Standarde importate

Monica HEINTZ
Publicat în Dilema Veche nr. 498 din 29 august - 4 septembrie 2013
Standarde importate jpeg

Într-o carte publicată în 1998 (Work, Consumerism and the New Poor), sociologul englez de origine poloneză Zygmunt Bauman remarca polarizarea geografică nord – sud a discursului despre muncă, la sfîrşit de secol XX. În timp ce în sud ideologia muncii este încă în floare, în ţările din nord, unde bîntuie şomajul şi speranţa reînnoirii cererii de producţie rezidă în consum, o „estetică a consumului“ îşi etalează valorile în turism, artă, tehnologie avansată. Douăzeci de ani după căderea comunismului şi şase ani după integrarea oficială a României în zona „vestică“, prin aderarea la Uniunea Europeană, ne putem întreba legitim căreia dintre aceste tendinţe îi aparţine ţara noastră. Şi dacă în cazul României – ca de altfel în cazul tuturor ţărilor vestice – se poate vorbi despre o tendinţă „culturală“ sau „geopolitică“, care să neglijeze diferenţele de mediu social, vîrstă, venit sau educaţie. Probabil că nu.

Să ne întoarcem puţin în timp, la perioada dinainte de 1989, cînd ideologia comunistă se afişa pe banderole roşii, în întreprinderi, şi pe panourile de onoare, unde erau evidenţiate depăşirile de plan. Marx scria că munca îi poate da o identitate muncitorului, căci prin muncă, el transformă obiectele din jurul lui, dîndu-le o valoare, în scopul de a-şi satisface nevoile, dar şi pentru a lăsa o urmă. El priveşte munca drept o alienare, numai dacă muncitorul este lipsit de produsul muncii lui. Cum revoluţiile comuniste restituiseră oficial produsul muncii lucrătorilor, munca putea fi exaltată ca servind construirii socialismului. Ea avea, deci, un scop: bunăstarea colectivă, din care ar fi decurs bunăstarea individuală. Dacă scopul acesta s-a înceţoşat treptat în perioada comunistă, pînă la a genera comportamente protestatare sau de „sabotaj“, de la a nu munci la furtul din întreprinderi, acest lucru este datorat distanţei create între muncă şi produsul ei, deposedării individului de rezultatul efortului şi îndepărtării, în timp, a scopului final. Forţa de muncă era vîndută statului, în loc să fie vîndută patronului. Mai mult, în socialism, vînzarea ei devine obligatorie. Cum munca devine o constrîngere, nu mai este necesar să fie o vocaţie. Sociologul Martha Lampland apreciază că această „comoditizare“ a muncii din timpul socialismului a creat un teren propice instalării capitalismului şi axiomei lui – „Munca este un produs de vînzare“ –, cît şi periculosului său corolar: „Ce nu se vinde şi cumpără nu este muncă.“ Într-o perioadă de opoziţie latentă faţă de discursul public, cum era cea din ultimii ani ai comunismului, propaganda comunistă referitoare la muncă nu i-a lăsat pe români sceptici faţă de valorile muncii, ci sceptici faţă de orice discurs oficial privind munca. Din zicătura socialistă „Noi ne facem că muncim, ei se fac că ne plătesc“, cel mai amar este faptul că „ne facem că“. Munca a rămas o valoare – desigur, o valoare considerată ca fiind nepusă în practică. Cîte sondaje de opinie şi interviuri televizate nu ne arată români plîngîndu-se public că „românii nu muncesc“, chiar dacă toţi se luptă cu mai multe joburi?

