Soluţii, nu negarea problemelor

Publicat în Dilema Veche nr. 344 din 16 - 22 septembrie 2010
Soluţii, nu negarea problemelor jpeg

- interviu cu Margareta MATACHE, director executiv Romani Criss -

Cum comentaţi Decretul preşedintelui francez prin care romii români şi bulgari au fost „repatriaţi“? 

Pentru că Franţa poartă brandul drepturilor omului, mi se pare ipocrit şi revoltător că oficialii francezi ignoră arogant faptul că sancţiunile colective, incluzînd expulzările şi amprentările, încalcă atît legislaţia franceză cît şi legislaţia UE. În ţara drepturilor omului nu au contat nici criticile CE din 2008 asupra transpunerii directivei în legislaţia franceză, mai explicit aspectele legate de circumstanţele individuale (durata şederii acestora în ţara gazdă, de vîrstă, starea de sănătate, situaţie familială şi economică, legătura cu ţara de origine etc.). În Franţa secolului XXI, libertatea, fraternitatea şi egalitatea se traduc pentru romi, incluzînd copii, prin introducerea bazei de date biometrice Oscar. Alte vremuri, aceleaşi metode, instrumente moderne: amprente. 

Întrebarea se pune în ce termeni privesc oficialii români, opinia publică românească şi reprezentanţii romilor aceste acţiuni? 

Indiferenţa oficialilor români e demonstrată de neprotejarea cetăţenilor români împotriva cărora se comit abuzuri colective. Ba mai mult, trimitem poliţişti români să sprijine repatrierile, pentru că aceste măsuri s-au dovedit, din perspectiva statului român, eficiente în relaţia cu Italia. Oportunismul politic a dat roade rapid, unii politicieni înţelegînd că e momentul prielnic să mute problematica romilor din România la nivel european, ignorînd responsabilitatea statului faţă de propriii cetăţeni. La concurenţă cu statul, se află incoerenţa discursului şi a acţiunilor reprezentanţilor romi din diverse instituţii. Organizaţia reprezentată în Parlament, aflată actualmente în coaliţia guvernamentală, nu negociază cu colegii de guvernare punctul de vedere al României pe tema amprentărilor sau pe măsurile de incluziune care se impun, ci acţionează ONG-ristic, trimiţînd scrisori deschise şi protestînd în faţa Ambasadei Franţei. 

Agenţia Naţională pentru Romi a găsit o soluţie simplistă şi neprofesionistă, inclusiv prin maniera în care o explică, pentru romii repatriaţi: dacă vor, pot deveni beneficiarii proiectelor Agenţiei, vor fi introduşi în baza de date, eventual vor fi calificaţi pentru diverse meserii. Ce şanse au să fie angajaţi ulterior? Cîteva dintre organizaţiile nonguvernamentale ale romilor fie îşi boicotează reciproc petiţiile şi protestele, fie rămîn în inerţie, fie pun ştampila de infractori şi traficanţi romilor din taberele ilegale, fie cred că sînt toţi victime, nereuşind să-şi asculte punctele de vedere şi uitînd elementele principale ale acestor dezbateri şi interese: demnitatea romilor şi drepturile fundamentale. 

Există şi opinii conform cărora ar trebui să-i mulţumim lui Sarkozy pentru că face presiuni asupra României, să implementeze programele destinate romilor. Parţial sînt de acord şi mă refer strict la responsabilitatea majoră a României vizavi de romi, cetăţeni români şi cred cu tărie că e nevoie de presiuni din multe direcţii, incluzînd instituţiile UE, pentru ca statul român să mişte ceva în această direcţie. Opinia Romani CRISS e că responsabilităţile ţării de origine nu ar trebui să se confunde cu cele ale ţării gazdă sau cu cele ale instituţiilor europene. Sigur că principala cauză a prezenţei romilor în Franţa se află în România, respectiv în lipsa implementării politicilor pentru romi; dar asta nu absolvă Franţa de nerespectarea directivelor europene, de expulzările colective şi de amprentarea romilor. 

Credeţi că este vorba de o măsură rasistă sau electorală? 

