Specii, mituri şi soluţii – interviu cu Ovidiu Neculai BUFNILĂ, purtător de cuvînt al SOR

Publicat în Dilema Veche nr. 707 din 7-13 septembrie 2017
Specii, mituri şi soluţii – interviu cu Ovidiu Neculai BUFNILĂ, purtător de cuvînt al SOR jpeg

Ce este SOR?

SOR este Societatea Ornitologică Română, la care se mai adaugă și Bird-life Romania. Sîntem confundați cu o instituție a statului, dar nu e așa. Sîntem un ONG. Sîntem primul ONG de mediu care a luat ființă în România, în 1990, în februarie. Denumirea provine de la o tradiție în mediul european: Royal Society for the Protection of Birds, care este un ONG. Sînt tăticii birdwatching-ului și ai protecției păsărilor. Tradiția a pornit de la ei și de la doamnele din înalta societate care voiau să salveze păsările, pentru că pălăriile de prin 1900 aveau pene de egrete. Femeile au zis e cazul să treacă la pene artificiale. Noi facem educație, conștientizare și mai ales studiu. Ca să studiezi păsările, trebuie să monitorizezi populațiile lor. Ca să poți să spui cutare specie e în declin sau nu, trebuie să studiezi populația dintr-o anumită zonă pe mai mulți ani. Noi încă sîntem începători față de cei din Marea Britanie. La ei, de pildă, găsești hrănitori pentru păsări în 80% din case. Noi am început să avem hrănitori prin parcuri, și anul ăsta ne ducem în încă opt alte mari orașe din România. Însă la noi mișcarea e încă incipientă.

Sînt mai multe păsări în România decît în alte părți?

Da. Ideea e simplă: România se află pe unul dintre cele mai mari culoare de migrație, Via Pontica. Dar mai sînt și păsările sedentare, precum, de pildă, pițigoiul mare. Avem păsări în pasaj, precum cocorii, care cuibăresc în Suedia, se duc să ierneze în Israel prin România. Anul trecut, cel mai mare stol de cocori a fost surprins în Berceni: 90 de cocori fotografiați cu telefonul mobil. Spectaculos, iarăși, e un stol de berze. Și nu sînt doar cele de la noi. Sînt și cele din Polonia, care trec pe la noi și se duc spre Istanbul. Avem păsările clocitoare, cuibăritoare, care vin la noi să-și depună ouăle, au habitate, au resurse de hrană. Și mai există o categorie: pentru unele sîntem țară caldă. Pentru gîscă, de pildă. Gîsca sălbatică din Siberia vine, gîsca cu gît roșu. Și mai avem specii accidentale. Cum a fost, anul ăsta, cucul pestriț. Pescărușul lui Franklin, care e din America de Nord. Atunci e bătaia peștelui, cînd mai toți ornitologii se înghesuie să le vadă.

Care sînt cele mai cunoscute păsări din România?

Barza albă e cea mai cunoscută. Simbolul fidelității, din antichitate. O vezi peste tot, e sociabilă. La ultimul recensămînt, din 2014, am reușit să numărăm 5400 de cuiburi. Ele vin în jurul lunii martie, se strîng în stoluri mari de vreo 600-1200, la margini de sat, și stau pînă pe la începutul lui august. Apoi pleacă spre Bulgaria, Turcia, Bosfor, Africa. Și celelalte vin din Europa. Se găsesc în Dobrogea, Muntenia, Banat. Rămîn pe lîngă o groapă de gunoi, un fel de șaorma cu de toate pentru ele. Apoi pelicanii. Toată lumea vrea să-i vadă în Deltă. Noi am avut un proiect pentru pelicanul creț, cea mai mare pasăre din România, pentru că nu mai avem dropie. Vulturii au dispărut de la noi, doar mai apare cîte unul accidental, cum a fost, anul trecut, un zăgan care a venit din Franța. Mai e și pelicanul comun. Iarna am văzut pelicani pe Olt. De ce? Pentru că o parte dintre ei iernează pe lacurile de lîngă Dunăre și pe Valea Oltului. Ei sînt migratori, cei comuni migrează pînă-n Grecia, dar o parte aleg să ierneze aici. Cea mai mare colonie de pelicani comuni din Europa e la noi. Sînt inteligenți, o parte din adulți stau să crească puii tuturor, în timp ce ceilalți pleacă să-i hrănească, e ca un fel de grădiniță.

