Știm ce înseamnă cu adevărat un război?

Cristina CILEACU
Publicat în Dilema Veche nr. 940 din 14 – 20 aprilie 2022
Știm ce înseamnă cu adevărat un război? jpeg

Politica externă este tot mai „sexy” pentru public. Evenimentele din lume forţează populaţia să înţeleagă că oricine poate fi afectat de ceva ce se întîmplă în altă ţară. Adaptarea masei la preocupări relativ noi îmbunătăţeşte şi vocabularul. Cuvinte precum război sau solidaritate sînt cunoscute de public. Sensul lor însă abia îşi dezvăluie profunzimea şi, după posibilităţi, oamenii reacţionează.

Descoperim războiul, deşi războaie sînt în lume dintotdeauna, doar că departe de noi. Conflictul din Ucraina, care este la graniţa noastră, ne-a făcut atenţi. Dar ştim ce înseamnă cu adevărat un război? Din reacţiile imediate ale populaţiei, răspunsul pare să fie nu. Avem idee despre ce înseamnă război, am citit în cărţile de istorie şi mai nou vedem imagini la ştiri şi pe toate reţelele de socializare. Dar lipsa cunoştinţelor aprofundate a produs panică. Oamenii au făcut coadă la combustibil, paşapoarte, pastile cu iod şi ulei de floarea-soarelui. Vine războiul, deci ne urcăm în maşini şi fugim. Ne trebuie paşaport, pentru că buletinele româneşti nu mai sînt suficiente pentru plecarea din ţară, de război fugi cît mai departe. Vrem pastile cu iod, pentru că dacă Putin dă cu bomba nucleară, iodul ne ajută să supravieţuim. Uleiul de floarea-soarelui va fi folosit pe drum să prăjim ceva, nu ştim ce, sau măcar să facem o salată, doar că nu vom avea din ce.

Aceste reacţii arată cît de puţin ştim, de fapt, despre război. Nu ne punem problema rutelor. Fuga de război nu se face pe DN, infrastructura este printre primele obiective-ţintă într-un conflict. Trebuie să ştii să citeşti o hartă, nu doar să te bazezi pe o aplicaţie. Trebuie să ştii rute ocolitoare, punctele cardinale şi să evaluezi spaţiul prin care te deplasezi. Nu ştim ce efecte poate produce o bombă nucleară şi credem că ne ajută să rămînem în viaţă două pastiluţe cu iod. Nu ştim ce ar trebui să punem într-un bagaj în situaţia-limită în care chiar ar trebui să devenim pribegi prin lume. Dar avem ulei! Se scumpeşte, am aflat la ştiri că Ucraina era producătorul important al acestui produs. Această informaţie nouă a anulat-o complet din minte pe cea veche: România produce chiar ea ulei de floarea-soarelui.  Sîntem o ţară agricolă, dar nu ne mai place agricultura, este not cool, neinteresantă. Conservele sau biscuiţii, adică alimente care rezistă pe termen lung, lipsesc de pe listele de cumpărături pe care populaţia le face în caz de război. La noi contează stocurile de ulei de floarea-soarelui, pentru că va fi scump. Oamenii fac şi ei cît ştiu. Neîncrederea în autorităţile române, care nu are cum să fie condamnată, duce la astfel de rezultate. Iar autorităţile nu se străduiesc prea mult să calmeze poporul sau măcar să-i dea nişte explicaţii elementare despre ce să facă dacă vine războiul şi la noi. Nu este suficient să anunţi că totul va fi bine.

Ne minunăm cît de bine rezistă armata ucraineană în fața asaltului armatei ruse. Oamenii aceia sînt pregătiți din timp, știu că Rusia înseamnă o amenințare constantă. Îmi place mereu să dau exemplul Lituaniei, care are un website și o broșură scrisă pe înțelesul oamenilor fără experiență militară, cu sfaturi utile despre ce anume trebuie să faci cînd te confrunți cu amenințări armate. În cele 60 de pagini pe care le are cărticica lituaniană sînt informații și desene despre toate situațiile pe care le poate dezvolta un război urban. Cetățenii sînt informați cum este cel mai indicat să reacționeze în fața diferitelor pericole. În plus, sînt învățați să recunoască uniformele și însemnele militare, ca să facă diferența între cele corecte și cele pe care o armată inamică le poate falsifica. Așadar, nu este neapărat nevoie să știi să folosești arme, de cele mai multe ori este suficient să știi să fugi, pe unde, de cine, ce să ai în rucsac, cînd să vorbești, cum să nu plîngi și alte astfel de lucruri, care pot să pară banale, dar, de fapt, îți salvează viața. Oamenii informați supraviețuiesc. Iar statul lituanian se asigură că cetățenii primesc noțiunile de bază despre supraviețuirea în caz de război.

Stăm mai bine la capitolul solidaritate. Românii sînt solidari cu ucrainenii. Solidaritatea lor este una spontană, bazată pe emoţii. Nu poţi rămîne indiferent cînd vezi femei şi copii care vin pe jos din ţara lor, cu un bagaj pe care abia îl cară, şi au nevoie măcar de o vorbă bună şi o masă caldă. Românii au sărit în ajutorul ucrainenilor şi au arătat lumii că umanitatea este la ea acasă și aici.

