Spania la promoţie

Publicat în Dilema Veche nr. 235 din 14 Aug 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Deunăzi am vorbit cu un instalator de la RADET. Are un salariu mediu, 12 milioane în mînă şi, pentru a supravieţui, laolaltă cu nevastă şi cei doi copii, mai face, din cînd în cînd, cîte un şmen pe la oamenii din bloc. Mai schimbă un calorifer, mai repară o chiuvetă. Pentru un calorifer ia un milion jumate şi ce mai rămîne de la piesele de montat. Puţin, în comparaţie cu costurile vieţii de azi, dar el nu vrea să jecmănească oamenii şi ia doar atît cît să fie toată lumea mulţumită. Instalatorul cu salariu mediu are un văr în Spania care lucrează în construcţii. Nu la stat, ci la patron. Stă acolo de aproape 8 ani şi-i zice că nici mort nu s-ar mai întoarce în România. S-a obişnuit cu traiul bun de afară. Cînd a venit ultima oară în ţară, să-şi vadă rudele, primul lucru care "l-a pocnit" (aşa s-a exprimat vărul) a fost aeroportul Otopeni. Mic, urît, meschin şi provincial. L-a invitat pe instalator să stea cîteva săptămîni la el în Spania, pentru că - a zis - dacă tot nu se mai cară din România, măcar să dea şi el, o dată în viaţă, cu nasul de traiul adevărat şi de civilizaţie. Zis şi făcut. Instalatorul a vorbit cu soţia, a vorbit cu colegii, cu prietenii, cu vecinii. După multe pro şi contra au ajuns la concluzia că "altădată" n-or să mai aibă ei ocazia de a vedea Spania. Cazarea nu-i costa, stînd la vărul în apartament, doar transportul şi ce-ar mai fi cheltuit pe acolo. În final, deşi la început ea era "aia" circumspectă, nevasta nu mai putea de bucurie. Nu-şi mai găsea astîmpărul. Şi-a cumpărat rochiţe şi sandale, s-a dus la coafor, s-a aranjat, s-a dichisit, ca toate femeile pe care le scoţi în lume. O lună pe puţin au durat toate pregătirile. Deveniseră deja vedete la bloc, toţi le dădeau sfaturi. Încă ăia mai invidioşi le băgau "fitile" cum că e periculos să mergi pe căldura asta în Spania, că sînt incendii şi toate alea. Au făcut toate actele, şi-au verificat buletinele. Cel mai mult s-a bucurat instalatorul cînd a făcut asigurarea de sănătate. Părea şi el intrat în rîndul lumii cînd l-a întrebat doamna de la agenţie de scopul vizitei. A spus cu oarecare mîndrie: turism. La transport însă, varianta cea mai ieftină pentru buzunar i-a costat 60 de ore petrecute non-stop în scaunul infect al autocarului, care făcea doar opririle regulamentare, la fiecare trei ore. Un calvar care le-a teşit toate oasele pînă au ajuns în Spania. În plus, pe drum, soţiei i s-a făcut rău de tot, pentru că suferă de "deficit de calciu", şi de la oboseală crizele s-au acutizat. Se înverzise toată la faţă, s-au speriat iniţial că are icter. Era doar de la oboseală şi stres. Plecau pentru prima oară afară. Trebuia să fie călătoria vieţii lor. Ajunşi acolo însă, au avut din prima o surpriză neplăcută. Peisajul. Unde stăteau ei, un orăşel lîngă Madrid, totul era roşu. Pădurile, pămîntul, tot. De la arşiţă, de la caniculă, îmi spune. Părea totul ars şi fără viaţă. Apoi spaniolii... Ăştia erau ei plini de viaţă, dar parcă erau prea plini. Şi au obiceiul stupid al pupatului. Şi nu doar că te pupau, că doar şi românii se mai pupă, dar spaniolii se pupă pe invers. Adică noi pe stînga, ei pe dreapta, de ajungeau, din neînţelegerea asta culturală, să se pupe bot în bot. Femeile? Să nu mai vorbim de femei. Sînt urîte, mici, îndesate şi negricioase. Iar mîncarea? A mîncat pentru prima oară în viaţa lui crabi. A făcut văru-său cinste într-o seară la restaurant şi au comandat crabi. I-au plăcut, nimic de zis, gustoşi, dar cînd să plece, nu se putea urni de pe scaun: sub masă, picioarele i se umflaseră cît pepenii. Făcuse toxiinfecţie sau cam aşa ceva, de a terminat masa la spital unde i-au spus că are alergie şi că să nu mai mănînce niciodată "chestii cu coadă". Apoi plictiseală... Că dacă n-ai bani, nu-ţi permiţi prea multe şi te simţi stingher. Că decît să te uiţi doar la vitrine şi să oftezi după lucruri pe care nu le poţi avea, mai bine acasă în faţa televizorului. În ultimele zile petrecute acolo ajunseseră amîndoi să numere ceasurile. Apoi i-a fost frică iar de nevastă, să nu i se facă rău: că l-a rugat aşa, într-o doară, să-i arate pe o hartă unde e România. I se făcuse şi ei dor. Şi cînd a văzut cît e de departe, a luat-o din nou cu ameţeală. S-au întors însă cu bine. Cît de bine îţi poate fi după alte 60 de ore pe drum cu autocarul. Mi-a spus că nu vrea să fie înţeles greşit. Personal, n-are nimic cu Spania, numai că lui nu i-a priit. Îmi spune: străinătatea e de acum doar pentru tineri. Cei care şi-au trăit deja jumătate din viaţă aici, n-o mai înţeleg. Dacă n-ai bani şi te uiţi la fiecare eurocent, străinătatea te sperie şi mai mult, ţi se pare rea, ostilă şi pusă să te jecmănească. Pe scurt, străinătatea la promoţie, e singura promoţie pe care el n-ar recomanda-o.