Ce ne puteți spune despre inteligența păsărilor?

Corbii, de exemplu, nu pot scoate un cadavru din zăpadă, în schimb țopăie acolo unde e hoitul, pînă vine un lup sau un urs, apoi se hrănesc și ei. La bătrînețe, puii de corb vin și-și hrănesc părinții. Tot corbii se împerechează pe viață. Dacă vrem să le găsim atribute ale inteligenței umane, le găsim. Acvilele pun doar două ouă: unul dintre pui îl omoară pe celălalt, ca el să rămînă și să aibă mai multe resurse de hrană. Ciorile iau nuca din copac, o pun pe jos, așteaptă la semafor să se facă verde, a trecut mașina și a spart nuca, vin și o mănîncă. Ori zboară la înălțime, îi dau drumul nucii pe ciment, apoi vin și o mănîncă. Sînt păsări inteligente, sînt păsări care, dacă sînt -luate de mici din natură, ajung să se creadă oameni. Vei vedea un șoim care, dacă i-ai făcut un semn să se pună pe umăr, vine, apare imprinting-ul.

pelican copy jpg jpeg

Dar despre alte specii de păsări, despre care circulă diverse mituri?

Cucuveaua: lumea crede că, atunci cînd cîntă cucuveaua, moare cineva. La priveghi, în casă, în Evul Mediu, se ținea geamul deschis și veneau, la lumînare, moliile mari, care erau prada preferată a cucuvelei. La ele venea, de fapt, cucuveaua. Englezii chiar importau cucuvele, le duceau la niște depozite de grîne în Australia, ca să mănînce rozătoarele de acolo. Rîndunica – o specie foarte sociabilă. Drepneaua neagră e confundată cu rîndunica. O pasăre care pînă la doi-trei ani nu mai vine pe sol și doarme în zbor, se reproduce în zbor, mănîncă păianjenii din aer –, care acum deja a plecat cu migrația înapoi. Poate fi văzută în Piața Universității. Migrează în Africa. Drepnelele au plecat deja. Rîndunelele și lăstunii or să ajungă și ele un pic mai tîrziu. Ele cuibăresc la cornișele caselor.

Răpitoarele de noapte. Tot ce înseamnă bufniță. Tot ce-i răpitor de noapte în România se numește bufniță. Fie că e cucuvea, fie huhurez, fie buhă. Sînt strigiforme, toate. Sînt păsări foarte charismatice. Se poate vedea din seria Harry Potter. Acestea au nișa lor, noaptea: au resurse de hrană, s-au adaptat la acest mediu, văd bine noaptea, au auzul extrem de bine dezvoltat. Un huhurez mic e în stare să audă tot pe o rază de doi kilometri pătrați. Știe și cînd a ieșit șoarecele. Vrăbii. Un indicator foarte bun despre sănătatea mediului. În București vedem vrăbii peste tot, mănîncă de pe mese. Pasionații de birdwatching se bucură cînd le văd. În Londra mai sînt doar vreo două sau trei locuri unde poți să vezi vrabia de casă, și astea sînt ascunse. Pentru că acolo te duce ghidul pe bani, atît de rare au ajuns.

Cucul. E o pasăre splendidă. Cucul pe care toată lumea îl știe după sunet și despre care se credea, la un moment dat, că nu migrează, ci se transformă în uliu păsărar. El este o pasăre perfect adaptată la modul de viață parazitar. Femela și masculul lucrează foarte simplu: au o siluetă care seamănă foarte bine cu răpitorul. Cu uliul. Trec pe deasupra cuibului păsării-gazdă. Specia-gazdă fuge, rămîn ouăle nepăzite. Cucul vine, își pune oul, care e mult mai mare. Dar, la colorit, seamănă cu specia pe care o parazitează. Dacă e o codobatură, de pildă, atunci oul o să fie cu picățele. Puiul ăla de cuc rămîne pentru mine un mare mister. Nu pleacă cu stolul, pleacă singur. De unde știe el să ajungă pînă-n Africa? Nu are hartă, nici GPS, totuși, știe cînd și unde să migreze. Păsările au cu totul alți stimuli pentru a începe migrația. Se scurtează ziua, resursa de hrană e mai puțină.

