Spre normalitate

În fiecare an se întorc cu medalii de la concursurile internaţionale. În fiecare an sîntem mîndri atunci cînd tinerii noştri sînt printre cei mai buni din lume. În fiecare an vorbim despre performanţele elevilor care participă la concursuri internaţionale de fizică, matematică, chimie sau informatică. "Olimpicii României". În fiecare an, cînd aflăm numărul de medalii pe care le cîştigă, ne aducem brusc aminte că sîntem români. Vorbim cu mîndrie despre sistemul nostru de învăţămînt care produce premianţi internaţionali, dar ne gîndim că aceşti tineri vor pleca la studii în străinătate, pentru că universităţile din Occident le oferă condiţii mai bune. Scena se repetă aproape invariabil an de an, la toate telejurnalele: un grup de tineri timizi, sosirea la aeroport, ziarişti, interviuri şi două zile în care se vorbeşte despre performanţele de excepţie ale olimpicilor: sînt pe primele locuri în lume. Relatările se încheie cu prezentarea ofertelor de continuare a studiilor pe care premianţii le-au primit deja de la universităţi din Statele Unite sau din ţări europene; apoi, editorialiştii scriu despre "racolarea" lor de către marile corporaţii occidentale şi despre cum nu ştim noi să ne păstrăm inteligenţele acasă. Este una dintre temele obsedante ale societăţii româneşti de după 1989: teama că valuri de tineri vor părăsi ţara atraşi de ofertele din Occident şi vor rămîne definitiv acolo. România are nevoie de tineri care să cîştige Olimpiade internaţionale, dar şi de companii puternice care să le ofere posturi bine plătite, dar şi satisfacţii profesionale. A fi bine pregătit nu înseamnă neapărat să cucereşti o medalie la o Olimpiadă internaţională. Olimpicii trebuie să fie vîrfurile unui sistem care are la bază o masă critică de oameni bine pregătiţi. Iar pentru cei care fac performanţă trebuie să existe programe clare şi sistematice de pregătire. Din păcate, pînă în acest moment, în jurul olimpicilor care înregistrează succese în fiecare an, nu s-a construit nimic. Pentru ca lucrurile să se schimbe este nevoie de un program coerent, aplicat cu metodă, de selectare şi de pregătire a elevilor de excepţie. Iar pentru punerea în practică a unui asemenea program, este nevoie de dezbatere publică şi de implicarea tuturor: autorităţi, societate civilă, mediu de afaceri. Aceasta este normalitatea spre care trebuie să tindem. Întrebări care îşi aşteaptă răspunsurile Este exodul inteligenţei o problemă naţională? Este adevărat că România pierde milioane de dolari din cauza faptului că nu ştie cum să îşi ţină acasă tinerii de valoare? De ce pleacă cercetătorii? Are România ce le oferi? Nu cumva este mai bine să meargă în Occident, unde ofertele sînt mai bune, şi să se întoarcă apoi în ţară cu o experienţă acumulată, pentru a pune aici lucrurile pe picioare? Este, pînă la urmă, sistemul de învăţămînt românesc atît de performant, încît scoate anual, pe bandă rulantă, astfel de copii care domină concursurile internaţionale? Nu cumva ne îmbătăm cu succesul individual al cîtorva tineri şi uităm adevăratele probleme ale sistemului românesc? Sînt întrebări pe care ni le punem în fiecare an, timp de cîteva zile, atunci cînd olimpicii se întorc încărcaţi de medalii. Uităm însă, an de an, să dăm şi răspunsuri convingătoare. După ce a iniţiat programul "Volvo - partener al inteligenţei", prin care susţine pregătirea loturilor olimpice de matematică şi de fizică ale României, Forum Auto şi-a propus să încerce să găsească răspunsuri la toate aceste întrebări. Dar numai o amplă dezbatere publică poate genera soluţiile pe care le căutăm. Sperăm ca acest forum, găzduit de Colegiul "Noua Europă", să fie doar începutul unei serii de dezbateri între elitele din afaceri şi elitele culturale. Poate că este prematur, dar cred că ar trebui să începem să ne întrebăm în ce măsură elitele culturale şi elitele din business pot să construiască o identitate comună, pot să răspîndească anumite valori în societate? Cum poate deveni mai eficientă comunicarea între cele două elite, astfel încît valorile lor comune să devină repere pentru ansamblul societăţii româneşti? Cred că trebuie să edificăm o identitate a elitelor actuale: elitele culturale s-au consolidat în ultimii 15 ani, elitele din business s-au construit în ultimii 15 ani, aşa încît cred că a venit momentul să ne întrebăm care sînt valorile lor comune.