Stat sau persoană? Comunicarea la nivel înalt, între protocol și social media

Oana MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 818 din 24-30 octombrie 2019
Uniforma, diplomatul și domnișoara jpeg

Ceremoniile protocolare care marchează întîlnirile la nivel înalt reprezintă oportunități de imagine, atît pentru participanți, cît și pentru presă și pentru publicul larg. Ele se viralizează pe social media, internauții comentînd despre ce a făcut un lider sau altul. Totuși, în astfel de evenimente este vorba despre ce fac liderii sau miza este mai mare? 

La nivel diplomatic, protocolul joacă un rol esențial de comunicare și de relaționare. El definește modul în care comunică și se tratează statele unele pe altele. Așa cum politețea guvernează relațiile civilizate și exprimă respectul dintre persoane, protocolul guvernează relațiile civilizate și exprimă respectul dintre state.

Un ceremonial complicat are o simbolistică bogată și transmite mesaje. Cînd un șef de stat îl primește pe omologul său într-un mod ceremonios, el îi arată importanța pe care o dă relației bilaterale, respectul pe care îl are pentru statul respectiv și ce reprezintă propria sa țară. Reciproca este valabilă: cînd un șef de stat merge într-o vizită oficială, îndeplinirea protocolului arată că este primit cum se cuvine, că este onorat de primire, că respectă țara gazdă. Un șef de stat nu se reprezintă pe sine însuși într-o ceremonie protocolară, ci își reprezintă statul pe care îl conduce și, odată cu el, pe cetățenii săi. Este o reprezentare simbolică. Exercitarea puterii politice a avut întotdeauna o componentă simbolică, care, de-a lungul veacurilor, a evoluat, fără să dispară.

Și totuși, lucrurile nu sînt mereu clare și predictibile. Pe 13 iunie 2018, președintele american Donald Trump a fost primit de Regina Elisabeta la Palatul Windsor, în cadrul unei vizite de lucru controversate în Marea Britanie. Regina Elisabeta l-a onorat pe președintele SUA cu inspecția gărzilor și cu ceaiul de la ora 5. Presa a transmis în direct ceremonialul. Așa s-a aflat că: Regina Elisabeta l-a așteptat pe Donald Trump 12 minute în soare; Trump nu a știut cum să se poziționeze în timpul inspecției Gărzilor; Trump a mers 6 secunde cu spatele la Regină; Trump s-a deplasat de parcă „se plimba pe terenul său de golf“; haina sa a fost descheiată la toți nasturii; nici el și nici soția lui nu au făcut reverență.

Trei săptămîni mai tîrziu, la un miting în SUA, președintele Trump a negat că ar fi întîrziat. A spus că ar fi ajuns cu 15 minute mai devreme și că el ar fi stat după Regina Elisabeta. Pe partea cealaltă a oceanului, la Palatul Buckingham a fost liniște. Regina Elisabeta marcase deja așteptarea uitîndu-se la ceas, gest comentat de presă. Suverana britanică nu face declarații politice, dar transmite adesea mesaje în mod simbolic, prin gesturi, ținută sau bijuterii.

Raportarea la protocol, în timpul acestei întîlniri, a corespuns modului în care cei doi șefi de stat se manifestă. Regina Elisabeta este un monarh constituțional, care asumă limitele puterii politice și își joacă rolul conform regulilor. Donald Trump este un președinte ales democratic, dar care se reprezintă pe sine deasupra legilor și a instituțiilor. Puterea Reginei Elisabeta este simbolică și așa și-o exercită. Donald Trump vrea să-și simtă puterea, să nu aibă limite; își subordonează instituțiile, prin numirea unor persoane obediente în funcție, și recurge la populism și demagogie, mobilizînd el personal poporul împotriva unor ținte, prin intermediul social media și al unui discurs simbolic specific: insulte, incitare, emoții negative. În acel ceremonial, avem așadar un șef de stat care și-a reprezentat statul – Regina Elisabeta – și un șef de stat care s-a reprezentat pe sine, personal, ca expresie a statului – Donald Trump.

