Şocul indiferenţei

Mădălina GHIŢĂ
Publicat în Dilema Veche nr. 119 din 4 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Premisele constituirii unei culturi a indiferenţei sînt uniformizarea, criza valorilor, asaltul informaţional, toate acestea dublate de sloganul toleranţei. Mai întîi, avem de-a face cu o linearitate în ceea ce priveşte atît discursul artei, cît şi întregul discurs social. Aceasta se datorează unei deschideri puternice, unei mari puteri de absorbţie, individul devenind un receptacol obedient pentru o multitudine de experimente. Deschiderea întinde totodată capcana unei crize identitare, care afectează toate formele de manifestare: distincţia artă/non-artă devine relativă, valoarea este supusă aceluiaşi fenomen de dezintegrare, norma îşi pierde rigoarea... Circuitul informaţional, strîns legat de politica unui consumerism suveran, devine agresiv. Receptorul îşi pierde treptat criteriile de apreciere putînd asimila necondiţionat cam tot ce i se oferă: individului fie îi dispare simţul critic, fie vocabularul critic devine foarte radical, pînă la refuzul absolut. Această polarizare aduce în lumină una dintre trăsăturile principale ale grilei actuale, anume indiferenţa. Dispar nuanţele, iar interpretarea intră sub semnul extremelor. Noua politică a toleranţei, care respinge un principiu coordonator, face loc marginalului, propulsîndu-l pînă în straturile superioare ale ierarhiei. Întregul mecanism de selecţie este pus, astfel, la îndoială. Mobilitatea sistemului devine, în ultimă instanţă, un factor puternic de dezechilibru: "Astfel, libertatea culturală apare în lumina lipsei de libertate, iar progresul cultural, în lumina constrîngerii. Drept urmare, cultura nu este respinsă; lipsa de libertate şi constrîngerea sînt preţul ce trebuie plătit" (Herbert Marcuse, Eros şi civilizaţie). Jocul impus devine autonom, antrenînd jucătorii într-un ritm al depersonalizării, al rigidităţii şi al indiferenţei. Sînt acestea motive suficiente pentru a declara că arta este muribundă sau că ea a murit deja? Aparent da, căci în plină eră tehnologică se constată decăderea culturii estetice, progresul instaurînd în mod ilicit regresul. Dar, în arta contemporană, unde tehnica informaţiei şi a reproducerii aruncă în mod constant nenumăraţi stimuli asupra receptorului, cea mai bună metodă este chiar utilizarea efectelor de înstrăinare pentru ca acestea să se prefacă într-o nouă familiaritate. Tocmai "înstrăinarea pînă la limita incomprehensibilului" (Gadamer) este legea prin care arta contemporană se poate salva. Preluarea mijloacelor specifice societăţii industrializate şi prezentarea operei de artă sub forma şocurilor implică tocmai denunţarea pericolelor. Cum altfel poate fi revitalizat receptorul amorţit dacă nu prin intermediul unei retorici a şocului bine articulate?! Căutăm, acumulăm şi stocăm la infinit. Trăim sub semnul dez-iluziei valorice şi al formelor iluzorii. Sîntem exponenţii evenimenţialităţii, ai excesului de imagini şi ai informaţiei instantanee. Baudrillard face astfel distincţia dintre mondializare şi universalizare: dacă universalul este sfera în cadrul căreia regăsim valorile, drepturile, libertăţile, cultura şi democraţia, în sfera mondialului deţin monopolul tehnica, piaţa, turismul şi informaţia. Ajungem să mondializăm universalul, punînd, astfel, bazele unei "(in)culturi perfect indiferente". În artă, o primă consecinţă este atracţia pentru anorganic, pentru materialele sintetice: Copacii de beton ai lui Mallet-Stevens au fost expuşi, demonstrativ, chiar în mijlocul unui parc. În arta brută se folosesc materiale precum uleiul de maşină ars, nisipul, rugina, în vreme ce în bad painting Julian Schnabel îşi compune tablourile din fragmente de vesélă lipite pe lemn şi unite prin pictură, totul pe o suprafaţă neregulată. Cu Rockdrill, Jacob Epstein ne oferă o sculptură ce redă metamorfoza torsului uman într-o unealtă, metalul în care este turnată sporind şi mai mult această impresie halucinantă: o asamblare de bile, pistoane şi osii ia locul cărnii şi proiectează înainte, ţinînd în loc de cap şi de obraz o pîrghie metalică. Jake şi Dinos Chapman dezvoltă o fascinaţie morbidă pentru violenţa fizică, prezentîndu-ne o viziune grotescă asupra morţii şi mutilărilor. Sculpturile şi desenele lor ne plasează într-o atmosferă esenţialmente chtoniană condimentată cu acte şi manifestări ale agresiunilor sexuale, totul prezentat în modul în care un voyeur dezvoltă, adolescentin, atracţia pentru horror. Artiştii îşi declară intenţiile vizuale în termenii unei recuperări a plăcerii de a lua contact indirect cu astfel de manifestări: "Căutăm să recuperăm fiecare formă de terorism cu scopul de a oferi privitorului un anume tip de plăcere a terorii, un anume tip de convulsie burgheză." Una dintre cele mai cunoscute lucrări ale fraţilor Chapman este Great Deeds Against the Dead, unde se reproduce formal lucrarea lui Goya Orori ale războiului. La o privire superficială, lucrarea ar putea fi văzută ca o provocare în stil pop-art, numai că lucrurile se complică datorită unor trucuri: protagoniştii scenei abominabile sînt castraţi şi, astfel, prezentaţi sub o aură androgină. În plus, este folosit simbolul Christului, crucificat pentru a recrea într-un postmodernism dez-umaniza(n)t întregul imaginar născut din dogma creştină. În Hell, cea mai elaborată lucrare a celor doi, o svastică imensă reuneşte 5.000 de figurine pictate, reprezintînd soldaţi nazişti sau mutanţi surprinşi în mijlocul unui proces de tortură şi multiple mutilări. Orgia aminteşte de picturile lui Hieronymus Bosch. La nimic nu ne pricepem mai bine decît la a născoci mijloace de dominare şi de controlare, de a dispune în mod sistematic de toate lucrurile care, în cele din urmă, se întorc împotriva noastră. "Singura totalitate pe care tehnologia o construieşte, o reproduce şi o face invulnerabilă în mod sistematic este totalitatea tehnologiei înseşi, tehnologia ca sistem închis, ce nu tolerează nici un corp străin în interiorul său, devorînd şi asimilînd cu zel tot ce-i iese în cale. Tehnologia reprezintă singurul individ adevărat. Suveranitatea sa poate fi doar indivizibilă şi fără excepţie. Oamenii, cu siguranţă, nu constituie o excepţie", ne anunţă apocaliptic Zygmunt Bauman în Etica postmodernă. În cadrul acestei paradigme, este oare posibil ca pînă şi realitatea să (ne) devină indiferentă!?

