Socrate 2.0 sau de ce să citim fără a da like

Mireille RĂDOI
Publicat în Dilema Veche nr. 721 din 14-20 decembrie 2017
Socrate 2 0 sau de ce să citim fără a da like jpeg

Într-un dialog al lui Platon, regăsit în Phaidros, Socrate susține un argument dur împotriva scrisului și a lecturii: „Scrisul va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte; punîndu şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti din afară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu dinlăuntru, prin caznă proprie. (…). După ce cu ajutorul tău vor fi aflat o grămadă de prin cărţi, dar fără să fi primit adevărata  învăţătură, ei vor socoti că sînt înţelepţi nevoie mare, cînd de fapt cei mai mulţi n-au nici măcar un gînd care să fie al lor. Unde mai pui că sînt şi greu de suportat, ca unii ce se cred înţelepţi fără de fapt să fie.“

Pentru exactitate, scrisul și lectura sînt o achiziție relativ recentă în scara de evoluție a umanității, fiind inventate acum aproximativ 5500 de ani. Deși a fost un apanaj al elitelor pentru majoritatea acestei perioade, lectura rămîne un exemplu de miracol privind creierul uman – chiar dacă el nu este programat genetic în acest sens, creierul reușește să își aplice plasticitatea prin formarea unor noi conexiuni între structurile vizuale, auditive și lingvistice. Conform lui Socrate, adevărata cunoaștere se putea dobîndi doar prin dialog. Și totuși umanitatea a avansat prin cultura scrisă. Gutenberg poate susține că a dat brînci Evului Mediu printr-o mașină de tipărit, la fel cum Zuckerberg poate susține că ne-a trecut strada în era digitală printr o rețea socială.

Întrebarea este dacă, transportat în timp, Socrate ar fi susținut tehnologiile actuale în lupta lor de cucerire a modului în care recepționăm, decodificăm și transmitem informațiile. „Scrierea, dragul meu Phaidros, seamănă într-adevăr cu pictura, şi tocmai aici stă toată grozăvia. Aceste figuri cărora le dă naştere pictura se ridică în faţa noastră asemeni unor fiinţe însufleţite. Dar dacă le încerci cu o întrebare, ele se învăluie într-o foarte solemnă tăcere. La fel se petrece şi cu gîndurile scrise; ai putea crede că ele vorbesc, însufleţite de spirit. Dar dacă le pui o întrebare, vrînd să te lămureşti asupra vreunei afirmaţii, ele nu îţi răspund decît un singur lucru, mereu acelaşi.“ 

Nici vorbă de așa ceva în 2017. O întrebare bună pe Facebook primește mai multe comentarii decît poți citi într-o săptămînă. Absența replicii este amendată social, iar implicarea în ping-pong-ul dialogal este o formă tot mai agreată de exprimare. Deși părem a trăi o utopie comunicațională, nu credem că Socrate ar fi aprobat pattern-ul actual de transmitere a cunoștințelor.

Gratificarea instantanee, dopamina click-ului și a like-ului, lectura superficială, anarhia în cunoaștere, outsourcing-ul memoriei, fake news-ul, idolatria digitală, pseudo-accesibilitatea, suprasaturarea informațională generează tot atîtea ipoteze prin care s-ar putea face un aspru rechizitoriu al tehnologiei actuale, acuzînd-o că ne diminuează complexitatea, acuitatea, răbdarea, profunzimea, finalmente: înțelepciunea, siguranța și intimitatea. Internetul a devenit un labirint din care, pentru fiecare Tezeu care îl soluționează și devine erou primind mult dorita confirmare socială, cel puțin o altă sută de utilizatori se rătăcește în cotloanele lui.

„De ce ar trebui să învăț asta, atîta vreme cît o găsesc pe Google?“

În fiecare din ultimii cinci ani, un procent de tineri constant în scădere decide să își facă un abonament la bibliotecile universitare din România, indiferent de localitate sau de performanța managerială a celor care le conduc. Direcția este confirmată de statisticele mondiale, iar dacă tendința se păstrează, în următorii zece ani numărul de utilizatori ai bibliotecilor universitare din România se va înjumătăți.

Totuși, unele studii arată că lectura cărților fizice are un randament de memorare și înțelegere semnificativ superior celor în format electronic. Din aproape în aproape, ajungem să redescoperim un turnesol revelator – biblioteca. În termeni clasici, această instituție multimilenară este somată să își dezvolte o nouă dimensiune: să devină o platformă reală de socializare, unde oamenii interacționează autentic, o infrastructură care fixează jaloane pentru managementul cunoașterii. Noica spunea că într-o școală bună nu se știe cine dă și cine primește. Despre o bibliotecă bună, se poate reformula că nu se știe cine vine să citească și cine vine să socializeze.

Bibliotecile trebuie să devină centre de coagulare a vieții spirituale într-o comunitate. Pe scurt, rolul bibliotecii tinde să fie acela de a îmblînzi tensiunea dintre cultura scrisă și cea digitală, țintind în mod ideal spre o identificare a instrumentelor de reconciliere a celor două lumi.

Ne scăldăm în apele unui ocean infor­mațional, în care marginalul se confundă lesne cu esențialul, în care lipsa de structură și veridicitate a informației este adesea debusolantă, iar rolul bibliotecarului se preschimbă în acela de navigator. Cybrarian-ul va trebui să fie bibliotecar, cercetător, informatician, cu un singur obiectiv: a aduce utilizatorului beneficiile ambelor paradigme, eliminînd riscurile și capcanele idolatriei digitale.

Unul dintre cei mai prestigioși furnizori de servicii de bibliotecă la nivel mondial, fie că ne referim la cartea și jurnalele pe hîrtie sau la baze de date, ELSE­VIER, creată în 1880, are ca slogan „Never underestimate the importance of a librarian“. Credem în reinventarea destinului social al acestei profesii.

Bibliotecile pot fi privite ca infrastructuri critice cultural-educaționale ale unei națiuni. Prin ele se selectează și se păstrează memoria trecutului, prin ele se oferă noilor generații accesul la prezent și tot prin ele se răspîndește inovația pentru viitor. Bibliotecile sînt insule de rezistență împotriva pierderii conștiinței de sine și pentru înțelegerea celuilalt, pentru construcția identității și, prin urmare, pentru consolidarea umanismului. 

Mireille Rădoi este director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Carol I“ din București.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

avion american F-16 foto us air force
Armele cu care România poate ține Rusia la respect. Cât ar costa cumpărarea unor avioane de luptă performante
Generalul (r) Alexandru Grumaz explică în ce măsură e România cu adevărat amenințată de Rusia și care sunt armele cu care Armata Română poate descuraja orice eventual agresor.
 Novak Djokovici a câştigat turneul ATP de la Tel Aviv FOTO AFP
Novak Djokovici a câştigat turneul ATP de la Tel Aviv
Tenismenul sârb Novak Djokovici, numărul 7 mondial, a câştigat turneul ATP 250 de la Tel Aviv (Israel), dotat cu premii totale de 949.475 de dolari.
Cesonia postelnicu   foto TNB   main jpg
Cesonia Postelnicu, actriță: „Când am jucat în «Liceenii» a fost ca un vis, a fost minunea lumii“ INTERVIU
Cesonia Postelnicu, cunoscută mai ales pentru rolul zvăpăiatei Geta din „Liceenii“, povestește că a ales personajul fără să stea pe gânduri, chiar dacă era doar o adolescentă de clasa a XII-a.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.