Şocul ideologic al studentului român plecat în Occident

George ŞIPOŞ
Publicat în Dilema Veche nr. 170 din 12 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

"Mă, tu te-ai făcut marxist" - mi-a spus cu o privire de reproş unul dintre profesorii mei de literatură română de la Universitatea din Bucureşti. Ne plimbam pe malul Dunării, într-o după-amiază sufocantă de iulie. El, venit într-o inspecţie de grad în urbea mea natală, eu, în vacanţă, proaspăt masterand al unei universităţi americane şi pregătit să mă întorc pentru doctorat. "Ba nu, dom’ profesor", am protestat. "Eh, nu, vorbeşti ca un marxist, atunci! Noi ne străduim să vă ţinem departe de marxism la facultate, iar voi plecaţi în Occident şi veniţi înapoi îndoctrinaţi. Ironia soartei, deh!" Nu mă gîndisem pînă atunci că cei doi ani petrecuţi la Universitatea din Pittsburgh mă schimbaseră într-atît. E adevărat că citisem enorm de multă teorie marxistă şi marxizantă. Dar îmi spusesem că trebuia să o fac, din moment ce domeniul meu de studiu îmi cerea să înţeleg teoria pentru a face judecăţi de valoare asupra operelor literare ale mişcării proletare din Japonia. Nume de care, pînă a fi ajuns în Statele Unite, nici nu auzisem erau acum parte din jargonul meu cotidian. Cum poţi să vorbeşti despre ideologie, fără să te referi la Louis Althusser? Sau despre teorie, fără să îl citezi pe Terry Eagleton? La începuturile educaţiei mele postuniversitare aceste nume erau atît de prezente în toate cursurile la care mă înscrisesem, încît nici măcar nu le mai asociam cu gîndirea de stînga. Auzisem înainte de a fi ajuns în Statele Unite că majoritatea universitarilor de acolo erau marxişti sau comunişti, dar nu am fost niciodată pe de-a-ntregul convins că e adevărat. Nu îmi puteam imagina că încă mai pot exista marxişti şi comunişti, după ce sistemul se prăbuşise lamentabil în Europa de Est. La Pittsburgh, şi mai tîrziu la Chicago, am avut ocazia să mă conving de contrariul. Şocul unei lumi academice care nu e de dreapta este primul cu care orice student în umanioare sau ştiinţe sociale are de-a face, odată ajuns la studii în Statele Unite. Puţine sînt universităţile sau colegiile de aici în care ţi se permite, ca student, îmbrăţişarea unui discurs academic antistînga. Marxismul este expresia dorinţei de schimbare socială, ceea ce poate să producă confuzie pentru oricine vine din România. Nu îmi puteam imagina că încă mai pot exista marxişti şi comunişti, după ce sistemul se prăbuşise lamentabil în Europa de Est. La Pittsburgh, şi mai tîrziu la Chicago, am avut ocazia să mă conving de contrariul. Am ascultat cu răbdare discursul profesorilor mei marxişti. Am încercat să le înţeleg punctul de vedere. Am citit şi mai mult Marx şi comentatori de-ai săi, pentru a fi la curent cu ce se întîmplă în lumea academică. Teoriile feministe, colonialiste, postcolonialiste, ale capitalismului tîrziu, globalismului (asta pentru a le numi numai pe cele din sfera postmodernismului) sînt derivate ale marxismului, iar fără a le cunoaşte nu ai validitate academică în Statele Unite. Am înţeles că cei mai mulţi universitari de aici se declară marxişti, dar nu şi comunişti. Aderă la teorie, dar nu la practică. Unii mi-au explicat despre capitalismul din Statele Unite. Le-am spus şi eu despre comunismul din România. Eu le-am povestit despre martirii din lagărele de muncă forţată, despre Canal şi Piteşti. Ei mi-au spus despre perioada prigoanei anticomuniste a anilor ’50, despre nedreptăţile mccarthyismului. Eu le-am reproşat că nu au nici o idee despre cum e să trăieşti într-o societate în care nu îţi sînt satisfăcute nici cele mai elementare drepturi umane. Ei mi-au dat să citesc în ziare despre sărăcimea Americii, care nu-şi poate permite cele mai elementare drepturi umane. Pînă la urmă, ne-am acceptat diferenţele ideologice şi am evitat subiectul. În acest context, pentru cei mai mulţi dintre colegii mei români din Statele Unite, alegerea unei teme de doctorat, cît mai neutre din punct de vedere politic, se dovedeşte o aventură. Profesorii de la colegiile cu pretenţii nu se îngrămădesc să-şi pună semnătura pe o teză în care teoria nu e bine stăpînită sau asupra căreia pot exista dubii privind înţelegerea gîndirii de stînga. Deşi există şi excepţii - iar coordonatorul lucrării mele de masterat s-a dovedit a fi una dintre ele -, dialogul academic dintre discipol şi profesor merge de obicei într-o singură direcţie: aceea a convertirii discipolului. O altă surpriză pe care nu o aşteptam de la mediul academic american a fost şi cea a modului în care se desfăşoară discuţiile din cadrul seminariilor. La Bucureşti, disecarea unui text se făcea, de obicei, sub îndrumarea profesorului, fiecare dintre studenţi exprimîndu-şi punctul de vedere pentru ca ceilalţi să îl dezbată. În Statele Unite, discuţia din seminarii lipseşte, înlocuită fiind de monologuri paralele. Nu vreau să generalizez, dar în patru ani de cursuri la nivel de masterat şi doctorat, am învăţat că atunci cînd nu eşti de acord cu părerea unui coleg sau cu a profesorului, e mai bine să nu te avînţi într-o dezbatere. Cel pe care îl interpelezi se va simţi agresat şi va prefera să nu-ţi răspundă, mai degrabă decît să se angajeze într-un dialog direct. Nu am de gînd să critic aici sistemul universitar american. În linii mari este foarte competitiv, iar cel postuniversitar produce rezultate de marcă, fiind unul dintre cele mai bune din lume. Pentru noi însă - studenţii veniţi din Europa de Est - cere flexibilitate şi un anumit grad de şiretenie. Cere, cum spunea acelaşi profesor al meu de la Bucureşti: "abilitatea de a nu te pierde pe tine însuţi". ____________ George Şipoş este doctorand în literatură japoneză la University of Chicago, SUA.

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.