Comunismul se aplică din nou jpeg
Începe vara
Tranziția pe care o aduce toamna poate fi de multe ori delicată, ca o dulce amînare.
11642099644 1a9d5559e6 o jpg
A treia fiică a anului
Toamna întind mîna după paharul de vin și fotografii vechi, mă duc la tîrgul de cărți, ascult teatru radiofonic.
Chisinau Center4 jpg
Toamna-Toamnelor
Pentru mine, Chişinăul devenise, încet, un oraș galben, despre care îmi plăcea să spun că găzduiește Toamna-Toamnelor.
p 11 sus Sonata de toamna jpg
Lasă-mi toamna
În „Sonata de toamnă” (1978), Ingmar Bergman dedică acest anotimp transpunerii unei întîlniri dintre o mamă și o fiică înstrăinate.
31524231041 19fca33e3b o jpg
Viața începe cînd cade prima frunză
Și-acum, la 33 de ani, îmi cumpăr haine noi odată cu fiecare început de toamnă, de parcă m-aș pregăti iar pentru școală.
p 12 sus WC jpg
Delta
Septembrie era pentru noi și luna marii traversări a lacului Razelm.
51604890122 85f6db3777 k jpg
Toamna vrajbei noastre
„Nu «Rarul umple carul», ci «Desul umple carul»!“
3035384225 17c8a2043e k jpg
Toamna între maşini paralele
Ne mai amintim cum arăta o toamnă în București în urmă cu 17 ani?
p 14 WC jpg
p 23 WC jpg
Make tea, not war
Ori de cîte ori englezii nu se simt în largul lor într-o situație (adică aproape tot timpul), pun de ceai.
image png
SF-ul din viețile noastre
Dosarul de acum e o revizitare a unor epoci dispărute.
p 10 la Babeti WC jpg
Cine te face voinic?
Iar azi – numai săpunuri bio, zero clăbuc, sau geluri antibacteriene, zero miros.
image png
Sînt atît de bătrîn, că
Sînt atît de bătrîn, că în copilăria mea dudele se mîncau de pe jos, din praf.
image png
În tranziţie
O zi şi o noapte a durat, cred, aşteptarea pe trotuarul primului McDonald’s, pentru un burger gratuit.
p 11 la Rugina jpg
Avem casete cu „Casablanca“
Fell in love with you watching Casablanca.
p 12 la Mihalache jpg
Unde ești?
„Și după aia pot să plec?” „În nici un caz!” „Nu mai înțeleg nimic!”, se bosumflă. Nu știu dacă e ceva de înțeles, m-am gîndit, dar nu i-am mai spus.
image png
Cu o bursă de studii la Berlin
Mă întreb cum s-ar mai putea realiza astăzi experiența unei călătorii în care totul nu e planificat dinainte pe Internet
p 13 foto Alex Galmeanu jpg
image png
Despre dinozauri şi mamifere conectate (şi tatuate)
De pe margine, cei care privesc melancolic şi neputincios sînt doar dinozaurii.
image png
30 de ani mai tîrziu
Mă atrag tîrgurile cu vechituri într-un fel de neînțeles.
WhatsApp Image 2023 11 22 at 10 28 30 jpeg
Ceea ce nu poate reda o fotografie
Și cît de greu ar fi azi să-ți imaginezi încarnarea unei legături printr-un tom de hîrtie?
image png
image png
Schiță pentru o etică a recunoștinței
Gratitudinea e o recunoaștere a felului misterios în care ni se întîmplă binele.
image png
Recunoștința, darul „învățăceilor”
Ceea ce primesc eu de la „învațăceii” mei este extrem de prețios.

Adevarul.ro

image
Un bărbat din Cluj care visa să construiască o cabană a rămas fără bani: Cu ce sumă au dispărut meseriașii
Indivizii i-ar fi promis bărbatului că pot să-i construiască o cabană. După ce au primit banii, aceștia s-au făcut nevăzuți.
image
Victoria lui Putin pare posibilă pentru prima dată de când a declanșat războiul în Ucraina
Pentru prima dată de când Vladimir Putin a invadat Ucraina, la 24 februarie 2022, pare că e posibil să obțină o victorie, scrie The Economist.
image
Ce efecte pot avea suplimentele cu magneziu asupra somnului
Magneziul este un mineral care se găsește în mod natural în organism și susține diverse funcții vitale, cum ar fi sistemul cardiovascular, regenerarea musculară și producerea de energie. Magneziul susține, de asemenea, procesul de relaxare.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic