Speranţele unui pesimist

Publicat în Dilema Veche nr. 180 din 23 Iul 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

1. Ar trebui ca 2007 să reprezinte un an de prag istoric. Ar fi normal ca el să marcheze încheierea celebrei noastre "tranziţii" şi începutul unui ciclu istoric bazat pe altceva. Formal, condiţiile politice ale "rupturii" sînt reunite (prin condamnarea oficială a comunismului şi intrarea în UE). Realitatea e cu totul alta. Personal, acuz un recul generalizat. Standardele democratice, obţinute pas cu pas, trec acum printr-o inexplicabilă entropie, aşa că mulţi dintre noi trăim cu impresia unei reveniri la ambianţa crepusculară din primii ani ’90. Economia creşte, însă zestrea ecologică a ţării se distruge prin ocolirea plină de succes a bunului-simţ şi a "normelor" (europene). Calitatea şcolii de toate gradele a scăzut dramatic. Nici viaţa comunitară nu stă prea grozav, deşi ONG-urile proliferează. Mogulizarea şi tabloidizarea au filoxerat grav etica actului de presă. Valorile solidarităţii şi ale familiei au fost, practic, asasinate de pseudovalorile anarhice ale unei libertăţi asumate individualist. Emigraţia continuă. Natalitatea e în criză. Biserica "naţională" stagnează spiritual. Sistemul de asigurări sociale va cunoaşte un risc de colaps, în cel mult 5-10 ani. Simpla constatare că avem mai mulţi pensionari decît oameni activi degajă o forţă demoralizantă greu de egalat. Constituţia actuală şi-a demonstrat anacronismul, iar "cultura" instituţiilor publice se feudalizează inadmisibil: nu avem funcţionari publici - în sensul anglo-saxonului public servant -, ci şefi de trib partinic sau figuri pe cît de corupte, pe atît de "inamovibile". Puterea judecătorească e lentă şi operează încă netransparent, cu soluţii care ne pot părea, în cel mai bun caz, arbitrare. Încrederea publică în instituţii e într-un declin rapid, în vreme ce alternativele, deocamdată embrionare sau utopice, se bucură de scepticismul şmecheresc al omului mediu, pus pe înjurătură şi pe tînjeală. Toată această listă neagră, care s-ar putea lungi pe sute de pagini, e şi rezultatul formei fără fond: o modernizare fără modernitate, iată ce avem noi azi, în iubita noastră ţară. E clar că traumatismul comunist ne-a mutilat în profunzime. Sîntem resentimentari. Frustraţi. Răi sufleteşte. Nesimţiţi. Urîm Estul. Urîm Vestul. Ne urîm pe noi înşine şi unii pe alţii. Aşa că putem trece la întrebarea secundă. 2. Cum va fi la noi peste 20 de ani? Mai întîi, nu se ştie care dintre repondenţii prezentei anchete vor mai fi aici. Sănătatea noastră e roasă de stres, de poluare şi de o asistenţă medicală submediocră. Evident, ar fi de dorit ca România să arate mai bine, să fie mai bună. Dar pentru asta avem nevoie de cîteva condiţii a căror satisfacere ţine de miracol: o nouă Constituţie, europeană, lapidară, corectă moral, inatacabilă. Un mecanism de reproducere a elitelor care să scoată la iveală resursele de excelenţă, într-o sfîntă şi responsabilă inegalitate. O clasă politică făcută din personalităţi la limita incontestabilului. O cursă UE care nu se dizolvă în resurgenţa naţionalismelor şi nu sucombă în senilitate politico-vizionară. Starea de pace (adică, un Orient Mijociu "rezolvat"). O pavăză NATO dură ca o carapace. Pentru a evita sud-americanizarea, nord-americanizarea butaforică sau pseudoeuropenizarea prin topirea "identităţii" într-un brand postfolcloric, avem nevoie de politici mai largi, scoase din corsetul "exerciţiilor bugetare" anuale. Sper să putem produce liderii care, prin deciziile lor, să reducă la zero decalajul de 1 la 5 existent astăzi între diferitele regiuni ale ţării şi să ne apropie, macro, la circa 75% din media comunitară. Sper că vom deţine (în fine) o infrastructură solidă, extinsă, raţională şi eficientă. Sper să revalorizăm diplomele şi să facem din universitate o... proporţie de aur. Sper să avem o clasă de mijloc robustă şi angajată civic. Sper să ne depăşim complexele istorice şi să privim adevărul "Cumaniei" cu detaşare inteligentă. După cum vedeţi, deşi par atît de pesimist, am sacul doldora cu speranţe. Pentru că aşa e creştineşte. Teodor Baconsky este eseist şi diplomat. Ultima carte publicată: Turn înclinat. Fragmente de arheologie profetică (Curtea Veche, 2007).

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.