Statul social în România: cît de mult ne ajută Constituţia?

Publicat în Dilema Veche nr. 449 din 20-26 septembrie 2012
Statul social în România: cît de mult ne ajută Constituţia? jpeg

Se vorbeşte, cu oareşce variaţii de intensitate, despre necesitatea schimbării Constituţiei. Discuţia durează de cîţiva ani buni şi este portretizată, de promotorii ideii, ca un soi de soluţie magică pentru rezolvarea disfuncţionalităţilor din sistem sau pentru îmbunătăţirea performanţelor instituţiilor democratice. Discuţiile despre menţinerea sub control riguros a deficitului bugetar sau cele despre statutul procurorilor se finalizează, aproape inevitabil, cu aceeaşi concluzie - schimbăm Constituţia. De parcă nici o ameliorare substanţială nu ar fi posibilă la noi fără schimbarea Legii Fundamentale. Şi totuşi, importanţa care se acordă Constituţiei este, cel puţin dintr-o anumită perspectivă, exagerată, iar obsesia revizuirii acesteia se înrădăcinează în acelaşi spirit care ne face să fim nişte fanatici ai procedurilor şi ai regulilor pe care nimeni nu le respectă. Ca şi cum finalitatea Legii ar consta în simpla sa elaborare, adoptarea reprezentînd un scop în sine.

Care este, totuşi, impactul actului fundamental asupra arhitecturii politice şi instituţionale a unei ţări? Mare, desigur, chiar enorm, pentru că Legea Fundamentală defineşte relaţiile dintre diferitele puteri şi instituţii ale statului, precum şi raporturile dintre individ şi stat. Cu toate acestea, dacă unele aspecte constituţionale influenţează arhitectura instituţională într-un mod lipsit de echivoc – de exemplu, republică vs monarhie – în alte zone, litera Constituţiei este importantă, dar nu categorică. În multe domenii, mai ales cînd vine vorba despre drepturi şi obligaţii, Legea Fundamentală are caracter prescriptiv şi stipulează mai degrabă principii de urmat care ar trebui să stea la baza legilor organice sau a politicilor publice, decît reguli ferme de joc. De exemplu, în ceea ce priveşte drepturile sociale – dreptul la educaţie, dreptul la sănătate sau la protecţie socială –, impactul pe care îl au prevederile constituţionale asupra formei concrete în care sînt aplicate aceste drepturi este mai degrabă limitat. De fapt, garanţia pe care ne-o oferă includerea acestor drepturi în Constituţie este aceea că, în actualul cadru constituţional, ele nu vor putea fi vreodată eliminate definitiv de către vreun guvern sau partid politic. În schimb, felul în care sînt stipulate în Constituţie nu spune nimic despre modalitatea în care ele sînt transpuse în practică, aceasta variind radical de la ţară la ţară, în pofida unor formulări constituţionale similare.

La fel ca majoritatea Constituţiilor din statele membre ale UE, şi Constituţia României proclamă caracterul social al statului român. Şi totuşi, ţara noastră alocă – conform datelor Eurostat – maximum 15% din PIB pentru protecţie socială, ceea ce ne clasează pe ultima poziţie în rîndul statelor din UE. Cu toate acestea, şi România, care cheltuie atît de puţin, şi Spania sau Franţa, care alocă mult mai mult, sînt considerate, în baza prevederilor constituţionale, state sociale. Doar că în cazul României caracterul social reprezintă mai degrabă o filozofie asumată implicit de legiuitori şi de guvernanţi, decît o realitate empirică.

Care este realitatea din spatele proclamatului stat social în România şi cum se corelează aceasta cu imperativele constituţionale?

Spre exemplu, articolul 47 din Constituţia României prevede că statul „este obligat să ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natură să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent“. Termenul „obligat“ este unul puternic normativ; cu toate acestea, este foarte difícil, dacă nu chiar imposibil de demonstrat din punct de vedere legal că statul a luat sau nu măsurile prevăzute de Constituţie. Conform datelor Ministerului Muncii, în anul 2009 – ultimul an pentru care sînt disponibile date referitoare la sărăcia absolută – nivelul acesteia în România era de 4,4%. În lipsa tuturor transferurilor sociale, rata acesteia s-ar fi ridicat la nici mai mult, nici mai puţin de 36,8%, respectiv 7,9 milioane de persoane sărace. Prin urmare, se poate deduce cu uşurinţă că statul a întreprins o serie de politici care au redus sărăcia absolută. Totuşi, diminuarea sărăciei absolute nu echivalează cu asigurarea unui „nivel de trai decent“ – aşa cum stipulează Constituţia. Cum rămîne cu cei aproximativ 30% dintre români care, conform datelor Eurostat, se confruntă cu privaţiuni materiale severe? În Spania – tot un stat social, conform Constituţiei –, acest procent este de doar 4% (iar media la nivelul UE 27 e de 8%). Şi cum se achită statul de obligaţia constituţională de a întreprinde măsuri economice care să garanteze un trai decent, cînd 19% dintre angajaţii din România reprezintă ceea ce se cheamă working poor, adică salariaţi care trăiesc în sărăcie? Acest procent este într-o uşoară creştere şi ne situează, de departe, pe primul loc din Europa. Pe locurile 2 şi 3 se situează Grecia (14%) şi Spania (13%), ale căror constituţii însă diferă destul de mult în privinţa caracterului social: Legea Fundamentală spaniolă e mult mai generoasă sub acest aspect decît cea greacă şi conţine un articol special (art. 40), similar cu cel românesc, care prevede obligativitatea statului de a lua măsuri care să asigure angajarea deplină (full employement) şi progresul social şi economic. Ca să nu mai punem la socoteală faptul că, în Ungaria, un stat a cărui Constituţie recent adoptată este recunoscută prin caracterul său conservator şi antisocial, procentul de working poor e de doar 5%, iar rata celor afectaţi de privaţiuni materiale severe e de 21%!

