Standarde importate

Monica HEINTZ
Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Standarde importate jpeg

Într-o carte publicată în 1998 (Work, Consumerism and the New Poor), sociologul englez de origine poloneză Zygmunt Bauman remarca polarizarea geografică nord – sud a discursului despre muncă, la sfîrşit de secol XX. În timp ce în sud ideologia muncii este încă în floare, în ţările din nord, unde bîntuie şomajul şi speranţa reînnoirii cererii de producţie rezidă în consum, o „estetică a consumului“ îşi etalează valorile în turism, artă, tehnologie avansată. Douăzeci de ani după căderea comunismului şi şase ani după integrarea oficială a României în zona „vestică“, prin aderarea la Uniunea Europeană, ne putem întreba legitim căreia dintre aceste tendinţe îi aparţine ţara noastră. Şi dacă în cazul României – ca de altfel în cazul tuturor ţărilor vestice – se poate vorbi despre o tendinţă „culturală“ sau „geopolitică“, care să neglijeze diferenţele de mediu social, vîrstă, venit sau educaţie. Probabil că nu.

Să ne întoarcem puţin în timp, la perioada dinainte de 1989, cînd ideologia comunistă se afişa pe banderole roşii, în întreprinderi, şi pe panourile de onoare, unde erau evidenţiate depăşirile de plan. Marx scria că munca îi poate da o identitate muncitorului, căci prin muncă, el transformă obiectele din jurul lui, dîndu-le o valoare, în scopul de a-şi satisface nevoile, dar şi pentru a lăsa o urmă. El priveşte munca drept o alienare, numai dacă muncitorul este lipsit de produsul muncii lui. Cum revoluţiile comuniste restituiseră oficial produsul muncii lucrătorilor, munca putea fi exaltată ca servind construirii socialismului. Ea avea, deci, un scop: bunăstarea colectivă, din care ar fi decurs bunăstarea individuală. Dacă scopul acesta s-a înceţoşat treptat în perioada comunistă, pînă la a genera comportamente protestatare sau de „sabotaj“, de la a nu munci la furtul din întreprinderi, acest lucru este datorat distanţei create între muncă şi produsul ei, deposedării individului de rezultatul efortului şi îndepărtării, în timp, a scopului final. Forţa de muncă era vîndută statului, în loc să fie vîndută patronului. Mai mult, în socialism, vînzarea ei devine obligatorie. Cum munca devine o constrîngere, nu mai este necesar să fie o vocaţie. Sociologul Martha Lampland apreciază că această „comoditizare“ a muncii din timpul socialismului a creat un teren propice instalării capitalismului şi axiomei lui – „Munca este un produs de vînzare“ –, cît şi periculosului său corolar: „Ce nu se vinde şi cumpără nu este muncă.“ Într-o perioadă de opoziţie latentă faţă de discursul public, cum era cea din ultimii ani ai comunismului, propaganda comunistă referitoare la muncă nu i-a lăsat pe români sceptici faţă de valorile muncii, ci sceptici faţă de orice discurs oficial privind munca. Din zicătura socialistă „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“, cel mai amar este faptul că „ne facem că“. Munca a rămas o valoare – desigur, o valoare considerată ca fiind nepusă în practică. Cîte sondaje de opinie şi interviuri televizate nu ne arată români plîngîndu-se public că „românii nu muncesc“, chiar dacă toţi se luptă cu mai multe joburi?

Astfel, terenul pe care ajung valorile capitalismului în România, la sfîrşitul secolului al XX-lea, este mai mult decît propice: eşec economic, care condamnă valorile socialiste din perioada precedentă; „comoditizarea“ muncii deja iniţiate sub comunism; prestigiul economic şi cultural al Vestului. Dar care sînt valorile capitalismului care intră prin diverse traduceri din engleză pe piaţa românească a cărţii şi, în carne şi oase, prin diverşi misionari vestici: întreprinderi multinaţionale, investitori, ONG-uri globale, instituţii financiare internaţionale? O etică protestantă a muncii, devenită ideologie în Statele Unite şi în Anglia, în timpul industrializării de sfîrşit de secol XIX, din necesitatea de a atrage cît mai multă forţă de muncă regulată, organizată şi rapidă, în noile industrii în plină dezvoltare. Dacă ne întoarcem încă şi mai mult în timp, acolo unde această ideologie s-a născut, în secolul XVII-XVIII american, pe care îl descrie Max Weber, putem înţelege particularitatea acestei ideologii care slăveşte munca pentru muncă în sine, pentru infinita autodepăşire şi pentru a continua acumularea de bunuri: reuşita în afaceri este semn că creştinul calvin este alesul. Odată eliminată componenta spirituală din vocaţia pentru muncă a individului, munca fără alt scop decît acumularea de bunuri şi reuşita nu îşi găseşte explicaţia decît în ideologia discretă a unui sistem capitalist în căutare de braţe de muncă. Iată de ce, după mişcările din 1968 şi crizele economice din anii ’70, care au dus la creşterea şomajului, etica (protestantă a) muncii trebuia înlocuită în Vest cu un alt credo, cel al plăcerii consumului. Cîteva secole de capitalism progresist şi muncitor nu se înlocuiesc însă atît de repede. Cu atît mai mult cînd ţări noi, precum China sau India, preiau controlul producţiei, aplicînd o etică protestantă a muncii şi prinzînd Vestul în capcana plăcerii consumului, pînă la a-l ameninţa cu inversarea raportului de forţe economice. Între munca fără limite şi plăcerea fără limite a consumului, două idealuri care convieţuiesc în Vest, problema devine timpul care să-ţi permită să le faci în exces pe toate.

Cînd misionarii vestici propun în Est o imagine a muncii şi a profesionalismului, făcînd elogiul cantităţii şi reuşitei financiare inspirate din „valori capitaliste“ devenite desuete în Vest, ei îşi regăsesc oarecum reperele pierdute şi îşi satisfac astfel nostalgia proprie pentru o societate progresistă, în curs de dispariţie. Conform modelizării lui Bauman, ei propun, în ţările din Est, modelul eticii muncii destinat sudului: munca pentru satisfacţii băneşti şi exaltarea reuşitei, mai ales financiare, ca semn al muncii bine îndeplinite. Terenul este propice şi critica – cvasiinexistentă. Cine s-ar gîndi să facă elogiul lenei? Să facă elogiul muncii voluntare? Să nu fie revoltat cînd cineva îşi exprimă dorinţa de a cîştiga la Bingo şi de a trăi cu banii respectivi fără să muncească, profitînd doar de familie? Or, ceea ce diferenţiază o valoare de o ideologie şi o societate democratică de o societate totalitară, în general, este posibilitatea de a imagina măcar valori alternative, chiar dacă discordante. În urma unei cercetări conduse în urmă cu zece ani în Bucureşti, în mai multe organizaţii economice, ajunsesem la concluzia că munca pentru muncă în sine era absentă din practicile cotidiene, în ciuda discursurilor managerilor vestici sau cu inspiraţii vestice, care îşi mobilizau angajaţii în acest sens. În schimb, o etică a relaţiilor umane era prezentă; ea îl orienta pe angajat în practica de zi cu zi, cîteodată în respectul omului din faţa lui, alteori în ciuda acestuia. Poate că această vocaţie de a răspunde aproapelui, mai degrabă decît unui principiu abstract, este mai umană decît aplicarea mecanică a unor standarde străine. Poate că, dacă etica acestor relaţii este cultivată, în ciuda riscului pe care îl reprezintă faptul de a lăsa responsabilitatea individului, şi nu unor standarde, modele, etaloane abstracte de evaluare internaţionale, o parte din sensul pe care îl au munca şi reuşita ar fi recîştigate. Iar promiţător în România este faptul că ea nu a apucat încă să fie pierdută.

Monica Heintz este lector universitar în etnologie la Universitatea Paris Ouest Nanterre. În 2005 a publicat cartea Etica muncii la românii de azi (Editura Curtea Veche).