Firește, personalitatea unui lider politic își poate pune amprenta pe modul în care se desfășoară protocolul. Experiența și înțelegerea rolului pe care îl joacă, a contextului politic contribuie la felul în care liderul se manifestă în timpul unei ceremonii. Michelle Obama povestește, în cartea sa Becoming, cum Regina Elisabeta a invitat-o să stea lîngă ea în mașină, contrar regulilor, iar suverana britanică a intuit dificultatea și, dintr o replică politicoasă, a anulat protocolul. La summit-ul NATO din 2009, cînd se aniversau 60 de ani de la înființarea alianței, iar Franța voia să anunțe că revine în rîndurile ei, președintele Franței, Nicolas Sarkozy, a amenințat cu boicotarea ceremoniilor dacă nu era lăsat să stea la masa principală, la dreapta secretarului general, cîtă vreme camerele TV erau în sală, deși nu acesta era protocolul. Președintele Turciei a creat în 2015 o gardă de protocol formată din 16 luptători îmbrăcați în costumele celor 16 imperii turcice, pentru a-și poziționa istoric regimul dictatorial.

Uneori, relația personală specială dintre doi șefi de stat a fost comunicată și prin ceremonii protocolare. Alteori, părțile au găsit diverse tertipuri pentru a masca faptul că la nivel personal era o problemă între lideri. Sau, indiferent la protocol, un lider poate să-i pună într-o situație de inferioritate pe cei cu care se întîlnește, precum Donald Trump cu strîngerile de mînă.

Care este limita pînă la care persoana și imaginea liderului pot să se afirme la nivel înalt? Pentru a evita situațiile jenante și conflictele, soluția ar fi să respecte bunul-simț și rolul canalelor de comunicare. Dacă protocolul diplomatic creează un limbaj comun în comunicarea dintre state, chiar dacă ele sînt reprezentate de oameni cu personalități și agende diferite, presa și social media reprezintă canale de comunicare cu opinia publică. Dacă sînt cetățeni din statul propriu, avem de-a face cu comunicare politică și instituțională; dacă sînt cetățeni din alte state, este vorba de diplomație publică și diplomație digitală.

În epoca demagogiei virale, ar fi așadar sănătos ca politicienii să creeze un conținut de comunicare pentru presă și social media fără să sacrifice protocolul, pentru că un conflict între state se repară mai greu decît se șterge o postare. Iar dacă nu o fac, cetățenii să îi sancționeze. 

Oana Marinescu a fost director general pentru diplomație publică în cadrul MAE (2008-2010) și purtător de cuvînt al Guvernului (2005-2007). În prezent este consultant în comunicare strategică la propria companie de comunicare, OMA Vision.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Cea mai coruptă țară din UE. România, în top 3
Raportul Transparency International reflectă modul în care este percepută corupția din sectorul public din 180 de state și este făcut prin acordarea de puncte.
image
Un ieşean, obligat să plătească facturile unei case în care nu mai locuieşte de 8 ani
Un bărbat din Iaşi s-a trezit cu o surpriză neplăcută, când a aflat că trebuie să plătească facturile noilor proprietari ai casei în care nu mai locuieşte de opt anI. Acest lucru s-a întâmplat pentru că noii locatari nu au transferaT contractul pe numele lor.
image
Vietnamez filmat la Cluj cum jupoaie un șobolan. „Capturează ilegal și mănâncă tot ce mișcă” VIDEO
Un vietnamez a fost filmat în incinta unei fabrici din Cluj-Napoca pe când jupoaie șobolani. Clujeanul care a făcut publică filmarea susține că acesta face parte dintr-un grup de vietnamezi care vânează și mănâncă tot ce prinde: șobolani, păsări, iepuri.

HIstoria.ro

image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Caragiale: un client râvnit, dar un cârciumar prost VIDEO
Caragiale: un client râvnit, un cârciumar prost
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.