Standuri

Publicat în Dilema Veche nr. 143 din 20 Oct 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

* Tema pe care o propune anul acesta pavilionul Israelului dezvoltă ideea traumei istorice şi a sacrificiului uman. O naţie măcinată de război şi de moarte imprimă arhitecturii simbolismul cultural al caselor comemorative, ca fiind expresia supremă a unei culturi. Clădirile comemorative devin astfel un seif al documentarelor istorice despre trecut. Expoziţia conturează portretul unei caracteristici unice a Israelului: privirea către trecut (prima cameră, plină de copaci din hîrtie neagră), legată în permanenţă de privirea către viitor (cea de-a doua cameră, plină de copaci roşii). Liantul între cele două spaţii diametral opuse, contrastante, dar mereu împreună, este o imagine video, proiecţia scenei unei tragedii: o mamă, ţinîndu-şi în braţe fiul ciuruit de gloanţe. Viitorul pentru israelieni nu poate exista fără trecut, iar casele comemorative devin astfel centrul vital pentru a se putea porni mai departe. (S. G.) * Expoziţia Venezuelei, intitulată "Oraşul celorlalţi", a fost, de departe, cea mai politizată şi subversivă în măsura în care toate celelalte ţări s-au întrecut în a răspunde - arhitectural vorbind - cît mai pragmatic provocărilor climatice sau sociale ale timpului. În tot standul venezuelean nu se afla decît un afiş cu perspectiva aeriană a cîtorva mii de coteţe în care trăiau sud-americanii dintr-un cartier mărginaş. Textul însoţitor spunea: "Înţelegeţi asta: oraşele noastre s-au născut în mijlocul unei societăţi total diferite de a voastră, pe care n-o putem imita; a noastră (lumea a treia) este diferită, are rădăcini diferite şi altă soartă. Reţetele voastre, care sînt reţetele divertismentului, nu ne sînt utile, lăsaţi-ne cu greşelile şi cu destinul nostru. Nu ne judecaţi fără să ne înţelegeţi, pe viitor s-ar putea chiar să vă învăţăm cîte ceva". La puţină vreme după Bienală, preşedintele venezuelean Hugo Chavez a declarat la ONU, chiar a doua zi după discursul lui Bush Jr.: "Diavolul a venit chiar aici, ieri, iar mirosul de sulf se simte chiar şi acum... Ca purtător de cuvînt al imperialismului a venit să ne împărtăşească propria reţetă de conservare a actualelor tendinţe de dominare, exploatare şi jefuire a popoarelor acestei lumi". Exorcizarea lui Hugo Chavez s-a făcut cu citate din Noam Chomsky. (M. C.) * Mie, din toată Bienala, cel mai mult mi-a plăcut pavilionul Marii Britanii. Pentru că acolo am stat cel mai mult şi, dacă am stat atît înseamnă că mi-a plăcut, nu? Adică, făceam ce făceam, mergeam prin toate pavilioanele, după care - ţuşti, înapoi la britanici! "Home Sweet Home" (că doar eram sponsorizaţi de British Council, right?) Mi-a plăcut pentru că era cel mai interactiv (mă rog, interactiv la nivelul meu!). "Interactiv", aici, însemna că era masa aia plină de poze pe care le decupai şi le lipeai (chit că nimeni nu cred că se mai uita la ele, după ce le lipeai pe un panou!)... Mai erau o tablă de clasă şi cîteva crete, aşa că puteai scrie pe tablă tot felul de chestii, fraze care începeau cu "If" (chit că nimeni nu cred că le lua în seamă!)... Lumea intra, pleca, forfotea în jurul meu - eu îmi vedeam, neclintit, de treabă. Cred că unii s-au gîndit chiar că aş putea fi un figurant, plătit de britanici să mă fac că mă joc... Dar nu mă plătise nimeni, chiar mă jucam "gratuit", de plăcere! Şi m-am simţit, într-un mod destul de naiv, destul de "util"... nu ştiu... deşi nu era decît un spaţiu unde-ţi mai odihneai trupul şi te jucai cu foarfeca şi lipiciul. Unele standuri nu le-am înţeles: de ce era pavilionul danez (adică danezii, care practic au inventat designul modern!) plin de chestii chinezeşti?! De ce era pavilionul finlandez de două ori (o dată la ţări scandinave şi încă o dată separat)?? De ce era pavilionul spaniolesc numai cu femei vorbind în monitoare? Şi, în fine, despre ce era vorba în pavilionul rusesc - ăla cu intrarea ca-ntr-o datcha?! Mirosea frumos a lemn, da’ altfel n-am înţeles nimica... (a. l. ş.)

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Podul peste Dunăre de la Brăila arată jalnic. Asfaltul a crăpat și s-au format șanțuri ca pe „arătură”, spun șoferii VIDEO
Șoferii care trec pe podul peste Dunăre de la Brăila sunt revoltați. Deși a fost dat în folosință în urmă cu un an, podul arată deplorabil. Asfaltul a crăpat și s-au format numeroase șanțuri, exact ca pe un drum abandonat.
image
Surse: Dani Mocanu a rămas fără permis după ce a fost prins „zburând” pe A2. Ce viteză avea manelistul
Polițiștii au amendat sâmbătă, 13 iulie, șoferul unei mașini marca BMW, care circula cu o viteza uimitoare pe A2. Potrivit unor surse, la volan s-ar fi aflat manelistul Dani Mocanu.
image
Turiștii, terorizați de marea de alge de pe litoral. „Acolo unde au curățat, valurile aduc din nou cantități mari de alge” VIDEO
Zeci de mii de turiști goniți de caniculă în stațiunile de pe Litoral au parte, în aceste zile, de o surpriză mai puțin plăcută: apele Mării Negre au devenit verzi din cauza tonelor de alge aduse la mal și care miros a hazna.

HIstoria.ro

image
România anului 1944, văzută din exil: „Sfârșitul lumii noastre”
Ajuns în Elveția, Constantin Argetoianu se miră de calmul și liniștea care domnesc în rândul localnicilor și imediat ia pulsul celor câțiva români aflați aici.
image
Un cărturar francez justifică argumentat Comunismul lui Sadoveanu
„Războiul rece bîntuia și printre intelectuali. În acest context, Sadoveanu, care făcuse deja alegerea în 1944, în timpul răsturnării de situație prosovietice acționînd convins potrivit conștiinței sale umaniste, este pus în situația să aibă luări de poziție fără echivoc în favoarea noului regim”.
image
Războiului din Pacific: decriptarea codului japonez JN-25b
Un salt major pentru SUA în domeniul informațiilor a avut loc în februarie 1942, când criptanaliștii US Navy au început decriptarea mesajelor japoneze trimise cu ajutorul codului naval standard JN-25b.