Frica este un alt declanşator al solidarităţii românilor cu ucrainenii. Trecutul nostru istoric are amprenta atrocităţilor comise de ruşi şi frica de ruşi ne trimite automat lîngă cei care suferă în prezent din cauza aceleiaşi naţii. Trăim în pace de aproape 80 de ani, avem democraţie de puţin peste 30 de ani. Vedem ce fac ruşii în Ucraina şi ne gîndim automat că putem fi noi următorii. Aşa că îi ajutăm pe cei care suferă din cauza ruşilor aproape din instinct, pentru că ştim măcar de la bunicii noştri ce înseamnă „eliberare” din perspectiva rusească.

Doar că războiul, inclusiv cel din Ucraina, înseamnă timp îndelungat, presupune anduranţă. Iar solidaritatea activată de instinctul primar se toceşte repede. Apare desensibilizarea şi o vedem deja: dar pentru copiii români de ce nu faceţi la fel? Şi vin acum ucrainenii să ne ia locurile de muncă? Ambele contexte sînt neaprofundate, simpla existenţă a copiilor români care trăiesc în sărăcie crîncenă şi a locurilor de muncă neocupate arată, de fapt, o lipsă de interes pentru aceste situaţii. În primul rînd, din partea statului român şi, în al doilea, din partea majorităţii copleşitoare a românilor. Preocuparea se limitează, în cea mai mare parte a cazurilor, la nivelul comentariilor, nu la acţiuni concrete care să producă schimbări reale. Dar, hei! Am atras atenţia, am semnalat o problemă, ne-am plîns că alţii nu fac nimic, spre deosebire de noi, care tot nimic nu facem, dar nu sîntem alţii! Ca întotdeauna cînd este greu, comentariile de pe margine aparţin celor neimplicaţi. Solidaritate înseamnă ce facem, ce am făcut, niciodată ce vom face.

La nivelul statului, solidaritatea politică s-a manifestat rapid. Istoria noastră cu Ucraina are momentele ei neplăcute, dar, în fața pericolului rus, acestea au fost lăsate în spate, cum era firesc. România are momentele ei de maturitate politică. În plan extern, sîntem foarte apreciați de parteneri pentru că de regulă acceptăm decizia majorității sau măcar nu ne opunem ei în mod evident, atunci cînd nu sîntem de acord cu ceva. România este țara în care poți să ai încredere. Din perspectiva românilor, parcă sînt mai dulci „strugurii” din Polonia. Avem mereu impresia că polonezii sînt favorizați prin comparație cu noi și că ei primesc mai multe la schimb cînd acceptă ceva. De cele mai multe ori așa este, dar asta nu pentru că are cineva ceva cu noi, ci pentru că atitudinea noastră are nevoie de îmbunătățiri. Solidaritatea cu binele, cu democrația și cu pacea face parte din valorile pe care le protejează și politica statului, și cetățenii lui.

La nivelul oamenilor însă, solidaritatea de azi se poate transforma în profit mîine. O altă regulă a războiului este că, pe lîngă numărul mare de refugiaţi, creşte şi numărul de traficanţi. Într-un război, oricine şi orice devine marfă. Femeile şi copiii sînt cei mai vulnerabili, iar destinaţia prostituţie poate deveni noul destin forţat pentru mulţi refugiaţi. Deja, în Europa, cele mai multe prostituate provin din România şi Ucraina. Ucrainencele sînt acum o pradă şi mai simplu de vînat, pentru că cele mai multe sînt nevoite să ia viaţa de la capăt în condiții care par prietenoase, dar tot străine sînt. Întotdeauna, în confuzia, haosul și trauma războiului, „binevoitorii” sînt doar la un zîmbet distanţă.

Păi, şi de ce nu au făcut românii la fel şi cu sirienii? Şi din Siria veneau oamenii pe jos în Europa, şi ei aveau cîte o bocceluţă pe umăr şi copii în braţe. Este adevărat, grosul refugiaţilor sirieni ne-a ocolit din cauza geografiei, dar cei care au ajuns aici nu au stîrnit acelaşi val de solidaritate, pentru că numărul era redus. Chiar şi aşa, concluzia pe care au tras-o rapid comentatorii obișnuiți să se priceapă la orice a fost că românii nu sînt solidari cu sirienii.

Culturile noastre diferă, dar experiențele mele cu românii din toată țara au fost, într-o majoritate copleșitoare, extraordinare. Este greu de crezut că cei mai mulți români ar ridica din umeri dacă le-ar cere ajutor femei siriene, acoperite de hijab, pentru ele și copiii lor. Românii sînt prietenoși cu străinii și, oricît de mult ar încerca diferite grupuri de agitatori să ne facă să credem altfel, faptele arată adevărul. Iar dacă solidaritatea devine un sentiment, atunci capătă stabilitate și poate să ne ajute să avem o imagine de sine sănătoasă. 

Cristina Cileacu este jurnalistă la Digi24 și produce emisiunea Pașaport diplomatic.

Foto: adevarul.ro

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.