Societatea civilă de stat

Oana POPESCU-ZAMFIR
Publicat în Dilema Veche nr. 938 din 31 martie – 6 aprilie 2022
Societatea civilă de stat jpeg

Politica externă și de securitate a României nu a excelat, după 1989, prin creativitate sau ambiție, dar a avut calitatea predictibilității și a constanței, cel puțin de la semnarea Acordului de la Snagov încoace, în anul 2000. Această opțiune unanimă pentru orientarea euro-atlantică a avut o rațiune de politică externă și una internă. În plan extern, fiind situată într-o regiune volatilă, la confluența intereselor adesea contrare ale marilor puteri și cu vecini marcați de conflicte interetnice și fragmentare internă, România nu putea cunoaște stabilitatea și pacea decît ca membru NATO, acolo unde ambițiile imperialiste ale Rusiei doar cu greu o pot atinge. În plan intern, capacitatea Uniunii Europene de a integra statele foste comuniste și de a le face să emuleze modelul occidental a fost considerată cel mai puternic motor de modernizare a unei Românii captive altfel în lipsa de viziune și capacitate de implementare pe care nu de puține ori elitele interne le-au demonstrat. Ambele dimensiuni aveau o trăsătură pragmatică, de acces la convergența de dezvoltare cu Vestul și de asigurare a păcii și securității, dar și una identitară, care viza însăși statalitatea României și evadarea ei din zona gri a incertitudinilor și sfîșierilor dintre Orient și Occident către o unică opțiune vestică, democratică, liberală.

Conștient că România nu este un stat în întregime occidental decît dacă își asuma neechivoc această țintă strategică și că orientalismul îi va pune piedică la tot pasul, statul român și-a păzit cu cerbicie investiția în acest obiectiv și a făcut-o în primul rînd prin instituțiile de securitate națională, cărora le-a revenit misiunea să vegheze ca elitele intelectuale și politice să nu devieze de la această direcție. Tratînd astfel tot ce este tangențial cu sfera politicii externe printr-o prismă eminamente securitară, statul român a ajuns să protejeze democrația și orientarea europeană a României prin mijloace esențialmente nedemocratice și contrare valorilor europene.

Unul dintre aceste mijloace a fost crearea (nu apariția naturală, independentă) unei societăți „civile” în zona politicii externe și de securitate cu rol exclusiv de megafon pentru linia oficială de gîndire și comunicare. Adesea numită persiflator societatea „în civil”, aceasta a fost populată cu personaje care veneau din aceleași instituții pe care se presupune că ar fi trebuit să le monitorizeze independent și, la nevoie, critic. Banii proveneau de la aceleași instituții. În sine, experiența în instituții de stat sau finanțarea de stat nu reprezintă vreo crimă. Proba imposturii însă este făcută odată ce ne uităm la prestația României exact în acel spațiu euro-atlantic unde, la nivel declarativ, dorește să se afirme. („Obiectivul esenţial al politicii noastre externe şi de securitate, pe care îl vom promova în continuare, este creșterea profilului internațional al României”, afirmă Strategia Națională de Apărare a Țării pentru perioada 2020-2024, al cărei prim capitol descrie România drept „membru activ NATO și UE, stat rezilient, pol de stabilitate regional”).

Nu doar că la nivel oficial sîntem excelenți executanți și niciodată „agenda-setters”, dar lipsim și din circuitul internațional de idei, acolo unde se presupune ca acești „experți” cultivați din anii 1995-2000 pînă azi ar trebui să fie vectori de competență și dezbatere. An după an, prezența acestor GONGOs (Government-Organised NGOs) la conferințe internaționale de prestigiu este rarisimă, „aranjată” tot de reprezentanți ai aparatului de stat și doar decorativă, pentru „creșterea profilului” României, nicidecum cu vreun conținut solid. Contribuțiile de substanță, lucrările științifice de prestigiu, proiectele realizate împreună cu marile think-tank-uri internaționale (care produc conținut, nu doar funcționează ca platforme de networking și influență) sînt cvasi-inexistente. România nu găzduiește nici vreun forum strategic cu greutate comparabilă cu celelalte din regiune.

Aceste GONGOs au și rolul de a bloca ascensiunea ONG-urilor și ideilor independente. Prin organizarea de evenimente în parteneriat cu statul, care oferă decidenților o platformă pentru mesaje livrate în clasicul limbaj de lemn, fără idei originale sau dezbatere reală, instituțiile pot să mimeze colaborarea cu societatea civilă și să marginalizeze celelalte organizații și idei realmente independente.

