Slănină unsă cu miere

Dumitru CRUDU
Publicat în Dilema Veche nr. 725 din 11-17 ianuarie 2018
Slănină unsă cu miere jpeg

În căminul numărul 5 de pe strada Memorandumului, în care am rămas singur, am mai rămas și fără bani, și fără cafea, și fără țigări, și fără mîncare. Că nu am nimic, nu am realizat din prima zi și dintr-odată, ci cîteva zile mai tîrziu și treptat. Dacă ar fi fost după mine, aș fi plecat cît ai bate dintr-un picior acasă, la ai mei, la Flutura, dar nu aveam bani pentru asta, buzunarele îmi erau dezumflate și nu mai voiam să risc să urc în tren fără nici o lețcaie la mine. Mai riscasem și alte dăți și, cu două excepții, rezultatele au fost foarte triste: am fost dat jos din tren în niște halte necunoscute, pe unde următorul tren mai trecea doar a doua zi și de unde nici nu mă puteam întoarce și nici nu puteam pleca mai departe. Ei bine, în ziua aia cînd am rămas în camera numărul 34, din fundul coridorului, de lîngă baie, și nu am plecat la fel ca toată lumea acasă pentru că nu aveam cu ce, încă nu mi era foame. Iar mie cînd nu-mi e foame nici nu mă gîndesc la mîncare, la ce bun să mă gîndesc ce o să mănînc diseară sau a doua zi, dacă în clipele alea nu mi-e foame, pur și simplu de ce să-mi pierd timpul cu fleacuri, mai bine iau o carte și citesc. Mie cînd nu mi-e foame, de regulă, citesc. Ce mai, citeam și atunci. Iar cînd nu citeam, jubilam. Traversam etajele pustii și chiuiam. Eram stăpîn peste toate acele etaje, eram rege pe coridoarele alea goale, tot căminul ăla era la degetul meu mic.

Foame mi s-a făcut într-o zi cînd am ieșit în oraș și o ceată de colindători m-a depășit. Unul dintre ei mușca dintr-un colac. Mesteca atît de lacom, cu atîta poftă, firimituri i se desprindeau din gură și cădeau în urma lui, și eu privindu-l din profil am început să salivez și să înghit în sec. Abia atunci și eu am simțit că mi-e foame și am realizat că de vreo două sau trei zile nu mai pusesem nimic în gură. Privindu-l, am simțit că mi-e foame. Și cu cît îl priveam mai mult, cu atît mi se făcea o foame și mai mare. Am fugit de acolo. Am fugit în sus pe Mureșenilor, numai ca să nu-l văd cum rupe cu dinții din colacul ăla și îl înghite nesățios. Ca să uit că nu mai mîncasem de cîteva zile, am luat-o la fugă, lă-sîndu-i pe colindători în urma mea. Cîțiva bărbați turtiți blocau trecerea. Hăhăiau veseli și nu le păsa de nimic. I-am înconjurat. În ferestre ardeau ghirlande de lumini. Brazii clipeau din becuri la balcoane. O petardă a explodat chiar la picioarele mele și m-a făcut să-mi amintesc din nou că mi-e foame. Toată lumea care cobora în jos pe Mureșenilor era veselă și fericită. Unii intrau în baruri și cafenele să petreacă. De fapt, atunci cînd am rămas în Brașov, am sperat din tot sufletul că voi da peste vreun coleg de facultate sau de universitate, sau peste vreun cunoscut sau vreun prieten de la cenaclul „Interval“ și mă voi scoate într-un fel sau altul. Dar în cîte cafenele și baruri am intrat, nu am întîlnit nici un amic. Doar tipi necunoscuți și toți voioși. L-am căutat pe Marius Ianuș în Steagu și nimeni nu mi-a deschis. Întunecate erau și ferestrele lui Ciprian Șiulea. Nu mi-au deschis ușa nici Doina Ioanid sau Mihai Ignat. Iar telefonul lui Mircea Doreanu suna mereu ocupat. Lui Crăciun și Mușina însă nu am îndrăznit să le bat în ușă.

Urcam pe Mureșenilor în sus și încercam să nu mă uit la vitrinele luminoase ale cafenelelor în spatele cărora oamenii stăteau la mese fericiți. Totuși, nu am rezistat și ochii mi-au alunecat în dreapta mea și atunci am văzut cum o tipă îi băga în gură unui tip o prăjitură și iar am luat-o la fugă.

Orașul care petrecea mă strivea în picioare și mă făcea să mă simt ca un vierme. Avansam, cu capul în pămînt, sperînd să găsesc pe trotuar vreo bancnotă pierdută de cineva, dar nu am găsit nimic. Treceam prin fața maternității. Nici țigări nu aveam, dar cît aș fi dat ca, în acele clipe, în care treceam prin fața maternității, să fumez o țigară. Să fumez ca să uit de foame. Am intrat într-o librărie și am răsfoit cîteva cărți, dar cînd am ieșit afară iar mi s-a făcut foame. Un tînăr a apărut de după colț înfulecînd un buterbrod. Am luat-o la goană și nu m am oprit din alergat decît atunci cînd am deschis ușa camerei mele din cămin. Primul lucru pe care l-am făcut a fost să mă reped la frigider. La frigiderul care nu era al meu și pe care nu îl deschisesem niciodată pînă atunci. În afara unui borcan cu miere de albine și a unei hălci de slănină, nu mai era nimic altceva în el.

Am tăiat o bucățică subțire, ca Laurențiu să nu observe cînd se va întoarce, și am pus-o în gură. Era prea sărată. Și atunci mi-a venit o idee. Am scos o lingură de miere și am întins-o pe o altă felie de slănină. Cu toate că mîinile îmi tremurau, am uns-o bine.

Afară explodau petarde și cerul era luminat de focuri de artificii. Totuși, am reușit să bag în gură felia aia de slănină unsă cu miere de albine. Era ora douăsprezece. Intram într-un nou an. Felia aia de slănină unsă cu miere de albine era atît de gustoasă! 

Dumitru Crudu este scriitor.

„Am avut covidu’!”, iar „de murit, murea oricum   ” jpeg
„Nu ne mai facem bine”
Și eu am propria mea curiozitate, așa că încerc să aflu ce s-a schimbat aici, din perspectiva lor, este una dintre principalele teme de discuție.
p 10 jpg
România era țara mea bună, dar vitregă
Astăzi consider că România e țara în care mă pot întoarce cînd doresc, e „cartierul vecin”.
Palatul Culturii Iasi   Aerial jpg
Iași, mon amour contrarié
Iașiul îmi pare un cameleon. Apar întruna terase noi și e tonifiant. Vara asta am mîncat într-un gastrobar cu specific andaluz, cu o veselă aleasă cu gust, cu prețuri rezonabile și porții mărișoare.
640px Parliament 704254 jpg
Stai, cum adică avem o imagine bunicică la Bruxelles?!
Dar cum adică „nu creăm probleme” la Bruxelles, dacă în România sînt atîtea probleme? E simplu, grijile Bruxelles-ului sînt altele decît ale noastre.
p 12 WC jpg
Cum văd eu România? După 15 ani și de la 3.500 de kilometri distanță?
În cele cîteva limbi de circulație pe care le înțeleg, nu găsesc un sinonim în valoare absolută al cuvîntului „omenie”. Poate în el rezidă, totuși, logica speranței.
Bjc cv cs foto 089 jpg
Secretul stă la primărie
În România, m-am ocupat, vrînd-nevrînd, cu colecționarea de faze și impresii, să le spun ilustrate.
p 13 sus jpg
Cînd trăiești între aici și acolo
Am început, timid, să ies în afara granițelor, întrebîndu-mă deseori cum ar fi viața mea în altă parte, în momentul în care nimic nu mă mai reținea în România.
Page 428 Captured Romanians transported away (12239755986) jpg
Trei neîntoarceri
România are acum un chip ponosit, în tușe de gri și negru. Dar e OK pentru că e o Românie exterioară, din afara ta, e un context din care ai scăpat. High five.
Romania Parliament at night jpg
Sedarea românilor
n reacție, nu puțini români refuză calmarea și emigrează, seduși de melodia sirenelor potrivit cărora „în România, asta e!”, totul a „rămas la fel”.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Tribunalul Poporului
Vedem asta în fiecare zi: nimic din ceea ce se postează nu rămîne necorectat, necontestat, nejudecat, nesancționat. Mai devreme sau mai tîrziu – ca să fac o parafrază – fiecare are parte de cincisprezece minute de judecată publică.
p 10 jpg
Critica publică în online: virtuți și vicii
Am observat, de asemenea, și cum platometre digitale au fost utilizate pentru a instiga la ură, dispreț și sexism, pentru a delegitima această mișcare și a decredibiliza victimele violenței de gen.
p 11 Ostrakon WC jpg
Ostracizarea online ca dilemă liberală
Cu toate acestea, nu trebuie să uităm de pericolul pe care apelul la ostracizarea online îl deschide, ținînd cont de stimulentele pe care viața în mediul online ni le oferă în conjuncție cu impactul pe care emoțiile morale îl au la adresa modului în care interacționăm cu ceilalți
640px The Two Gossips (Les Deux Commères) MET DP808826 jpg
Gura satului global
Gura satului global nu este diferită de gura satului tradițional decît prin instrumentele sale.
640px Cyber bullying 122156 960 720 jpg
Cel fără de păcat – o sursă idiopatică?
Realitatea socială poate fi remarcabilă datorită ansamblului de creiere umane adunate pentru a influența evoluția societății în bine, și aici avem nevoie de etică – în lipsa acesteia, realitatea se poate transforma în factori și actori sociali maligni.
John George Brown The Bully of the Neighborhood jpg
Și cu copiii ce facem? Intruziune, expunere, violență, anulare
Spațiul virtual a căpătat dimensiuni tot mai mari în viața copiilor, marea lor majoritate preferînd o interacțiune mediată de un dispozitiv uneia reale.
p 14 sus jpg
J’accuse! Indignarea morală și ostracizarea digitală
Nu e mare lucru să ne gîndim mai mult înainte de a (re)acționa, cum nu e nici prea mare efortul de a încerca să vedem lucrurile dintr-o perspectivă mai largă, dincolo de interesele noastre imediate.
p 21 jpg
Linșajul contemporan
Strămoșii noștri nu aveau lideri, judecători sau poliție, dar aveau mijloace pentru a răspunde celor care încălcau normele sociale de a respecta autonomia celorlalți sau de a contribui în mod echitabil la bunăstarea socială
Cea mai bună parte din noi jpeg
Ce rol mai au valorile?
Am aflat că valorile sînt cele care ne dau un sens, iar acest lucru ne face să fim perseverenți și să depășim obstacolele.
p 10 sus jpg
Dihotomia fapte/valori a fost greşit înţeleasă
Valorile sînt ingredientele indispensabile ale realităţii sociale.
Elevi jpg
StateLibQld 2 198959 Planting a tree for Arbor Day at Ban Ban Springs State School, 1920 jpg
Tot ceea ce vreau să fiu
„Prietenia înseamnă să împarți punga de chips-uri cu celălalt.”
p 12 sus jpg
Mesajul corect
Într-o clinică de toxicomani e barometrul cel mai fidel al suferinței unei societăți.
640px Islamic   Garden Scene   1987 360 4   Art Institute of Chicago jpg
Valori, virtuți, viață în islam
Societățile musulmane sînt puternic condiționate de tradiții.
Social Media and Technology jpg
Social media și tribalizarea valorică
Viața noastră socială nu arată întotdeauna precum fluxul nostru de pe rețelele sociale.

Adevarul.ro

Popescu
Gică Popescu, revoltat de ce pățesc românii din cauza străinilor: „Băi, oameni buni, nu se poate așa!“
Decăderea fotbalului românesc continuă să-l șocheze pe fostul căpitan al tricolorilor.
Deputatul Andrei Guruliov  Foto captură The Mirror
General rus, despre imaginile cu recruții beți: „Nu am văzut oameni treji în taberele de instrucție”
Andrei Guruliov, general rus în rezervă, în vârstă de 54 de ani, a declarat la televiziunea de stat din Rusia că niciodată nu a văzut oameni treji în taberele de instrucție.
umit yildirim m9FBEtUTRXY unsplash jpg
Schimbări mari prin lucruri simple. Soluția clară pentru traficul din București
România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la producția de biciclete, cu peste 2.5 milioane de unități, dar suntem la coada clasamentului când vine vorba de pistele pentru utilizarea lor.

HIstoria.ro

image
Bălcescu, iacobinul român despre care nimeni nu mai vorbește
Prima jumătate a veacului al XIX-lea a reprezentat pentru Ţările Române un timp al recuperării. Al recuperării parţiale – ideologice şi naţionale, cel puţin – a decalajului ce le despărţea de Occidentul european. Europa însăşi este într-o profundă efervescenţă după Revoluţia de la 1789, după epopeea napoleoniană, Restauraţie, revoluţiile din Grecia (1821), din Belgia şi Polonia anului 1830, mişcarea carbonarilor din Italia, toată acea fierbere socială şi naţională, rod al procesului de industria
image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Victor Babeș, cel mai elegant savant român
Victor Babeș a fost savant, profesor universitar, unul dintre cei mai renumiți oameni de știință, cunoscut și recunoscut în toată lumea. Când apărea profesorul Babeș la catedră, sau cu alte ocazii, acesta era îmbrăcat impecabil, foarte elegant, având o ținută exemplară.