Prin urmare, caracterul social al statului, stipulat în Constituţie, nu se traduce automat într-un fapt empiric nici în România, nici în alte state. Poate cel mai bun exemplu care ilustrează impactul complex pe care îl au drepturile constituţionale asupra configuraţiei sistemului social este dreptul constituţional la sănătate. În Franţa, acest drept este garantat, laolaltă cu dreptul la odihnă şi securitate materială, în articolul 11 din Preambulul Constituţiei din 1948, inclus de către Curtea Constituţională în „blocul constituţional“ supus controlului său abia în 1971! Constituţia României are şi ea un articol special (art. 37), care garantează dreptul la ocrotirea sănătăţii şi obligativitatea statului de a lua măsuri pentru asigurarea sănătăţii publice. Suplimentar, în articolul 47, se stipulează dreptul la „asistenţă medicală în unităţile sanitare de stat“. În mod vizibil, garanţiile pe care le oferă statul român prin intermediul Constituţiei în privinţa asigurării sănătăţii sînt mai ample, mai precise şi cel puţin la fel de generoase ca cele din Franţa. Cu toate acestea, Franţa are unul dintre cele mai performante şi accesibile sisteme de sănătate din întreaga lume, în timp ce România este codaşa Europei. În 2003, România avea a doua rată de îmbolnăvire cu tuberculoză din întreaga Europă şi Asie Centrală. Speranţa de viaţă în Franţa este cea mai mare din UE, iar speranţa de viaţă din România – cea mai scăzută. Cheltuielile pentru sănătate reprezintă 11,2% din PIB în Franţa (locul 1 în UE), iar în România abia dacă se ridică la 5%. Nu există nici un indicator comparabil între performanţa sistemului de sănătate francez şi cel românesc – sistemul francez este printre cele mai bune din Europa şi din lume, iar cel românesc – printre cele mai slabe. Şi asta în pofida unor prevederi constituţionale care în România sînt garantate într-un mod mai exhaustiv decît cele din Franţa.

Nu există nici o dovadă convingătoare că design-ul constituţional al unei ţări influenţează performanţa sistemelor sociale. Acest lucru se datorează, desigur, faptului că în Constituţie drepturile sociale sînt doar enumerate şi garantate, legislaţia secundară fiind cea care reglementează aplicarea lor. Cu siguranţă, impactul prevederilor constituţionale este mai mare asupra raporturilor inter-instituţionale, reglementate mult mai precis în Constituţie, dar acest impact se reflectă întotdeauna în design-ul instituţional, şi nu în performanţele de ansamblu ale sistemului. Cu alte cuvinte, nu există nici o garanţie şi nici o dovadă că doar schimbînd Constituţia vom obţine mai mult stat de drept, mai multă democraţie sau mai multă stabilitate politică. Ştiinţele politice nu oferă evidenţe cum că republicile parlamentare, de exemplu, au performanţe democratice mai mari decît cele prezidenţiale, sau că un legislativ unicameral este corelat în vreun fel cu un nivel mai mare de democratizare sau transparenţă. Modificarea Constituţiei, în cazul nostru, reprezintă un debuşeu politic şi electoral care ne împiedică să vedem lucrurile aşa cum sînt: şi anume, faptul că performanţa unui sistem, fie el social sau politic, depinde doar într-o oarecare măsură de prevederile din Legea Fundamentală, exact la fel cum reuşita unei reforme nu constă în adoptarea unei legislaţii bune. Secretul şi marea dificultate constau în aplicare, în ceea ce se cheamă enforcement şi în disponibilitatea elitei conducătoare de a urma spiritul legii, şi nu doar litera ei. Nu putem avea un stat cu adevărat social, nici un sistem de sănătate mai bun şi nici un sistem mai democratic doar întărind prevederile constituţionale în această privinţă. Altfel spus, decît să schimbăm legile şi Constituţia, mai bine le-am respecta.

Victoria Stoiciu este coordonator al platformei CriticAtac (www.criticatac.ro).

Foto: L. Muntean

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Tudor Chirilă foto Pro TV jpg
O nouă regulă la „Vocea României“. Tudor Chirilă: „Chestia asta este foarte ingrată“
În show-ul din această seară, au loc noi audiții pe nevăzute. O nouă regulă poate schimba total lucrurile, iar Tudor Chirilă explică de ce.
Mădălina Craiu (1) png
Actrița Mădălina Craiu despre ce se întâmplă în culisele serialului „Clanul“
Mădălina Craiu a vorbit la Adevărul live despre cum a ajuns în doar câțiva ani una dintre cele mai bine cotate actrițe din generația tânără, despre ce se întâmplă în culisele serialului „Clanul“, dar și despre cum rezonează cu realitatea cotidiană portretizată în serial.
cub sicriu alexandru arsinel png
Sicriul cu trupul lui Alexandru Arşinel, depus în foaierul Teatrului „Constantin Tănase”
Sicriul cu trupul actorului Alexandru Arşinel a fost depus, vineri, în foaierul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase".

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.