Ciocănitoarea. Ghionoaia. Verde și sură. Ambele sînt, de fapt, colorate cu verde pe spate. Sînt pasionate de furnici. Caută furnici în iarbă, și de asta sînt colorate cu verde. Avem ciocănitoarea pestriță mică și mare. Pe cît este de mare, pe atît de mică are limba. Ele fac adevărate galerii în copacii bătrîni morți din păduri.

Privighetoarea. O auzim seara. La colorit, zici că e o vrabie. Eu stau lîngă Poligonul Ilioara și am privighetoare roșcată prin preajmă. Și ciocîrlia cîntă frumos, dar ea preferă holdele, lanul, Bărăganul. Cîntecul ei e cel pe care-l auzeau străbunicii noștri cînd ieșeau la secerat. E o specie pe care românii au protejat-o tot timpul, pînă în 1996, cînd s-a dat liber la vînătoare, pentru că veneau străinii în România. În 2006, am reușit să oprim vînătoarea ei. Al doilea an, pe șest, ea a apărut iar pe lista păsărilor care se vînează. Carnea lor e bună pentru alții, românii nu au vînat niciodată ciocîrlii.

Pițigoiul. Albastru, de brădet, de livadă, codat. Stă acolo ca pițigoiul pe șuncă, se zice. Iarna ajung și pe la cămările și afumătorile oamenilor, și atunci atacă absolut tot ce e carne grasă. Într-o noapte geroasă, un pițigoi albastru, care e atîtica, ajunge să piardă cam 33% din masa corporală. Dacă pînă a doua zi nu a găsit nimic, e mort.

Sînt braconate unele păsări?

Problema e de multe ori de braconaj. Păsările cîntătoare, cu excepția graurului, a ciocîrliei și a cîtorva alte specii, nu se vînează. Au mai rămas doar cîteva care se vînează. Ușor-ușor, se vor reduce și astea. Dar celelalte sînt braconate. De pildă, sticletele, pentru că arată și cîntă frumos. Păsările sălbatice nu pot fi ținute în captivitate. Noi facem monitorizările de populație. Am identificat deja piețele din București unde sînt cele mai mari vînzări de păsări cîntătoare. Chiar am mai reușit să tăiem din elanul braconierilor. Ușor-ușor, au priceput și ei că prin piață nu mai e loc și au început să se ducă pe site-urile de vînzări. Pe site-urile astea există, însă, un buton de report. Și poți să-l accesezi și să spui de ce produsul pe care-l vinde omul ăla nu e OK.

Ce poate face populația pentru păsări?

Pe timp de iarnă – hrănitoare. Pe timp de vară – adăpătoare. Dacă aveți loc în grădină să puneți un cuib artificial, e perfect. Ideal pentru păsări e să le dai semințe de floarea-soarelui. Sînt precum cartofii prăjiți pentru copii. Le dai ceva de mîncare, niște apă, în orice caz, nu le iei acasă. Nici cînd vrei să le salvezi nu le iei acasă, ci le poți duce la un centru de reabilitare, dacă vrei. În ce ne privește, luăm măsuri de conservare în cele 17 custodii pe care le avem, arii protejate. Marea măsură e să le lăsăm în pace. Sînt specii periclitate, unde trebuie să intervii cu măsuri speciale. Cum e, de pildă, gîsca cu gît roșu, din care mai sînt în jur de 50.000 de exemplare în lume. Mai avem măsura de agromediu: agricultorii lasă, de pildă, o anumită cantitate de porumb pe cîmp, primind bani pentru asta. Soluția e să le lăsăm în natură. 

a consemnat Iaromira POPOVICI

Foto: Potozky Laszlo

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.
image
Când a devenit Sicilia romano-catolică?
Mai mult de 13 civilizații și-au pus amprenta asupra Siciliei din momentul apariției primilor locuitori pe insulă, acum mai bine de 10.000 de ani, dar normanzii și-au tăiat partea leului.
image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi