Spaţiul public la Bucureşti şi la Viena

Horia MARINESCU
Publicat în Dilema Veche nr. 430 din 10-16 mai 2012
Spaţiul public la Bucureşti şi la Viena jpeg

- între libertatea sălbatică şi decenţa binelui comun -

Dacă mergem la Roma şi vrem să aflăm cum trăiau romanii, vizităm forumurile şi băile publice. Spaţiul public al oraşelor e cel care ne reprezintă uneori mult timp după dispariţia noastră ca societate. E un indicator excelent al modului în care un oraş ştie să se autoregleze şi administreze; e materializarea relaţiei oraşului cu ideea de bine public şi una dintre temele esenţiale ale urbanismului. Iar urbanismul nu e altceva, în mediul construit, decît instrumentul de echilibrare a libertăţii individuale cu binele comun (Gemeinwohl, în germană, sau common welfare, în engleză).

Libertatea pozitivă şi cea negativă (în sensul dat de Sir Isaiah Berlin) îşi găsesc echilibrul într-un urbanism înţelept. Cît am voie să construiesc pe terenul meu fără să ating drepturile vecinului? Cum contribui sau nu, prin aceasta, la imaginea străzii? În această ecuaţie transpare imediat disputa clasică, dintre liberali şi socialişti, despre libertate individuală şi bine comun. În acest sens, Viena şi Bucureştii de astăzi par să fie două exemple opuse şi absolut ireconciliabile. Dacă Viena reprezintă un urbanism bine temperat, Bucureştii sînt un exemplu de „balcanism american“, de urbanism sălbatic. Spaţiul public al Vienei e unul în care valorile colective şi libertatea individuală se află într-o balanţă agreabilă. Se pune accent pe social şi, implicit, pe responsabilitate colectivă. Spaţiul public e definit de societate, mai ales prin reprezentanţii ei din administraţia oraşului. Importanţa comerţului şi a investiţiilor private e desigur esenţială, dar interesele mai degrabă efemere ale investitorului sînt subordonate indiscutabil valorilor oarecum perene ale comunităţii.

Un spaţiu public tipic vienez este strada comercială din cartierul istoric, de exemplu Graben sau Kärntner Strasse. Spaţiul „public“ bucureştean tipic e astăzi mall-ul. Bucureştii şi-au pierdut corso-ul de altădată, spaţiul public neutru, al tuturor (în care individul îşi exercită acea „libertate negativă“ de a nu fi re/o/primat în nici un fel, cerută de liberalismul clasic!), căci cetăţeanul nu mai e decît consumator şi, deci, vizitator de mall, pe teren privat, păzit nu de poliţia primăriei şi nu împotriva hoţilor, ci păzit să nu fure de către firma de pază a mall-ului.

Ce importanţă acordă primăriile celor două oraşe spaţiului public? Simplu: în Bucureşti, ele pun tăbliţe pe care scrie că acest părculeţ dintre două benzi zgomotoase de circulaţie a fost realizat de primarul X al sectorului Y (sau se ocupau altădată de „de-dughenizare“). Primăria are o singură secţie de urbanism cu foarte puţini angajaţi, fără rol de proiectare. Toate proiectele urbane sînt externalizate, ca după o involuntară idee liberală, a „statului suplu“, dusă însă la extremă. Fără secţie de proiectare, cu comisia tehnică de urbanism întrunindu-se doar pentru aprobări (căci ocupată în rest cu propriile afaceri), nu există practic un organism al oraşului care să ştie ce se petrece cu acesta, pe termen lung. Tema „spaţiu public“ nu pare să existe pentru aleşii de astăzi sau ea nu depăşeşte ideea părculeţelor. Conceptul de termen lung, „Bucureşti 2035“, rămîne din păcate doar în zona declaraţiilor de intenţie şi nu e popularizat într-un mod inteligibil. O excepţie notabilă sînt totuşi noile regulamente pentru zonele protejate, care, dacă vor fi aprobate în forma propusă acum vreo două săptămani, vor avea un impact esenţial asupra spaţiului public din oraşul istoric. Dar singurul „spaţiu public“ agreat cu adevărat de primarul general pare să fie... autostrada suspendată. După el, publicul bucureştean pare că nu se întîlneşte în pieţe, el doar... rulează, goneşte şi stă la stopuri!

Viena e la polul opus: în bună tradiţie habsburgică, primăria menţine un mare număr de funcţionari publici şi secţii de proiectare urbană cu vechime şi tradiţie. Urbanismul nu e practicat de o mică comisie sau de niscaiva staruri ale arhitecturii, ci de mai multe secţii cu angajaţi permanenţi. Vegherea asupra aplicării legilor urbane existente se face de o secţie separată. O altă secţie se ocupă doar cu aspectul oraşului (MA19 – Architektur und Stadtgestaltung), alta în mod special de amenajarea spaţiului public (Gestaltung öffentlicher Raum). Primăria are un „concept director pentru spaţiul public al oraşului“ (Leitbild für den öffentlichen Raum) şi un „Manual de proiectare pentru spaţiul public vienez“ (Wien öffentlicher Raum – Projektierungshandbuch). Se analizează, inclusiv în cel mai mic detaliu, fenomenele urbane care influenţează spaţiul public – cum ar fi, de exemplu, dispariţia micilor magazine de la parterul caselor, care impietează asupra calităţii spaţiului străzii. Cu programul „50 de locuri“ (locuri, nu locaţii!) s-au reamenajat în ultimii ani 50 de pieţe publice ale oraşului. Aceste intervenţii urbane se întîmplă de acord cu locuitorii, care sînt permanent integraţi în munca de proiectare, printr-o mulţime de birouri locale, „la firul ierbii“ („Gebietsbetreuung“, adică: asistenţă în teritoriu). Ele discută direct cu locuitorii străzilor sau ai blocurilor şi îi cooptează în deciziile care privesc uneori doar amplasarea unor pubele, alteori o pistă de biciclete sau reamenajarea unui întreg cartier.

Primăria Vienei e şi organ legiuitor. Legea actuală a construcţiilor începe cu o frază remarcabilă, ruptă parcă dintr-un nesfîrşit roman de Musil, care sună cam aşa: „Această lege intră în vigoare în locul legilor construcţiilor de la 1883 şi 1890, 1927 şi 1929...“ Asta da permanenţă a legilor! Spaţiul valorilor comune, deci al legilor înţelese ca reguli consimtiţite, stabilite de comun acord, face ca şi spaţiul public urban să fie unul civilizat şi stabil, iar Viena să crească treptat şi decent, fără hiatusuri şi fără focuri de artificii. 

Horia Marinescu este arhitect.

foro: M. Martin

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Farmacia din grădină. Rolul legumelor în prevenirea unor boli foarte grave, explicat de un renumit cercetător român
Legumele și verdețurile din grădină au efect terapeutic, cu atât mai puternic cu cât ele sunt produse în sistem tradiţional. O spun specialiştii în horticultură care s-au convins, în urma unor studii, că organismul uman preia din roadele pământului o gamă largă de substanţe care ne menţin sănătatea
image
Motivul incredibil pentru care au fost terorizați niște români în Mexic. „I-au adus pe unii agitați, cu arme”
Mexic e o destinație exotică la care visează numeroși români, dar fără să știe riscurile la care se expun. În primul rând, de multe ori vameșii mexicani le interzic accesul și îi expulzează imediat ce coboară din avion. Când totuși le este permis să viziteze țara, au parte de surprize neplăcute
image
Eroarea celor care plâng după industria comunistă. Economist: „Avem una dintre cele mai complexe economii din lume”
Contrar nostalgicilor care plâng după baza industrială moștenită din comunism, România astăzi una dintre cele mai complexe economii din lume, susține economistul Radu Nechita, citând un studiu de la Harvard. El explică de ce industria comunistă era una falimentară

HIstoria.ro

image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.
image
Un proces pe care CIA l-a pierdut
În toamna lui 1961, CIA se mută din Washington în noul şi splendidul sediu de la Langley, Virginia.