Peisajul în zona acestora arată cu totul altfel. Membrii lor sînt de regulă experți tineri (și experte, ceea ce nu se întîmplă decît accidental în zona GONGOs, dominată de masculi trecuți bine de prima tinerețe) care, în majoritatea lor, au studii și afilieri internaționale, participă la dezbateri în mediul extern și nu arareori sînt angajați de instituții occidentale, unde se bucură de o vizibilitate pe care România le-a refuzat-o programatic. Puține dintre aceste mici ONG-uri entuziaste pot fi numite, însă, efectiv instituții. Finanțare sustenabilă nu există (statul nu dă bani pentru cercetare și analiză și chiar dacă ar da, ar putea fi un dar otrăvit, iar privații preferă să cumpere influență pe lîngă decidenți, inclusiv prin GONGOs). De aceea proiectele acestor think-tank-uri trebuie să urmeze banii, deci agenda donatorilor internaționali.

Contrar temerilor din zona instituțiilor de securitate, puțini dintre acești experți independenți au promovat vreodată idei care să „devieze” de la agenda euro-atlantică. Monopolizînd, în schimb, acest domeniu, statul a reușit să se priveze de pluralismul de idei independente, ceea ce explică în mare măsură eșecul diplomației românești de a-și propune și a pune teme ambițioase pe agenda aliaților. De asemenea, a reușit și să scape de sub observație curentele antioccidentale care hrănesc din abundență societatea în ultimii ani. Mai grav chiar, într-o perioadă în care războiul se duce din ce în ce mai mult în plan informațional și cu mijloace subversive care vizează subminarea statului, dar și a societății, iar contracararea acestor atacuri necesită o colaborare între stat și societate, instituțiile de securitate au reușit să compromită orice încredere între acestea două și să vulnerabilizeze grav România exact pe linia rezilienței strategice pe care și-au dorit să o protejeze.

Oana Popescu-Zamfir este director al Centrului GlobalFocus.

Foto: wikimedia commons

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
Omul sfințește locul?
Un loc banal, dar cu oameni calzi, primitori, devine în memorie un loc minunat, la fel cum un loc unde am avut experiențe proaste legate de oamenii de acolo se poate transforma într-un loc detestabil. Totuși, ce înseamnă pînă la urmă spiritul locului?
p 10 sus Martin Heidegger jpg
Locul mîndru, locul relevat, locul primit de la primărie
În arhitectură locul construirii este parte în diferite ecuații de ordine; de la căsuța din Pădurea Neagră la templu, de pildă, la Martin Heidegger, considerat inspiratorul unei întregi direcții din arhitectura contemporană.
p 11 Casa lui Marguerite Duras la Neauphle jpg
Turism ficțional
Oamenii dragi care nu mai sînt devin și ei niște personaje ficționale, ca și locurile în care i-am însoțit.
Oprirea, s  Mandrestii Noi, r n Sangerei, Republica Moldova Bus stop, Mandrestii Noi Village, Sangerei District, Republic of Moldova (50098746828) jpg
O capsulă a viitorului
Dar dacă nu am apucat să cunosc o altă Moldovă decît pe cea din copilăria mea și dacă Moldova copilăriei mele e dată uitării, nu e cumva Moldova din mine un fel de capsulă a timpului?
p 12 sus jpg
Pe teren
Așadar, uneori, locul despre care scrii e vedeta, dar – de cele mai multe ori – locul nu poate fi separat de oameni, de poveștile lor, de viața lor. Se influențează reciproc.
p 13 jpg
Tango
Tangoul a fost și opera exilaților. Iar eu de oamenii aceia mă simt legat mai mult decît de oricare alții, chiar dacă nu am fost niciodată nici în Argentina, nici în Uruguay și încă îmi caut curajul să-mi împlinesc destinul de a merge acolo chiar la căderea cortinei.
Sozopol view jpg
Cum ne-am petrecut vacanța de vară – fragmente de jurnal –
Pînă la Histria nu sîntem cruțați aproape deloc, drumul e dur, pietre mici și ascuțite supun pneurile unui atac permanent, dar, cum-necum, reușim să ajungem.
p 14 jpg
Ghid practic: cum să ajungi acasă
Pariul scrisului a apărut de-abia cînd mi-am zis că e cazul să mă implic cu orașul în care m-am născut.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.

Adevarul.ro

image
Doliu în sportul românesc: Baschetbalista Alessia Maria Raiciu s-a stins în ziua în care a împlinit 18 ani
O veste cutremurătoare a apărut, astăzi, pe pagina de Facebook a Federaţiei Române de Baschet, în legătură cu o jucătoare extrem de promiţătoare.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Afacerile bănoase cu o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie, făcute de un poliţist în timpul serviciului
Fost adjunct al Poliţiei Mioveni, comisarul Marius Aioanei a făcut, timp de patru ani, numeroase afaceri bănoase în timpul serviciului, deşi acest lucru este interzis de lege. Poliţistul promova constant pe Facebook două firme deţinute de către familia sa, o păstrăvărie şi o firmă de taximetrie

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.