Starea firească a lucrurilor

Publicat în Dilema Veche nr. 945 din 19 – 25 mai 2022
E cool să postești jpeg

Zilele trecute, intrînd într-un magazin de haine, am întrebat vînzătoarea, care îmi prezenta tot felul de jachete supradimensionate și cu „rupturi estetice”, dacă n-au și o haină „normală”. În primă instanță, replica ei, „Cum adică normală?”, m-a blocat, însă mai apoi mi-a dat din plin apă la moara temei acestui Dosar: căci, într-adevăr, ce înseamnă, pînă la urmă, normalitatea? În cazul de mai sus, normalitatea s-a dovedit a fi un concept relativ: pentru mine, o haină normală însemna o măsură adecvată siluetei și un material care să nu fie deja sfîșiat (oricît de estetică ar fi destrămarea). Însă pentru vînzătoare normalitatea era dată de mărfurile pe care le avea în magazin: supradimensionate și zdrențuite. Cu alte cuvinte, uneori, normalitatea cuiva poate fi o anomalie pentru altcineva, însă în cazul acesta am defini normalitatea doar ca o sumă de obișnuințe, de cutume.

Ce se întîmplă însă cu normalitatea la nivel macro? Mai ales în contextul actual, cînd, de mai bine de doi ani, conceptul a devenit aproape o vedetă, normalitatea a fost pusă în lumina reflectoarelor, a fost folosită în discursuri mediatice și ideologice, a fost scoasă de la naftalină și șlefuită ca o perlă rară, pe cale de dispariție. Sintagma „noua normalitate”, care implică, de fapt, o răsturnare a tuturor normelor după care ne-am ghidat viața pînă la începerea pandemiei, a penetrat în mentalul colectiv ca un soi de bau-bau – în jurul meu, din ce în ce mai mulți cunoscuți și chiar și oameni cu care interacționez sporadic oftează melancolic, declamînd: „Nimic nu va mai fi la fel”, fără a putea explica, în mod concret, ce anume s-a schimbat în viețile lor.

Există însă și dintre cei care trăiesc aceste schimbări. Chiar deunăzi mi-am întrebat o prietenă la ce se referă cînd spune că lucrurile s-au schimbat, în ce fel normalitatea vieții sale a fost afectată. Mi-a răspuns punctual, spunîndu-mi că, deși starea de urgență s-a încheiat, angajatorul ei a decis  continuarea muncii „de acasă”. Și, într-adevăr, în siajul exercițiului telemuncii, din ce în ce mai mulți angajatori, de la noi, dar și din alte părți, și-au dat seama că e mult mai profitabilă această formă de muncă. Pentru unii, schimbarea e benefică, o asimilează ca pe ceva firesc, însă, pentru alții, a devenit o provocare întru adaptabilitate la un nou stil de viață.

Școala online, de asemenea, a provocat oscilații severe în normalitatea învățămîntului. Unele țări s-au adaptat mai rapid, fiind pregătite dinainte pentru posibilitatea închiderii școlilor, și au reușit să continue imediat cursurile online. Altele încearcă în prezent să recupereze lacunele din perioadele de carantină, organizînd programe speciale sau școli de vară. În România se discută, în teorie, cum se făcea și înainte de pandemie, despre viitorul luminos al programului „România educată” și se iau inițiative cel puțin bizare, avînd în vedere lacunele suferite de elevi în perioadele de carantină: de curînd s-a anunțat modificarea structurii anului școlar, care va avea mai multe vacanțe, și eliminarea tezelor. Am putea spune, privind înspre aceste măsuri post-pandemice, că normalitatea la nivelul sistemului de educație n-a fost în nici un fel bruiată, rămînînd aceeași. Însă la firul ierbii, hîrtoapele pe care s-a zdruncinat școala în această perioadă vor scoate la iveală stricăciunile, în ciuda discursurilor înflăcărate.

Revenind la virtual, acesta a făcut, într-adevăr, pași enormi în multe aspecte ale normalității vieții noastre de pînă acum. De exemplu, dacă înainte de pandemie plățile online erau privite în România cu ușoară mefiență, azi nu mai e cazul. De asemenea, multe instituții s-au adaptat, și-au eficientizat interacțiunea online cu clienții sau contribuabilii, accelerînd astfel mult dorita dispariție a statului la coadă pe la ghișee. Au apărut și servicii noi, bazate pe interacțiunea online: pe lîngă curierat, au apărut livratorii rapizi și din ce în ce mai mulți români au descoperit confortul cumpărăturilor săptămînale prin intermediul acestora.

Însă online-ul nu e mumă pentru toată lumea. De pildă, deși spectacolele de teatru sau concertele de muzică au încercat o modalitate de a exista în lumea virtuală, menirea lor firească rezidă doar în interacțiunea directă. Iar acest lucru este valabil și dacă ne referim la societatea umană, în ansamblu. Dacă am descoperit că e mai confortabil să ne procurăm morcovi și cartofi online sau să ne achităm de datorii sociale, precum munca sau plata taxelor, cînd vine vorba despre normalitatea vieții sociale, aceasta implică, în primul rînd, o interacțiunea umană directă și armonioasă. Însă societățile de azi se depărtează din ce în ce mai mult de această armonie, apropiind-se de prăpastia unei anomii – caracterizată în primul rînd prin ruperea relațiilor dintre oameni, prin neîncredere în instituții, prin accentuarea unui individualism negativ și prin destrămarea liantului social. Pentru că nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.

Și, probabil, realul risc de a ne pierde normalitatea înseamnă, de fapt, pierderea încrederii în semenii noștri.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Goana după adeverințele pentru bani în plus la pensie. Ce sume se iau în calcul pe noua lege a pensiilor
Bombardați cu informații despre recalcularea pensiilor și acordarea drepturilor bănești conform legii pensiilor care intră în vigoare la 1 septembrie 2024, pensionarii au luat cu asalt casele de pensii. O parte dintre documentele cu care se prezintă sunt deja în dosar.
image
Cum sunt săpate tunelurile din vestul României. Trenurile vor circula cu 160 km/h prin munte VIDEO
Lucrările de construcție a tunelurilor de pe noua magistrală feroviară din vestul României au acumulat întârzieri, care duc la prelungirea termenului de finalizare a investiției.
image

HIstoria.ro

image
Cât de bogat a fost Nababul?
Gheorghe Grigore Cantacuzino s-a fălit cu bogăția acumulată de-a lungul întregii sale vieți şi ne-am aștepta ca testamentul său să reprezinte o confirmare a acestui fapt.
image
Politica văzută ca obligaţie în lumea bună
E greu de crezut, dar a existat și așa ceva. În epoca pașoptistă au fost revoluţionari care și-au pus averea și propria viaţă în joc pentru a-și promova idealurile politice.