Soluţii de cîrpeală, un viitor incert - şi-n rest, pensionarii

Copil fiind, nu am înţeles foarte uşor ce înseamnă "pensionar". Ştiam ce este un inginer, un medic sau profesor, o ştiam pe educatoarea de la grădiniţă. Dar nu pricepeam nicicum unde lucrează şi cu ce se ocupă exact pensionarii. Cineva - nu mai ştiu cine - m-a lămurit scurt şi la obiect: "Să fii pensionar înseamnă să stai acasă şi să-ţi vină banii în plic". Atît de tentantă mi s-a părut această perspectivă încît, la întrebarea clasică a educatoarei "Ce vreţi să vă faceţi cînd veţi fi mari?", am răspuns, foarte sigură pe mine: "Pensionară...". În mintea mea, pensionarii erau persoane favorizate, de invidiat. Persoane care aveau nişte bani fără să facă nimic. Fără să meargă la serviciu. Cînd am devenit plătitoare de taxe şi impozite însă, imaginile din copilărie s-au distorsionat. Acum mă uit pe fluturaş, lună de lună, şi văd că banii mei se duc, în procente rotunjite sau cu virgulă, care încotro. Inclusiv la fondul de pensii. Adică mi se iau acum nişte bani pe care - optimist vorbind - i-aş putea încasa la pensie. Sună logic, sună decent, sună a idee care încearcă să evite problemele unei bătrîneţi pentru cei care au trăit viaţa fără gîndul de a agonisi, cum zice vorba din popor, bani albi pentru zile negre. Şi totuşi, sistemul este la limita lui - afectat de metode inadecvate de monitorizare, de un management deficitar şi de schimbări demografice: conform Mediafax, ponderea populaţiei cu vîrste de peste 65 de ani este estimată la 14,8% în 2010, faţă de 11,6% în 2000, pentru ca în 2050 să ajungă la 29,6%; numărul pensionarilor este deja mai mare decît cel al persoanelor cu contract permanent de muncă - România este singura ţară din UE care are mai mulţi pensionari decît angajaţi - şi se estimează că pînă în anul 2050 ţara noastră va avea 145 de pensionari la 100 de angajaţi; valoarea pensiilor este foarte mică - pensia medie netă a ajuns să reprezinte doar 33% din salariul mediu net, iar raportul continuă să scadă. Probleme de stat, soluţii private Una dintre soluţiile de criză se vrea a fi mărirea "semnificativă" a pensiilor în anul 2008 şi dublarea lor în următorii doi ani - soluţie imposibil de susţinut, din punctul de vedere al Fondului Monetar Internaţional, care avertizează că "sectorul pensiilor trebuie să beneficieze de o strategie coerentă de reformă, care să ţină cont de deteriorarea demografică şi de migraţie" (România liberă, 11 octombrie 2007). Pe de altă parte însă, José Pi