie, din festival, cu un stufat pe care l-a gătit chiar acolo, în faţa spectatorilor, în timp ce a recitat poezii şi a cîntat „în duet cu el însuşi“. Pe scurt, a făcut un fel de spectacol multimedia. Asta e plăcerea lui: să facă spectacol.
„Domnu’ care e la butoane, să dea drumu’!“ Aşa a început Dinescu show-ul despre stufat şi poezie, după ce şi-a pus o cască cu microfon ataşat şi s-a aşezat în spatele unei bucătării încropite special pe pajiştea din zona Traseului celor Trei fortificaţii. În timp ce învîrtea în cratiţă (pusese deja carnea de miel, uleiul, ceapa şi tot soiul de mirodenii), i-a anunţat pe spectatorii care stăteau pe scaune, pe iarbă sau sprijiniţi de zidurile Cetăţii, că va cînta. A adus cu el un CD care-i împlineşte un vis mai vechi, acela de a-şi cînta versurile, şi şi-a adus şi Femeile din secolul trecut – o carte de poezii de amor „scrise la bătrîneţe“. A cîntat, a spus poveşti, a recitat, a rîs. Din cînd în cînd mai arunca cîte un ochi la stufat, mai învîrtea prin el, mai răspundea întrebărilor curioşilor. Vreo 200 de oameni l-au asistat. După două ore, cămaşa albă pe care o purta era udă, picături de transpiraţie îi curgeau pe la tîmple, de la soarele care bătea, dar mai ales de la atîta agitaţie.
Cum stufatul nu se face cu apă, ci cu vin, poetul bucătar le avea lîngă el pe Lili Marlene şi pe Elodia, sticlele de Tămîioasă Românească de la via lui, care au poeme în loc de etichete. A pus vin în cratiţă, a învîrtit cu lingura de lemn de cîteva ori, printre note muzicale, versuri, poveşti, rîsete. După trei ore, stufatul era gata. Oamenii s-au îmbulzit în jurul cratiţei cu mîncare. Am înţeles că era foarte bună, eu nu am mai apucat. Pe feţele celor care au gustat se putea citi: plăcere.
De la Alba Iulia, următoarea haltă pentru Dinescu este Istanbul, unde va amesteca din nou în cratiţă şi va vrăji audienţe cu versurile sale, la un Festival de poezie şi gastronomie.
În Cetatea de la Alba Iulia, pe seară încă se simţeau mirosurile de carne de miel şi vin, iar vorbele unei tinere au rămas şi ele printre ziduri: „Acest festival a fost pentru mine cea mai mare dintre micile plăceri ale vieţii.“
Adina Dragomir este jurnalistă la Radio România Cultural.