image png
„O vîscozitate, sau altceva analog”
Înlocuirea unei piese de schimb presupune îndeobște oprirea mașinăriei, „scoaterea din priză” a ansamblului care trebuie reparat.
p 10 jpg
Grefe, transplant, înlocuiri de organe
Dimineața, doctorii își pun repede la loc „piesele” și pleacă la drum.
p 11 jpg
Despre viața eternă. Un creier în borcan
ă mă salvez în cer? Păi, ce discutăm noi aici, domnule, neuroștiințe, filosofie, transumanism sau teologie? În halul ăsta am ajuns? Doamne ferește!
p 12 jpg
Făpturi de unică folosință
Dar pentru a fi, realmente, mai buni, trebuie să găsim ieșirea din labirint.
image png
Poema centralei
Am găsit-o aici, montată de fostul proprietar, și va împlini în curînd 22 de ani.
p 13 jos  la Prisecaru jpg
Piese de schimb
Sperăm ca prin aceste considerații elementare să vă fi trezit dorința de a afla mai multe aspecte legate de acest capitol și curiozitatea de a urmări mai îndeaproape subiectul.
p 14 jpg
(Sub)ansambluri cognitive
Omul nu mai este, poate, măsura tuturor lucrurilor.
p 16 foto C  Mierlescu credit MNLR jpg
Cu ură și abjecție
Mă amuz și eu, dar constatativ, de un alt episod, grăitor, zic eu, cît zece.
image png
Groapa, cazul și centenarul
Eugen Barbu (20 februarie 1924 – 7 septembrie 1993) este, probabil, cel mai detestabil și mai controversat scriitor român din postbelicul literar românesc.
p 10 adevarul ro jpg
Dilemele decadenței
Există aici, poate, o secretă soteriologie la confiniile cu sensibilitatea decadentă, și anume credința că printr-o înălțare estetică deasupra oricărei etici contingente.
p 11 WC jpg
„Biografia detestabilă” și „opera admirabilă”
Groapa, cîteva nuvele din Oaie și ai săi ori Prînzul de duminică, parabolele decadente Princepele și Săptămîna nebunilor sînt titluri de neocolit.
p 12 Pe stadionul Dinamo, 1969 jpg
Montaje despre un mare prozator
Din dorința de a da autenticitate însemnării, autorul s-a slujit și de propria biografie. Cititorul va fi înțeles astfel semnificația primului montaj.
p 13 Eugen Barbu, Marcela Rusu, Aurel Baranga foto Ion Cucu credit MNLR jpg
Ce trebuie să faci ca să nu mai fii citit
Nu cred că Barbu e un scriitor mare, dar Groapa rămîne un roman bun (preferata mea e scena nunții) și pînă și-n Principele sînt pagini de foarte bună literatură.
p 14 credit MNLR jpg
Cele trei „Grații” ale „Împăratului Mahalalei”
Se pune, astfel, întrebarea ce ratează și unde ratează acest scriitor: fie în proasta dozare a elementului senzațional, fie în inabila folosire a șablonului ideologic.
image png
Dalí la București
Dalí vorbește românilor pe limba lor, spunîndu‑le, totuși, o poveste pe care nu o pot auzi de la nici un alt artist.
p 11 credit ARCUB jpg
Space venus Museum jpg
Declarația de independență a imaginației
și drepturile omului la propria sa nebunie
În coșmarul unei Venus americane, din beznă apare (ticsit de umbrele uscate) vestitul taxi al lui Cristofor Columb.
p 12 credit ARCUB jpg
Gala
Numai Gala și Dalí sînt deghizați într‑o mitologie deja indestructibilă.
Charme Pendentif Avide Dollars jpg
Suprarealismul sînt eu! Avida Dollars
Materia nu poate fi spiritualizată decît dacă o torni în aur.
047 jpg
Viziunea suprarealistă a lumii
Ne aflăm pe versantul opus lucidității gîndului. Intrăm în ținutul somnului, al tainei, adică în zona de umbră a vieții.
p 14 credit ARCUB jpg
Dalí în România?
Dacă ar fi să căutăm influența lui Dalí în arta românească, este necesar ca mai întîi să înțelegem cine și ce a fost Salvador Dalí.
image png
Mințile înfierbîntate
Cu alte cuvinte, cum diferă noile forme de fanatism de cele din trecut?
p 10 adevarul ro jpg
Dragă Domnule Cioran,
Pe vremuri, m-ați fi vrut arestat; acum, trebuie să-mi acceptați o „distanță ironică de destinul nostru”. Vai, lumea merge înainte cu „semi-idealuri”!
p 11 jpg