Astfel, terenul pe care ajung valorile capitalismului în România, la sfîrşitul secolului al XX-lea, este mai mult decît propice: eşec economic, care condamnă valorile socialiste din perioada precedentă; „comoditizarea“ muncii deja iniţiate sub comunism; prestigiul economic şi cultural al Vestului. Dar care sînt valorile capitalismului care intră prin diverse traduceri din engleză pe piaţa românească a cărţii şi, în carne şi oase, prin diverşi misionari vestici: întreprinderi multinaţionale, investitori, ONG-uri globale, instituţii financiare internaţionale? O etică protestantă a muncii, devenită ideologie în Statele Unite şi în Anglia, în timpul industrializării de sfîrşit de secol XIX, din necesitatea de a atrage cît mai multă forţă de muncă regulată, organizată şi rapidă, în noile industrii în plină dezvoltare. Dacă ne întoarcem încă şi mai mult în timp, acolo unde această ideologie s-a născut, în secolul XVII-XVIII american, pe care îl descrie Max Weber, putem înţelege particularitatea acestei ideologii care slăveşte munca pentru muncă în sine, pentru infinita autodepăşire şi pentru a continua acumularea de bunuri: reuşita în afaceri este semn că creştinul calvin este alesul. Odată eliminată componenta spirituală din vocaţia pentru muncă a individului, munca fără alt scop decît acumularea de bunuri şi reuşita nu îşi găseşte explicaţia decît în ideologia discretă a unui sistem capitalist în căutare de braţe de muncă. Iată de ce, după mişcările din 1968 şi crizele economice din anii ’70, care au dus la creşterea şomajului, etica (protestantă a) muncii trebuia înlocuită în Vest cu un alt credo, cel al plăcerii consumului. Cîteva secole de capitalism progresist şi muncitor nu se înlocuiesc însă atît de repede. Cu atît mai mult cînd ţări noi, precum China sau India, preiau controlul producţiei, aplicînd o etică protestantă a muncii şi prinzînd Vestul în capcana plăcerii consumului, pînă la a-l ameninţa cu inversarea raportului de forţe economice. Între munca fără limite şi plăcerea fără limite a consumului, două idealuri care convieţuiesc în Vest, problema devine timpul care să-ţi permită să le faci în exces pe toate.

Cînd misionarii vestici propun în Est o imagine a muncii şi a profesionalismului, făcînd elogiul cantităţii şi reuşitei financiare inspirate din „valori capitaliste“ devenite desuete în Vest, ei îşi regăsesc oarecum reperele pierdute şi îşi satisfac astfel nostalgia proprie pentru o societate progresistă, în curs de dispariţie. Conform modelizării lui Bauman, ei propun, în ţările din Est, modelul eticii muncii destinat sudului: munca pentru satisfacţii băneşti şi exaltarea reuşitei, mai ales financiare, ca semn al muncii bine îndeplinite. Terenul este propice şi critica – cvasiinexistentă. Cine s-ar gîndi să facă elogiul lenei? Să facă elogiul muncii voluntare? Să nu fie revoltat cînd cineva îşi exprimă dorinţa de a cîştiga la Bingo şi de a trăi cu banii respectivi fără să muncească, profitînd doar de familie? Or, ceea ce diferenţiază o valoare de o ideologie şi o societate democratică de o societate totalitară, în general, este posibilitatea de a imagina măcar valori alternative, chiar dacă discordante. În urma unei cercetări conduse în urmă cu zece ani în Bucureşti, în mai multe organizaţii economice, ajunsesem la concluzia că munca pentru muncă în sine era absentă din practicile cotidiene, în ciuda discursurilor managerilor vestici sau cu inspiraţii vestice, care îşi mobilizau angajaţii în acest sens. În schimb, o etică a relaţiilor umane era prezentă; ea îl orienta pe angajat în practica de zi cu zi, cîteodată în respectul omului din faţa lui, alteori în ciuda acestuia. Poate că această vocaţie de a răspunde aproapelui, mai degrabă decît unui principiu abstract, este mai umană decît aplicarea mecanică a unor standarde străine. Poate că, dacă etica acestor relaţii este cultivată, în ciuda riscului pe care îl reprezintă faptul de a lăsa responsabilitatea individului, şi nu unor standarde, modele, etaloane abstracte de evaluare internaţionale, o parte din sensul pe care îl au munca şi reuşita ar fi recîştigate. Iar promiţător în România este faptul că ea nu a apucat încă să fie pierdută.