Foto: L. Muntean

Viețile netrăite jpeg
Păsările par că știu mereu unde să se ducă
Păsările par că știu mereu unde să se ducă. Nu e nimic neclar în zborul lor. E o limpezime care mă emoționează.
p 10 jpg
Muze. Gemüse*
La sat e important ce ai, unde ai, cît ai, de unde ai. Prezența ta este vizibilă celorlalți, iar întrebări care sînt mai mult decît evitate la oraș devin aici punctele principale în funcție de care ești privit.
foto  Daniel Mihăilescu jpg
„O grădină cu deschidere la mare și ocean” – interviu cu scriitoarea Simona POPESCU
Grădina de la țară a bunicilor Ana și Nicolae, magică. Era, mai departe, via, cu strugurii grei, parfumați, după care urmau lanurile de porumb, un labirint verde.
p 12 sus jpg
„Începutul a fost nevoia de evadare în afara cotidianului urban” – interviu cu Mona PETRE, autoarea proiectului „Ierburi uitate”
„Ierburi uitate. Noua bucătărie veche”, apărută toamna trecută la Editura Nemira, este o încununare, după o decadă, a muncii mele de cercetare și experimentări culinare, una dintre manifestările fizice ale acestui efort lung de peste zece ani.
p 13 jpg
O grădină ca o viață. De la ghivecele studențești cu violete de Parma și cactuși la grădina apocalipsei și cea a degetelor verzi
Așa că Grădina Apocalipsei, a cărei creștere am început-o în mod simbolic odată cu intrarea în lockdown-ul din 15 martie 2020, întotdeauna va avea o legătură ascunsă cu o grădină în care am așteptat toată copilăria mea să intru, giardino meraviglioso, grădina misterelor, grădina Bomarzo.
Chantal jpg
„Să nu uităm că toate formele sînt în natură” – interviu cu artista vizuală Chantal QUÉHEN
Grădina face parte dintr-o construcție, o compoziție ca un tablou. Monet a excelat în asta la Giverny. Poate că asta m-a adus la peisaj, dar imaginația mea a dat totul peste cap.
p 14 jpg
Fascinația lucrurilor mici
Într-o notă similară, îmi place să folosesc fotografia de aproape a naturii pentru a urmări viața dincolo de ceea ce vedem în grabă.
Rustic fence (Unsplash) jpg
Trăim într-un multivers aici, pe Pămînt
Bunica mea vorbea cu animalele, iar eu o priveam fascinată, ca pe o mare vrăjitoare, și eram convinsă că și ele o înțelegeau.
p 21 jpg
„Sălbăticia devine un vis de intimitate, siguranță, control și libertate” interviu cu Oana Paula POPA, cercetătoare la Muzeul Național de Istorie Naturală „Grigore Antipa“
Micuții care astăzi stau să ne asculte poveștile cu animale sperăm să se transforme în adulți responsabili, în sufletele cărora au fost sădite, de la vîrste fragede, semințe din care vor rodi respect și dragoste pentru natură.
„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?

Adevarul.ro

image
Preţurile petrolului continuă să crească. La cât ar putea ajunge până la sfârşitul anului şi cu cât au scăzut stocurile
Preţurile petrolului au crescut joi cu aproximativ 4%, deoarece datele solide privind consumul de combustibil din SUA şi aşteptările de scădere a livrărilor ruseşti au compensat temerile că încetinirea creşterii economice ar putea submina cererea, transmite Reuters.
image
NBC News: Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu meargă la serviciu vineri, pe fondul îngrijorărilor cu privire la un incident planificat
Rusia i-ar fi instruit pe angajaţii centralei nucleare Zaporojie să nu se prezinte vineri la lucru, au confirmat în exclusivitate serviciile secrete militare ucrainene pentru NBC News.
image
De ce folosesc românii voucherele sociale pentru alcool şi ţigări. Ce spun sociologii şi psihologii
Ministrul Proiectelor Europene a anunţat că voucherele sociale blocate pentru că beneficiarii au cumpărat cu ele tutun şi alcool vor rămâne aşa până la următoarea tranşă de bani pe care statul o va livra. Experţii atrag însă atenţia că din coşul de c...

HIstoria.ro

image
Înființarea aviației militare în România
România a fost printre primele țări din lume care și-a înzestrat forțele sale armate cu aerostate și avioane.
image
Responsabilitățile date de germani Armatei Române la Stalingrad, mult peste posibilitățile acesteia
Bătălia de la Stalingrad a tensionat relațiile cu aliatul german, cu precădere în urma acuzelor venite dinspre liderii militari cu privire la responsabilitatea trupelor române pentru căderea în încercuire a Armatei 6 germane.
image
Sfârșitul tragic al poetului Dimitrie Bolintineanu
Pe 20 august 1872, Dimitrie Bolintineanu, poet, revoluţionar şi om politic, murea într-un ospiciu din Bucureşti, suferind de o afecţiune psihică, dobândită de pe urma mizeriei şi sărăciei.  Viaţa lui Bolintineanu a stat sub semnul cinstei.