Şmecherii, aroganţe, părerisme – mozaic de autosuficienţe autohtone

Autosuficiența este un amalgam de nuanțe. Se cuibărește în atitudini care merg de la șmecheria instalatorului pînă la aroganța politicianului. Poate fi motorul unor episoade benigne de obrăznicie, dar poate căpăta implicații maligne asupra unei întregi societăți. În unele cazuri ne poate amuza ca o poveste inedită, bună de postat pe Facebook. În altele, însă, autosuficiența poate fi criminală.

Am ales, așadar, cîteva ipostaze, de la firul ierbii la probleme sociale, de la episoade personale la luări de poziție ale formatorilor de opinie sau ale liderilor politici.

● Un șir prelung de tarabe se întinde în Piața Romană, cu cîteva zile înainte de Paște. Printre brizbizuri cu bijuterii care îți iau ochii cu străluciri false, iepurași de carton, sutiene și chiloți, se află și o tarabă cu icoane și poze înrămate ale lui Arsenie Boca. Costă între 15 și 20 de lei, în funcție de mărime. Poate și de culoare. Vînzătoarea le stropește cu un mănunchi care pare a fi un buchet de busuioc. Nu înțeleg de ce le stropește ca pe niște legături din piață. Zice că e aghiazmă, le sfințește cu aghiazmă din oră în oră. Sau de fiecare dată cînd mai oprește în fața tarabei cîte un credincios. Dacă nu ajung la Biserică, măcar să cumpere, în drum spre casă, de aici, din Romană, ceva sfințit. De ce udă icoanele? Certificat de garanție, îmi rînjește larg și șugubăț. Ce face popa poate face și precupeața, apă să fie.

● Săptămîna trecută, Ministerul Sănătății a pus în dezbatere publică noul proiect al legii vaccinării. Aceasta nu prevede sancțiuni pentru părinți, dacă vor refuza să își imunizeze copii. Cu toate astea, la înscrierea la grădiniță sau la școală, copiii trebuie să aibă documentele care să ateste efectuarea vaccinărilor obligatorii.

Epidemia de rujeolă din România se extinde. Pînă la data de 14 aprilie s-au înregistrat 4793 de cazuri și 21 de decese. Potrivit declarației recente a președintelui Societății Române de Microbiologie și consilier al Ministrului Sănătății, Alexandru Rafila, creșterea numărului de cazuri este consecința nevaccinării (news.ro). În aceste condiții, epidemia riscă să se răspîndească în toată Europa – avertizează și Centrul European pentru prevenirea și controlul bolilor.

Cu toate că pericolul epidemiei este unul real, grupul antivacciniștilor stă ferm pe poziții, susținînd că vaccinurile sînt criminale, iar una dintre cele mai vocale oponente ale mișcării, Olivia Steer, continuă cruciada sa contra științei și a realității, propagînd curentul antivaccin. În siajul acestor revolte, pe un asemenea site cu sfaturi antivaccin citesc că oreionul poate fi tratat cu whiskey: „Oreionul nu necesită tratament medical. Dacă copilul vostru a făcut oreion, insistați să stea în pat 2-3 zile, hrăniți-l cu alimente ușoare și cu lichide din belșug și folosiți pungi cu gheață pentru a reduce tumefierea glandelor. Dacă durerea de cap e severă, administrați-i cantități foarte mici de whiskey sau acetaminofen. Administrați 10 picături de whiskey la un sugar și pînă la jumătate de lingură la un copil mai mare.“

● Acum cîteva luni am avut probleme cu dușul. Chem instalatorul. Mă întreabă la telefon care e problema, încerc să-i descriu, pe scurt, ca să știe omul despre ce e vorba: se scurge apa pe sub cabina de duș. Vine, se uită la cabină, își scoate șapca, se scarpină în cap, se uită la mine: „Și eu ce trebuie să fac?“ Îngheț, mă bîl­bîi, îi spun: „Păi, dacă mă pricepeam, nu vă chemam“. Oftează și-mi spune, ca și cum mi-ar face un hatîr: „Dacă nu mă ajutați, o să încerc să rezolv eu“. Îmi demontează cabina, se apucă de lucru. După vreo jumătate de oră iese din baie, victorios, ținînd însă în mînă o piesă necunoscută mie. „Gata, domnișoară, v-am rezolvat. Merge acum“. Mă bucur, pe jumătate: dar cu obiectul ăla ce faceți? Îmi spune să stau liniștită. Merge și fără, și oricum n-a mai putut să-l monteze la loc. Dar ce e? O nimica toată, filtrul de miros de la canalizare. Să dau cu un spray, dacă miroase.