Din punctul nostru de vedere e o măsură ilegală, încălcînd directiva privind libera circulaţie, conform căreia statele membre UE au obligaţia să expulzeze cetăţeni ai Uniunii numai pe baza conduitei individuale, în nici un caz pe criterii de apartenenţă etnică, rasă sau convingeri religioase, respectînd principiul proporţionalităţii, ţinînd cont de vîrsta, starea de sănătate, situaţia economică. Este şi o măsură rasistă îndreptată împotriva unui anumit grup etnic, urmînd precedentul setat de Italia în politicile faţă de cetăţenii români de etnie romă, respectiv amprentarea şi condamnarea lor colectivă la stigma de infractori, cerşetori, omiţînd că responsabilitatea infractorului e strict individuală, şi nu ar trebui să afecteze comunitatea, familii, copii. Nu în ultimul rînd, este o măsură electorală, urmînd iar modelul italian, dar fiind oarecum şi în aceeaşi linie cu un discurs politic rasist prezent în România şi Bulgaria sau cu acţiuni extremiste concretizate în uciderea unor romi în Ungaria. Poate ar fi mai corect să explicăm că aşa-numitele repatrieri voluntare au loc în Franţa încă din 2002, doar că nu au fost niciodată atît de zgomotoase, şi nici nu au vizat amprentări. Este un moment politic ales cu grijă pentru a pune în discuţia publică acest subiect, francezii trecînd şi ei printr-o criză financiară care a produs nesiguranţă şi implicit intoleranţă faţă de ceilalţi, exploatată la maximum de către politicieni. 

De ce sînt consideraţi romii a fi o „problemă“ socială? 

Depinde din ce unghi îi privim pe romi. Franţa şi Italia au preferat să pună romii la categoria pericol pentru siguranţa publică. În cazul Guvernului României, e destul de greu de definit cum e văzută problema şi depinde de contextul politic şi social, interese etc. Înainte de 2007, cumva impulsionaţi de UE, oficialii români puneau problema în termeni de respectare a drepturilor omului şi de politici de integrare, transpuse în legislaţie antidiscriminare şi în strategia pentru romi – strategie rămasă doar la stadiul de document –, mai puţin în acţiuni implementate local. După 2007, incompetenţa şi lipsa de informare sau de prezenţă în comunităţile de romi a transferat problema către părinţii romi care nu vor să-şi trimită copiii la şcoală sau către romi în general, aceştia nedorind să muncească, către ONG-urile rome care trebuie să se ocupe de romii lor. Elementul comun al discursului actual este că atît oficialii acestor state cît şi opinia publică îi consideră pe romi infractori şi persoane care nu vor/nu pot să se integreze. Paradoxal, societatea românească, prin formatorii de opinie, dar şi prin vocea cetăţenilor activi pe forumurile publicaţiilor româneşti, susţin, la nivel declarativ, integrarea romilor, dar cînd vine vorba de a accepta vecini romi, colegi de muncă sau colegi de şcoală romi sau membri ai familiei de etnie romă, cifrele spun altceva. Astfel, conform sondajului CNCD din 2009, 72,4% dintre cetăţenii români consideră că romii încalcă legile, 56% nu s-ar simţi confortabil în preajma romilor. Nivelul de respingere e foarte mare, 53,3% nu ar fi de acord ca ei sau cineva din familie să se căsătorească cu un rom şi 38% nu ar fi de acord să aibă un prieten apropiat rom. La populaţia de 1,5-2 milioane de romi în România, e mai simplu să gîndim în extreme, majoritarii observînd doar romii vizibili, reprezentanţii romilor – doar victimele. Realitatea este că există copii care cerşesc în Franţa, aşa cum există părinţi responsabili care îşi trimit copiii la şcoală, există copii cu rezultate bune, există copii cărora nu li se acordă şansa să demonstreze performanţă, fiind segregaţi, marginalizaţi, există romi care au plecat în Franţa la cerşit şi furat, există şi romi care se luptă cu sistemul în România să-şi găsească un loc de muncă. 

Motivarea cu bani, cei 300 de euro, înseamnă expulzare sau plecare de bună voie? 

Suma de 300 de euro oferită la cerere, sau prin presiuni, unui cetăţean al Uniunii nu poate limita dreptul la libera circulaţie. Scopul final al măsurii luate de guvernul francez este acela de a limita accesul romilor pe teritoriul francez – şi, pentru că aceste măsuri nu au fost eficiente în anii precedenţi, vor fi îmbunătăţite prin colectarea amprentelor, alături de numele persoanelor şi blocarea intrării în UE a cetăţenilor Uniunii care au fost de acord/au fost împinşi să accepte ajutorul umanitar de 300 de euro. În esenţă, nu se poate ca cineva să-mi dea bani pentru ca eu să renunţ la un drept al meu. Normal că nu e vorba de un program de ajutor umanitar, ci de unul de expulzare mascată, de blocare a libertăţii de circulaţie. 

Romii mai pot fi consideraţi a fi popor nomad? Integrarea ar putea afecta această identitate? 

După 500 de ani de robie şi după o politică susţinută de asimilare şi de sedentarizare forţată, e utopic să vorbeşti despre nomadismul romilor din România. Sigur că există şi opinii mai boeme explicînd migraţia romilor prin istoria marcată de nomadismul acestora. 