Adevarul.ro

image
Sentință exemplară în cazul unui șofer care a dat intenționat cu mașina de lux peste mai mulți polițiști
Doi polițiști din Argeș au fost loviţi, cu intenție, de un șofer care s-a urcat la volan deși avea permisul de conducere suspendat. Bărbatul a pus în pericol viața agenților și a celor trei copii minori ai săi, aflați în mașină în momentul producerii incidentului.
image
image
A murit procurorul român cu cea mai mare vechime în magistratură. Încă era în activitate
Pavel Palcu, procurorul arădean cu cea mai mare vechime în magistratură din România a murit, astăzi, 15 aprilie, într-un centru de recuperare medicală din Bucureşti.

HIstoria.ro

image
„Monstruoasa coaliție”, Cuza și francmasonii, în „Historia” de aprilie
De ce au ales adversarii lui Cuza să-l răstoarne de la putere? Care a fost rolul masoneriei în acest proces? Este apartenenţa lui Cuza la masonerie confirmată documentar?
image
Oltcit, primul autovehicul low-cost românesc care s-a vândut în Occident
La Craiova se produc automobile de mai bine de 40 de ani, mai exact de la semnarea contractului dintre statul comunist român şi constructorul francez Citroën. Povestea acestuia a demarat, de fapt, la începutul anilor ’70, când Nicolae Ceauşescu s- gândit că ar fi utilă o a doua marcă de mașini în România.
image
Istoricul Maurizio Serra: „A înțelege modul de funcționare a dictaturii ne ajută să o evităm” / INTERVIU
Publicată în limba franceză în 2021, biografia lui Mussolini scrisă de istoricul Maurizio Serra, membru al Academiei Franceze, a fost considerată un eveniment literar şi istoric.