Monica Heintz este lector universitar în etnologie la Universitatea Paris Ouest Nanterre. În 2005 a publicat cartea Etica muncii la românii de azi (Editura Curtea Veche).

Foto: L. Muntean

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Parteneri

Minge - fotbal
FC Hermannstadt a învins-o pe FC Botoşani 2-1. Sibienii au ajuns la patru victorii consecutive în campionat
FC Hermannstadt a învins-o pe FC Botoşani cu scorul de 2-1 (1-1), vineri seara, în deplasare, într-un meci din etapa a 20-a a Superligii de fotbal.
celula inchisoare jpg
Femeie acuzată de înaltă trădare, condamnată la 14 ani de închisoare de un tribunal din Ucraina
Un tribunal ucrainean a condamnat vineri la 14 ani de închisoare o femeie acuzată de ”înaltă trădare” pentru că i-a trimis reprezentantului Rusiei la ONU o scrisoare de sprijin pentru invazia rusă în Ucraina, potrivit Parchetului ucrainean.
Pomana porcului FOTO Shutterstock jpg
Rețeta străveche de pomana porcului. Ce trebuie să pui în preparat, ca să iască carnea moale și suculentă
În scurt timp, pe 20 decembrie, urmează să tăiem porcul pentru sărbători, iar cu această ocazie, românii petrec alături de rude și prieteni.
crin antonescu inquam
Crin Antonescu prevestește o confruntare grea la prezidențiale. Ce spune despre o eventuală candidatură
Fostul șef PNL, Crin Antonescu, este de părere că viitoarea luptă electorală pentru Cotroceni va fi una grea, în cazul unei noi candidaturi a lui Călin Georgescu. Potrivit fostului șef de partid, contracandidatul pro-european trebuie să aibă o convingere fermă în direcția occidentală.
somn pexels jpg
Cum vor arăta oamenii în 2050. De ce este important un somn de 7 - 9 ore pe noapte
Model digital grotesc prezintă cum vor arăta oamenii în 2050 dacă nu începem să dormim suficient. Medicii recomandă ca adulții să doarmă între șapte și nouă ore pe noapte. Vor apărea dureri de spate, părul se subțiază, piele este lăsată, ochii sunt roșii și apar pierderi de memorie.
sibiu pitesti a1 cristian pistol FB png
Șoferii vor putea circula de vineri pe un nou tronson din Autostrada A1, Sibiu-Pitești. Când se va finaliza întreaga șosea
Începând de vineri, 13 decembrie, șoferii vor putea circula pe un nou tronson din Autostrada A1, Sibiu - Piteşti, între localităţile Bascov şi Măniceşti, din tronsonul 5.
nancy-pelosi-shutterstock_1316349317
Nancy Pelosi, fosta preşedintă democrată a Camerei Reprezentanţilor, a fost spitalizată în timp ce se afla într-o delegaţie oficială în Luxemburg
Fosta preşedintă a Camerei Reprezentanţilor, democrata Nancy Pelosi, în vârstă de 84 de ani, a fost internată în spitalul din Luxemburg după ce „a suferit un traumatism în timpul unui angajament oficial”, potrivit unei declaraţii emise vineri de biroului său, anunţă CNN.
shutterstock 2553630089 jpg
Pariul eșuat care l-a făcut incapabil pe Putin să-i vină în ajutor lui Assad
Când o serie de grupuri de opoziție siriene au intrat în ofensivă pe 27 noiembrie, reușind să cucerească Damascul după 10 zile și punând capăt guvernării brutale de 24 de ani a dictatorului sirian Bashar Al-Assad, derularea evenimentelor a scos la iveală slăbiciuni profunde ale armatei siriene.
image png
Elev din judeţul Timiş, în stare gravă la spital după ce a fost găsit inconştient într-un bazin al aquaparkului din Oradea
Un elev de 10 ani, de la Şcoala Ginazială nr. 1 din Sânnicolau Mare, judeţul Timiş, a fost dus de urgenţă la spital, în stare gravă, după ce a fost găsit inconştient într-un bazin de înot al aquaparkului de la Oradea.