Romii din România sînt în marea lor majoritate sedentari. Cauzele mobilităţii romilor sînt descrise de către Agenţia pentru Drepturi Fundamentale a EC, într-o cercetare din 2009, organism care a identificat două categorii de factori care determină mobilitatea romilor, „push and pull factors“ – mai simplu, pe unii îi împinge sărăcia, marginalizarea, iar pe alţii îi atrage dorinţa de-a avea un trai mai bun. Oamenii pleacă din diferite motive; unii sînt împinşi de sărăcie, alţii pentru că vor să scape de discriminare şi umilire, unii pentru salarii mai bune şi o viaţă mai bună, alţii pentru activităţi ilicite, iar alţii pur şi simplu îşi urmează membrii familiei. Ideea conform căreia romii nu vor sau nu pot să se integreze nu poate fi probată la acest stadiu, politicile adresate acestora nefiind implementate, accesul la servicii fiind blocat în multe cazuri; numai după ce România sau alte state membre vor oferi un tratament egal romilor, vor implementa politicile fluturate în faţa instituţiilor internaţionale, vom putea analiza dacă romii vor sau nu să se integreze. 

În Uniunea Europeană există ONG-uri care se ocupă de problemele minoritarilor? Credeţi că ar trebui să se implice în această acţiune a guvernului francez? 

Există două organizaţii internaţionale ale romilor – European Roma Forum şi International Roma Union, prima avînd girul Consiliului Europei. Pînă în prezent, nu am văzut acţiuni în stradă, demonstraţii, organizarea unor întîlniri la nivel înalt, girate de aceste organisme. 

Spre ruşinea noastră, a romilor, am primit lecţii de democraţie şi civism în apărarea drepturilor romilor din partea organizaţiilor internaţionale. Organizaţiile de drepturile omului din Franţa au protestat în masă, European Network Against Racism a organizat proteste în mai multe capitale europene, multe organizaţii şi instituţii (guvernul suedez, guvernul ceh, Vaticanul, Consiliul Europei, lideri politici, Naţiunile Unite) au criticat aspru aceste acţiuni anti europene. 

Totuşi, unde este implicarea autorităţilor locale din România în implementarea acestor programe economice? Cum au colaborat cele două state – Franţa şi România? 

La nivel de soluţii, este imperativ în opinia Romani CRISS ca statul român să ofere asistenţă juridică cetăţenilor români de etnie romă care locuiesc legal pe teritoriul francez şi care sînt expulzaţi împreună cu cei care locuiesc ilegal. Pe termen lung, e nevoie să oferim şi educaţie de calitate generaţiei următoare de copii romi, astfel încît să nu menţinem în continuare romii într-un cerc vicios al sărăciei, al discriminării, al marginalizării; există o nevoie acută ca guvernele să se concentreze pe soluţii pe termen mediu şi lung, nu pe negarea problemelor şi pe pedepse.

