Stufat și poezie

Adina DRAGOMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 399 din 6 - 12 octombrie 2011
Stufat și poezie jpeg

Pentru unii, marea plăcere a vieţii este uitatul la televizor. Pentru alţii – politica şi fotbalul, iar pentru cei mai mulţi – văicăreala despre cît de greu o ducem. Dilema veche încearcă, de 18 ani, să cultive gustul şi pentru alte plăceri… cum ar fi cea a cititului… sau… a scrisului... sau, de ce nu, a gustului. Şi pentru că tot vorbim despre gust, poetul Mircea Dinescu a deschis evenimentele de sîmbătă, 1 octombrie, din festival, cu un stufat pe care l-a gătit chiar acolo, în faţa spectatorilor, în timp ce a recitat poezii şi a cîntat „în duet cu el însuşi“. Pe scurt, a făcut un fel de spectacol multimedia. Asta e plăcerea lui: să facă spectacol. 

„Domnu’ care e la butoane, să dea drumu’!“ Aşa a început Dinescu show-ul despre stufat şi poezie, după ce şi-a pus o cască cu microfon ataşat şi s-a aşezat în spatele unei bucătării încropite special pe pajiştea din zona Traseului celor Trei fortificaţii. În timp ce învîrtea în cratiţă (pusese deja carnea de miel, uleiul, ceapa şi tot soiul de mirodenii), i-a anunţat pe spectatorii care stăteau pe scaune, pe iarbă sau sprijiniţi de zidurile Cetăţii, că va cînta. A adus cu el un CD care-i împlineşte un vis mai vechi, acela de a-şi cînta versurile, şi şi-a adus şi Femeile din secolul trecut – o carte de poezii de amor „scrise la bătrîneţe“. A cîntat, a spus poveşti, a recitat, a rîs. Din cînd în cînd mai arunca cîte un ochi la stufat, mai învîrtea prin el, mai răspundea întrebărilor curioşilor. Vreo 200 de oameni l-au asistat. După două ore, cămaşa albă pe care o purta era udă, picături de transpiraţie îi curgeau pe la tîmple, de la soarele care bătea, dar mai ales de la atîta agitaţie. 

Cum stufatul nu se face cu apă, ci cu vin, poetul bucătar le avea lîngă el pe Lili Marlene şi pe Elodia, sticlele de Tămîioasă Românească de la via lui, care au poeme în loc de etichete. A pus vin în cratiţă, a învîrtit cu lingura de lemn de cîteva ori, printre note muzicale, versuri, poveşti, rîsete. După trei ore, stufatul era gata. Oamenii s-au îmbulzit în jurul cratiţei cu mîncare. Am înţeles că era foarte bună, eu nu am mai apucat. Pe feţele celor care au gustat se putea citi: plăcere. 

De la Alba Iulia, următoarea haltă pentru Dinescu este Istanbul, unde va amesteca din nou în cratiţă şi va vrăji audienţe cu versurile sale, la un Festival de poezie şi gastronomie. 

În Cetatea de la Alba Iulia, pe seară încă se simţeau mirosurile de carne de miel şi vin, iar vorbele unei tinere au rămas şi ele printre ziduri: „Acest festival a fost pentru mine cea mai mare dintre micile plăceri ale vieţii.“

Adina Dragomir este jurnalistă la Radio România Cultural.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Megastructura uriașă pentru care Ceaușescu a plătit 60 de tone de aur pur. Este unicat în România și funcționează și astăzi
La granița de nord a României se află una dintre cele mai impresionante mega-structuri a epocii comuniste. Barajul de la Stânca-Costești este un colos de beton care a costat câteva tone de aur și este al treilea ca mărime din Europa. Acum este un adevărat paradis natural.
image
EXCLUSIV. Elena Lasconi: „Dacă voi fi președintele României, voi fi un președinte pentru popor, din popor și nu din colivie”
Candidată la președinția USR și văzută ca potențial candidat la alegerile prezidențiale, Elena Lasconi a vorbit într-un interviu exclusiv pentru „Adevărul” despre relația cu Dominic Fritz, despre cum s-a decis să candideze la președinția USR și dacă e România pregătită să aibă o femeie-președinte.
image
Ce este sistemul Patriot. Plusurile și minusurile armamentului american cu preț exorbitant
Patriot este unul dintre cele mai avansate sisteme de apărare aeriană disponibile, capabil să intercepteze atât rachete cât și aeronave avansate. Principala provocare a sistemului este costul uriaș - o baterie Patriot nouă ajunge la 1 miliard de euro.

HIstoria.ro

image
Cine au fost agenții dubli din al Doilea Război Mondial?
Cea mai importantă parte a Operațiunii Fortitude a reprezentat-o rolul jucat de agenți dubli.
image
Când au apărut primele bănci din Țara Românească
Pe măsură ce viața economică a Țării Românești se dezvoltă, apar numeroase proiecte și încercări pentru organizarea instituțiilor naționale de credit. Î
image
Iuliu Maniu interceptat de Siguranță la ordinul lui Armand Călinescu
În 1932 Armand Călinescu e subsecretar de stat la Interne. La 5 decembrie el se mărturisește Jurnalului, ținut zilnic și pe ascuns: