Slavă şi putere

Marius GHILEZAN
Publicat în Dilema Veche nr. 628 din 3-9 martie 2016
„Boala de a fi şef“ jpeg

De la facerea lumii, oamenii au întruchipat constant măreţia lui Dumnezeu prin slavă. Glorie, onoare, distincţie, faimă – toate într-un singur cuvînt. Oare de ce funcţiile simbolice ale unor puteri pămîntene s-au schimbat mereu?

Utilizarea heraldicii, ca manifestare simbolică, este atestată încă din preistorie. Într-o vreme în care oamenii nu ştiau să scrie sau să citească, reprezentările iconice delimitau averile, personalizau stăpînii şi evidenţiau rolurile militare, astfel încît oamenii să poată lega un simbol de un nume. Blazonul definea rangul social. Fiecare familie avea propriul însemn pictat sau ţesut, desenat sau sculptat, de cele mai multe ori pe arme.

Pentru o facilă recunoaşterea în lupte, în Evul Mediu timpuriu cavalerii se îmbrăcau în haine specifice şi aveau însemne distincte pentru a fi recunoscuţi atît pe cîmpul de luptă, cît şi de regele căruia îi erau vasali. Unii se asociau cu vulturii, alţii cu leii, pentru a-şi particulariza virtuţile militare. După ce biruiau în bătălii, în semn de preţuire pentru curajul lor, reprezentările grafice deveneau simbolurile puterii familiei. Se transmiteau din generaţie în generaţie, ca un semn de legitimitate. Şi aşa au apărut nobilii. Familiile domnitoare aveau compoziţii complexe de reprezentări. Săracii, doar datorii faţă de atotputernici şi nu simţeau nevoia de a se identifica în vreun fel. Oare de ce oamenii simpli nu sînt atît de atraşi de simbolurile puterii?

În trecut, apartenenţa la o elită socială era ereditară, acum competiţia pentru putere încalcă de prea multe ori codurile de conduită socială. Şi aşa apar impostorii. Falsificatorii de demnităţi.   

Dar dacă Dumnezeu, prin bunătatea lui, împarte tuturor egal puterea, de ce unii au privilegiul de a se naşte bogaţi, iar alţii săraci?

Poate nu doar oamenii zilelor de astăzi îşi pun asemenea întrebări.

Cercetătorii spun că heraldica a apărut în curţile domnitoare ale puterilor occidentale după primele cruciade. În vechiul regat, pe vremea domniei lui Mircea cel Bătrîn au apărut primele însemne ale puterii pe sigiliul aplicat tratatului de alianţă cu regele Vladislav al Poloniei. Era în anul de graţie 1390.

Heraldica şi simbolurile heraldice reprezentau adevărate programe politice în perioada medievală. Stema, sceptrul şi scutul conţineau diferite coduri. Nu toţi ştiau să decripteze mesajele ascunse. Masoneria, ca formă de rînduire a înţelepţilor luminii, a valorizat şi a reinterpretat simbolurile antice. Puterea ei discretă a fost mitologizată mai mult de adversarii ei decît de propriile confrerii.

Timp de multe secole, stema Transilvaniei conţinea un scut decupat în partea superioară, pe care trona un vultur arţăgos (simbolul nobilimii maghiare), flancat de soare şi de lună (simbolul secuilor), precum şi şapte turnuri, semn al zidirii şi al continuităţii puterii nobilimii. Puţini ştiu că în cetăţile ardelene, secole de-a rîndul, românii nu aveau voie să intre în cetate.

Dacă Mihai Viteazul ar fi vrut să facă unirea celor trei principate, aşa cum susţineau protocroniştii istoriei, de ce nu au apărut şi simboluri româneşti pe heraldica transilvană a veacurilor trecute?

Primele simbolurile heraldice ale capului de bour, corbului, precum şi pretinsele armerii ale Daciei apar în cărţile lui Grigore Ureche, Miron Costin şi Dimitrie Cantemir.  Nu aş miza pe încartuiri simbolice ale unor nomazi războinici, dar despre asta în altă discuţie dilematică. De-a lungul timpurilor, doar cei puternici şi-au păstrat efigiile, ca pe un semn de suveranitate.

Puterea este simbolică, ritualică şi ideologizantă

În cartea Anatomia succesului, cunoscutul profesor Dorin Sarafoleanu avea să-mi demonstreze că inteligenţa se moşteneşte. Cuceritorii lumii au psihologia învingătorilor. Nu doar marii strategi militari ai istoriei au folosit forţa simbolurilor. De la regele Solomon la dinastiile moderne, funcţiile asociative au avut mai mult roluri de supraexpunere a diapozitivelor riguros încadrate în restricţii identitare decît de instrumente de forţă.

Nativii au cunoscut că mintea umană judecă iconic, aşa cum medicii francezi de pe timpul Regelui Soare ştiau de proiecţia corticală a mirosului alături de cel al sexului, fără a comunica acest detaliu în campaniile de marketing ale unor produse de înfrumuseţare.

Timpul este personalizat într-o clepsidră. Omul se identifică abstract cu timpul, preferă iluziile în locul certitudinilor, de aceea apar disonanţa cognitivă şi căutările nefireşti pentru mecanismul necurat al puterii. De aici toată deruta. Dumnezeu a rînduit omenirea între stăpîni şi supuşi. Rolurile sînt egal distribuite. Nimeni nu e mai presus sau mai prejos. Totul derivă de la interpretare. Clerul a impus în ortodoxism iconografia. O funcţie abstractă a dumnezeirii. Credinciosul poate aduce slavă lui Dumnezeu liber sub cerul liber, de cele mai multe ori prin smerenie şi acord tacit caută un afront heraldicii. Asta nu înseamnă că se opune puterii.

Poporul român, de-a lungul secolelor, s-a refugiat în datini, obiceiuri, foclor, pentru a nu a intra în luptă contra puternicelor semnificaţii ale funcţiilor simbolice. Dinastia română a fost singura din istoria milenară care a personificat identitatea naţională a românilor. Chiar dacă boierii, în diferite divanuri obşteşti, influenţaţi de curente germanice sau franceze, au încercat să întrupeze puterea, Carol I a fost cel mai mare român.

Omul aduce slavă lui Dumnezeu pentru că îl iubeşte. Nu îi cunoaşte măreţia. Dar îi simte puterea. În istoria românilor, voievozii, domnitorii sau regii au fost efigia puterii, fără îndoieli circumstanţiale de timp sau de loc, oamenii au recunoscut supremaţia.

„Coroana regală nu este un simbol al trecutului, ci o reprezentare unică a independenţei, suveranităţii şi unităţii noastre. Coroana este o reflectare a Statului, în continuitatea lui istorică, şi a Naţiunii, în devenirea ei. Coroana a consolidat România prin loialitate, curaj, respect, seriozitate şi modestie“, avea să spună Regele Mihai I, în celebrul discurs din 2011 din Parlamentul României.

Cu Regele în viaţă, sîntem mai puternici. Un prieten mi-a transmis recent filmul Cidul. Mort pe cal, este biruitor. Iată forţa simbolului.

Marius Ghilezan este publicist şi scriitor, autor al cărţii Impostura – despre snobism şi puterea falsului (Editura Corint, 2008).

Foto: wikimedia commons

Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Nu mai citiți nimic!
Noua lege a Educației face cititul opțional, un prim pas înainte de a scoate cu totul educația din școală. În locul reformei, s-a ales abandonul.
3251104421 3a5f60ad8c k jpg
„Porții mici și gustoase”
Oamenii vor continua să citească, dar acea lume veche a dispărut. Hîrtia – dispare. Știrile – dispar.
CeMaFac ro, #TuCeFaciAcum?, taxiuri gratuite jpeg
Ce citesc tinerii adulți între BookTok și wattpad
Știm ce se citește, ce se caută, ce așteptări au și ne-am însușit și un limbaj specific.
p 1 jpg
Liste alternative
Mulți citesc literatura străină în original, în special în limba engleză, chiar și atunci cînd au la dispoziție traducerile românești.
p 12 jpg
Alfabetul imaginilor pentru cultura din spatele blocului
Sînt picături într-un ocean, sticle cu răvașe aruncate-n mare.
p 13 jpg
Gîndirea critică morală și alte fantezii de deșteptat copiii
Cum educăm, cum ne autoeducăm și cum ne lăsăm astăzi educați pentru a ne forma abilitățile morale de mîine?
p 14 jpg
Lecturi alternative din romanul românesc modern
Care ar trebui să fie scopul acestor lecturi formatoare? Să creeze oameni care să funcționeze moral?
Mîntuirea biogeografică jpeg
În capul mesei și în băncile dintîi
Ambiția pare să fie una dintre cele mai dilematice și contrariante trăsături de caracter.
p 10 sus jpg
Jocuri şi poturi ale ambiţiei
Ambiţia devine o poftă de mărire şi faimă pe care nimic nu ar putea-o vreodată ostoi.
Silk route jpg
Ambîț strategic Made in China
Supremația Chinei este pe cît de „inevitabilă“, pe atît de „naturală“.
p 12 jpg
De-a dreapta și de-a stînga ambiției: a plăcea oamenilor sau lui Dumnezeu?
Adevăratul creștin este un străin pentru această lume, adevărata lui țintă fiind viața cerească.
p 10 jos jpg
Scurte considerații psihologice despre ambiția la români
Ambiția nu este pozitivă (bună/funcțională) sau negativă (rea/disfuncțională).
p 1 jpg
Radio Itsy-Ambitsy
„Dacă eu n-am putut, măcar tu să poţi. Răzbună-mă, copile, şi o să fiu fericit. O să pot închide ochii cu inima împăcată.”
p 14 WC jpg
Ieșirea din „Machu Kitschu” / (Supra-)realism socialist
Replica din Bucureşti, realizată în 1951, deşi se aseamănă izbitor ca planimetrie şi tipologie a decoraţiei cu cele de la Moscova, este semnificativ mai joasă decît acestea.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 Ion D  Sirbu jpg
Amicul Dexter & amicul Sinister
Văd în Ion D. Sîrbu un fel de „ambasador” necesar acelora dintre noi care au obosit să tot empatizeze cu colaboratorii Securității.
p 11 J  Habermas WC jpg
Între think-tank și Denk-Panzer: intelectualul german
Sincronizarea limbajului educațional cu îmbogățirea limbajului specializat este imposibilă.
p 12 sus WC jpg
Turma minților independente
Multe se iartă în America. Mai multe decît în Europa.
p 23 jos jpg
Rusia și cultura ei (neo)imperială sau despre cum se autoîndeplinesc profețiile politice
În realitate, nimeni nu-i pune la colț pe clasicii ruși, fie ei scriitori, compozitori sau poeți.
p 22 jos jpg
Ecou (nu prea) îndepărtat. Intelectualii și puterea la 1996
Ar fi util cititorului dilematic de azi să vadă cum gîndeau acest subiect, acum aproape 30 de ani, stîrniți de revista noastră, trei intelectuali români majori: Ștefan Augustin Doinaș, Livius Ciocârlie și Ion Vianu.
E cool să postești jpeg
Un examen de conștiință
MeToo poate însemna mai mult decît mediatizare, scandal, procese: poate fi un real examen de conștiință.
p 10 sus Alyssa Milano WC jpg
MeToo, scurt istoric
Incriminarea hărțuirii sexuale nu a început cu mișcarea MeToo, iar cazul Weinstein nu a fost primul.
p 11 jpg jpg
De ce stîrnește abuzul sexual atîtea reacții contradictorii?
Reacția la trauma sexuală este una socială, cu rădăcini și ramificații profunde.
p,12 jpg
#MeToo, din nou. Tot despre putere, recunoaștere, dar și hermeneutică
Încercările de delegitimare a mișcării #MeToo înseamnă și o lipsă de recunoaștere a victimelor abuzurilor sexuale și conferă putere abuzatorilor.

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.