● Decorațiile de Paște din Capitală au iscat sute de critici din partea bucureștenilor. Pornind de la lipsa de sens pînă la lipsa de bun gust. Tîrgul organizat în Piața Constituției a adus niște figuri grotești – carul alegoric cu iepurele care mînă o găină a fost printre cele mai mediatizate fotografii. Apoi ghirlandele sărăcăcioase atîrnate prin oraș sau ouăle gigantice. Ca răspuns la critici, Primăria emite un comunicat de presă: „Subliniem că în organizarea acestui eveniment sînt angrenați sute de oameni cu experiență, profesioniști din cadrul instituțiilor Municipalității, dar și colaboratori cu realizări recunoscute în marile capitale ale lumii. În ceea ce privește decorul amplasat în Piața Constituției care a făcut obiectul unor comentarii răutăcioase vă informăm că acesta este realizat de Dragoș Buhagiar, un scenograf de renume internațional“.

Cu alte cuvinte, nu știe țăranu’ ce-i ăla șofranu’.

● Mi s-a întîmplat de curînd să ajung în Vama Veche. Nu mai fusesem de ani buni, dar, fiind în zonă, am vrut să trag cu ochiul, așa, de nostalgie. Mai ales că, fiind aprilie, înainte de Paște, plaja, mă gîndeam, va fi aproape pustie. Am parcat mașina și m-am plimbat pe plajă. Și, cum în apropiere era un restaurant deschis, am intrat. O ultimă cafea înainte să mă întorc spre București. Înăuntru, cîteva mese ocupate. Am comandat o cafea și ceva de mîncare. Luasem deja atitudinea romantică de savurat marea. Primesc cafeaua relativ repede. Mîncarea însă durează. Și durează. La răstimpuri, chelnerul, en passant: vine, acum se face! După vreo oră primesc ceva ars și crud, în același timp. Oftez, sînt în întîrziere, așa că rog chelnerul să-mi aducă nota. Din mîncare ciugulisem cît să-mi spun că e timpul să plec. Apare însă patronul. Nervos, mă ia la rost, pe un ton agresiv, care mă bagă în corzi: de ce n-am mîncat, de ce nu-mi place restaurantul? Inițial mă cam sperii, încerc să zîmbesc împăciuitor și să intru în defensivă. Patronul este din ce în ce mai nervos: este treaba dvs., îmi spune iritat, eu încerc să vă ajut, dar văd că n am cu cine vorbi. Aproape că mă dă afară din restaurant, spunînd că nu trebuie să plătesc nimic. Un gest normal, în orice restaurant, dacă te plîngi de calitatea proastă a serviciilor. Mai puțin atitudinea jignită și agresivă a patronului care, în loc să-și ceară scuze, te boscorodește și te acuză de „fițe“.

● Într-un interviu acordat canalului public de știri ungar M1, Victor Ponta a declarat că în democrațiile post-decembriste, alături de autoritățile politice acționează sisteme paralele de putere. În România, acest sistem paralel fiind alcătuit din organizații neguvernamentale – fostul premier vizînd în special acele ONG-uri finanțate de George Soros, organizații care atacă oamenii politici care cred că deciziile politice trebuie luate mai întîi la nivel național și abia mai apoi la nivelul Uniunii Europene. În ceea ce îl privește, Ponta a susținut, în același interviu, că au existat semne că rețeaua de fundații a lui Soros a fost implicată în mod direct sau indirect în înlăturarea sa. Bineînțeles, declarația fostului premier se leagă de teoria vehiculată de unele televiziuni în timpul demonstrațiilor din iarnă contra Ordonanței 13. Sutele de mii de demonstranți care au ieșit în stradă nu au făcut-o pentru a susține un proces democratic, ci pentru că erau plătiți de Soros.