a consemnat Stela GIURGEANU

Mîntuirea biogeografică jpeg
Azi, cu gîndul la mîine
Preocuparea pentru sustenabilitate are, în tot cazul, o natură problematizantă, interogativă, deschisă, care nu poate decît să placă „omului cu dileme”.
Green office space jpg
Despre sustenabilitate, azi
Consumul sustenabil nu presupune, implicit, o renunțare la consum, ci presupune, mai degrabă, o schimbare a comportamentului consumatorilor
p 14 Uzina electrica Filaret WC jpg
Electrificarea Bucureștiului
Orașul București a fost iluminat succesiv cu: lumînări de seu, păcură, uleiuri grele, petrol și electricitate.
Construction workers raising power lines   DPLA   fd565d9aa7d12ccb81f4f2000982d48a jpg
Uzina de Lumină – o istorie de peste un secol
Drept urmare, Uzina de Lumină a continuat să funcționeze doar ocazional, în caz de avarii în sistem, pînă în 1973, cînd, după 74 ani, și-a încheiat definitiv funcționarea.
p 10 jpg
În numele generațiilor viitoare
Cum privim spre generațiile viitoare?
p 12 WC jpg
Monahismul. Sustenabilitatea perenă
Tensiunile legate de ceea ce numim acum sustenabilitate și reziliență au existat dintotdeauna, fără îndoială.
p 11 BW jpg
Sfîrșitul războiului cu natura
Tăiem păduri în timp ce aducem în țară și îngropăm sau ardem mii și mii de tone de deșeuri.
marius jpg
Ecranul vieții noastre
Era anul 1923 cînd un imigrant rus, pe nume Vladimir K. Zworykin (1888-1982), angajat al unui centru de cercetare american din Pittsburg, a patentat iconoscopul, prima cameră de televiziune electronică.
p 10 Truta WC jpg
Mica/marea istorie a TVR
Un tezaur fabulos, aș zice, o adevărată mină de aur pentru cineva care s-ar încumeta să scrie o istorie extinsă a televiziunii din România.
p 11 Preutu jpg
„Televiziunea nu trebuie concurată, trebuie folosită”
Cultul personalității liderului se resimțea și în cele două ore de program TV difuzate zilnic.
Family watching television 1958 cropped2 jpg
p 13 Negrici jpg
Ecranism și ecranoză
Din nou, patologia ecranozei. Se întrevede oare vreun leac pentru această psihoză de masă?
p 14 Ofrim jpg
Cutia cu spirite
La începuturile cinematografiei, spectatorii nu suportau să vadă prim-planuri cu fețe de oameni, cu mîini sau picioare.
p 15 Wikimedia Commons jpg
Artă cu telecomandă sau jocurile imaginii
Arta strînge în jurul ei, dar o face pe teritoriul ei, în condițiile ei. Pentru lucrarea de artă fundalul e muzeul, galeria, biserica, cerul liber; pentru televizor, e propria ta amprentă, intimă și unică.
E cool să postești jpeg
O oglindă, niște cioburi
Pe de altă parte, blamînd lipsa de valori și societatea pervertită, nu vorbim și despre o comoditate a pesimismului?
p 10 WC jpg
Pe vremea mea, valoarea n-avea număr!
Valoarea mea s-a redus deodată la impactul asupra „bateriei“ corpului unui om.
p 11 jpg
„Privatizarea” valorilor: o narațiune despre falșii campioni ai bunului-simț
Mulți cred că generația mea e anomică. Nu e adevărat, și pe noi ne ajută istoria, în felul nostru.
p 12 Ofelia Popii in Faust adevarul ro jpg
„Nu mai avem actorii de altădată.” Avem alții!
O să ajungeți la concluzia mea: nu mai avem actorii de altădată, avem alții!
Photograph of young people working inside of an office, Clarkesville, Habersham County, Georgia, 1950   DPLA   0bad432e7cd39b19c5d20e318441d7f2 004 jpeg
Despre aparenta lipsă a valorilor
Nu (prea) știm cum va arăta sistemul de valori al lumii de mîine. E însă bine de știut că va fi altfel.
p 14 WC jpg
Privește cerul!
Acolo, în cerul inimii, merită să fie rînduiți eroii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Dorințe, vocații, voințe și realități
În orice caz, una dintre concluzii ar fi și că întotdeauna e bine să fii foarte atent la ceea ce-ți dorești.
p 10 Facultatea de Drept WC jpg
Vocație
Uneori, așa e, prea tîrziu. Dar este vorba, pînă la urmă, de misterul vieții, de farmecul ei, ar zice unii, de pariul care este ea însăși, ar zice alții. E viața.
p 11 Cabana Podragu WC jpg
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare?
Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? Gunoier. Trebuie să recunosc că rima cu rentier.
p 12 sus jpg
Apele care dorm. Despre conversie-reconversie profesională şi nu numai
Evident, mi-am pus ȋntrebarea ce s-ar fi ȋntîmplat cu mine, cu cariera şi destinul meu dacă rămîneam inginer.

Adevarul.ro

image
Fiul unui miliardar recunoaște implicarea în moartea unei studente: „un accident sexual“
Fiul unui miliardar yemenit și-a recunoscut implicarea în moartea unei studente norvegiene găsite violate și strangulate în Mayfair, dar nu se va întoarce în Marea Britanie pentru a compărea în fața justiției.
image
Două familii de romi din Timișoara, urmărire cu mașinile la Strasbourg: cinci morți și patru răniți VIDEO
Tragedie în două familii cunoscute de romi din Timișoara: Cârpaci și Stancu. Cinci persoane au murit, alte patru au fost rănite în urma unui accident petrecut marți, 27 martie 2023, în centrul Strasbourgului. Protagoniștii au filmat totul cu telefonul mobil.
image
Austrieci acuzați de discriminarea românilor pe aeroportul din Viena
Pasagerii români ar avea parte de „umilință” pe aeroportul din Viena, pe motiv că țara noastră nu face parte din spațiul Schengen. Afirmația vine din partea europarlamentarului Nicu Ștefănuță, care împreună cu fostul Ministru de Interne, Vasile Blaga, a transmis o cerere directorului aeroportului.

HIstoria.ro

image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.
image
Basarabia în anul 1917. Atunci când Unirea nu se întrevedea
Colapsul economic cauzat de starea de război, criza alimentară care a debutat în toamna anului 1916 și tensiunea politică crescândă au creat o situație explozivă în Imperiul Rus, care a culminat cu răsturnarea autocrației țariste, în urma Revoluției ruse din februarie 1917.
image
Populația Bucovinei în perioada stăpânirii austriece
În perioada stăpânirii austriece s-au modificat substanțial atât structura etnică, cât și cea confesională a populației din Bucovina, iar efectul cel mai nefast a fost asupra populației românești.