Străinătatea românilor
De cîteva săptămîni, cu precădere în această vară, prin Capitală întîlneşti în sfîrşit mulţi tineri străini. La semafor, la Muzeul de Istorie, la Guvern sau la Muzeul Satului - fac cam ce facem şi noi prin capitalele lor, în amiaza mare. Numai că pentru ei oraşul nostru e străinătatea lor. Faţă de tînărul străin, tînărul român vede străinătatea cu totul altfel. Mai întîi, străinătatea îi miroase a libertate. Apoi îi pare că întrevede un rai accesibil de unde îşi poate procura mîncare şi haine. Iar în adîncul sufletului său străinătatea ocupă locul întîlnirii cu bărbăţia. (Self-esteem, stare care acasă n-are loc la masă.) Tînărul englez... cum priveşte tînărul englez străinătatea noastră? Cum vrem noi s-o prezentăm sau cum iese ea singură la iveală şi îi intră drept în ochi? Oare tînărul englez a venit să vadă ceva mare? Casa Poporului, mai mare ca Palatul Buckingham. Ceva tare? Tot românul sărac umblă în căruţă scumpă. ...tînărul englez, în străinătate, e cu gîndul acasă. Unde îşi ţine bine şi libertatea. Unde sufletul său nu e un străin (unde are loc la masă). Văzuţi alături, pe stradă, nu se pupă. Străinii ies din mulţime prin cuminţenie şi prin lumina ochilor. Localnicii sînt toţi exageraţi, orice fel de viaţă ar duce. Săracii vor să pară mai săraci. Bogaţii, mai bogaţi. Oricît s-ar strădui, străinul şi românul nu pot învăţa unul de la altul. Au multe la fel. Se înţeleg la vorbă. Rîd şi beau o noapte. La lumina zilei însă, vieţile lor diferă. Pentru tînărul român, englezul e bun de vecin. Pentru englez, românul e bun de străin. Tînărul român în străinătate se distinge prin cîteva elemente vizibile: de departe însemnele mărcilor de pe haine, bate străinătatea nonşalant cu patru, cinci plase pline în care a lăsat mia de euro, cască gura la lucruri măreţe şi strălucitoare, ca un copil, cuminţenia străinilor îi pare soră cu prostia, mănîncă ieftin, ca să-i mai rămînă bani de-o haină scumpă. De cealaltă parte, tînărul străin ajuns în România se distinge la fel de vizibil faţă de localnicii noştri: hainele exagerat de normale, respectul necondiţionat faţă de taximetrist, vînzător, paznic sau chelner - chiar dacă îl fură cu cîţiva lei; cînd vorbeşti cu ei afli că nu se plîng de cît de grea e viaţa şi nici de căldura din Capitală. Poate peste alte cîteva săptămîni, într-o altă vară, vom învăţa de la tinerii străini englezi, francezi, germani, austrieci... esenţa civilizaţiei. Faptul că dorul de casă cuminţeşte omul. Şi că în memorie se ţin numai lucrurile scumpe. Doar aşa ne-am putea lumina străinătatea.
