Pe vremuri, Rusia putea trăi lejer doar din exploatarea resurselor de petrol şi gaze naturale. Nu mai este cazul. Asta se spune atît la Kremlin, cît şi în cercurile intelectualilor disidenţi din Moscova. Rusia trebuie să investească în tehnologie avansată, cum ar fi nanotehnologia, laserul, ingineria genetică, superconductorii şi alte produse şi procese bogate informaţional pentru a putea prospera. Inovaţia – asemenea maternităţii şi sărbătorilor legale – a devenit o valoare universală atît de celebrată, încît o conteşti numai dacă ai chef de probleme. Deci, vreau să fiu bine înţeles: susţinerea ştiinţei trebuie să fie o prioritate în sine.  Totuşi, ca strategie de dezvoltare economică, investiţiile în tehnologia de vîrf se pot dovedi dezamăgitoare pentru susţinătorii lor.  

De ce nu au invenţiile un impact mai mare? 

Noile descoperiri necesită o perioadă lungă pînă să schimbe modul de a face afaceri. E nevoie de investiţii masive pentru a înlocui tehnologia depăşită cu cea nouă. Reorganizarea fabricilor în secolul al XIX-lea pentru a folosi energia electrică a durat zeci de ani. 

Contează mai mult unde sînt dezvoltate ideile noi, nu unde sînt inventate. Acest lucru depinde mai puţin de capacitatea mentală a cercetătorilor sau de existenţa fondurilor pentru cercetare, cît de existenţa unei mediu de afaceri de calitate. În ţările cu drept de proprietate garantat, pieţe competitive şi reglementare liberală, descoperirile – chiar şi cele importate – pot fi comercializate rapid şi profitabil. Prin contrast, acolo unde dreptul de proprietate nu este sigur iar pieţele sînt distorsionate de birocraţi corupţi şi monopolişti, chiar dacă investitorii locali deţin patente, ei se vor orienta către medii mai prielnice pentru a-şi dezvolta invenţiile. 

Concluzia e simplă: chiar dacă cercetătorii ruşi au idei geniale, ele vor fi exploatate în alte părţi, pînă cînd ţara va trece prin reforme majore. Inovaţia şi centrele tehnologice nu sînt substitute ale liberalizării, care e necesară în Rusia pentru a îmbunătăţi mediul de afaceri. 

Deşi e crucială pentru omenire ca întreg, inovaţia tehnologică este una dintre cele mai dificile metode de dezvoltare a unei ţări. Este favorabilă numai acelor ţări care au utilizat deja toate căile uşoare spre prosperitate.  Care sînt acelea? În Moscova zilelor noastre a vorbi despre ajungerea din urmă (catch-up) este de prost-gust. Sentimentul general este că Rusia trebuie să găsească o cale să cîştige cursa, fără a-i depăşi pe lideri. 

O întrebare: Rusia ar prefera o creştere de 2,7 procente pe an, asemenea SUA, sau 8%, asemenea Chinei? De ce e nevoie pentru o astfel de creştere economică? Răspunsurile sînt familiare şi evidente, dar sînt aceleaşi de mai sus, cînd mă refeream la condiţiile pentru dezvoltarea inovaţiilor. Competiţia – managerii trebuie să lupte să-şi depăşească rivalii. Garantarea dreptului de proprietate – pentru ca antreprenorii  să-şi asume riscul achiziţionării de echipament scump. Legislaţie favorabilă mediului de afaceri – pentru a atrage investitori străini cu know-how. 

Într-un capitol faimos din romanul Huckleberry Finn de Mark Twain, Tom Sawyer decide să elibereze un sclav care era încuiat într-o baracă. În loc să folosească cheia, Tom decide să sape sub uşă cu un cuţit de bucătărie, pentru a avea parte de mai multă aventură. În mod sigur ar fi o aventură pentru Rusia să-şi extindă economia prin intermediul descoperirilor în nanotehnologie şi genetică. Susţinerea ştiinţei este un obiectiv important pentru orice ţară. Dar… există modalităţi mai uşoare de creştere economică.

Daniel Treisman este profesor de ştiinţe politice la University of California, Los Angeles, şi visiting fellow la Institute for Human Sciences (IWM) din Viena. Cea mai recentă carte publicată este The Return: Russia’s Journey from Gorbachev to Medvedev.

Acest articol a apărut în revista IWN (www.iwm.at) şi este republicat cu acordul autorului. Copyright: IWM