„Sistemul”, bată-l vina…

Publicat în Dilema Veche nr. 887 din 8 - 14 aprilie 2021
Bătălia cu giganții jpeg

În decembrie 1989, Partidul Comunist Român avea în jur de patru milioane de membri. Aproximativ 18% din populația țării. Adeziunea se făcea individual și benevol, însă parcursul era deja trasat de la „centru”. Calitatea de membru al partidului unic era aproape o precondiție – uneori explicită, alteori doar subînțeleasă – pentru a obține mai repede o locuință, pentru angajarea într-un post mai bun, pe scurt, pentru a avansa în viață. Mai ales în ultimii ani ai comunismului, pe fondul inflației de adeziuni, carnetul de membru era în același timp esențial și inutil. Odată cu Revoluția, același document a devenit un stigmat. Nu-i de mirare că mulți au ales să-și ardă ritualic carnetul de membru, în piața publică.

Instaurarea democrației și a pluralismului politic a conferit apartenenței la un partid sau altul relevanță. În primii ani de după Revoluție, adeziunea la un partid sau altul era o chestiune de identitate definită, uneori, prin alteritate. Ești „cineva” și pentru că ai intrat în cutare partid. Ești angajat politic, deci participi, activ, la democrație. Dar maturizarea partidelor și rafinarea doctrinelor nu au adus claritate în viața politică. Alianțele de conjunctură și rutina vieții parlamentare au făcut ca afilierile ideologice să nu mai conteze. Relevante sînt doar relațiile de obediență din interior, disciplina, contribuția adusă la consolidarea partidului. Sistemul electoral proporțional a consacrat această responsabilitate față de lideri, de care depinde poziționarea pe listele electorale, și nu față de alegători, care votează, abstract, o listă.

Transferurile dintr-o tabără în alta, atunci cînd partidul ori alianța aflată la putere se clatină, fragilizează democrația și erodează încrederea în partide: există deputați și senatori care au trecut prin patru partide aflate în cîmpuri ideologice diferite: e oportunism, e detașare față de voința electorală, dar e un fenomen sancționat doar moral, nu politic.

La nivel local, fenomenul e încă și mai extins. Primari care au căpătat o anumită notorietate – uneori, pe baza unor performanțe administrative vizibile, alteori doar prin demagogie ieftină – își schimbă partidul în funcție de cine guvernează pentru a asigura accesul comunității respective la fondurile controlate de la București. Tot oportunism e și acesta, chiar dacă mai benign, căci încurajat de un sistem de atribuire a fondurilor aflat sub comandă politică.

Însă nu doar funcțiile elective și posturile grele sînt subordonate, ci și pozițiile administrative mai puțin vizibile. Un documentar realizat de Recorder a arătat, recent, cum „omul de la partid” e împins pînă și-n posturile care cer competență și nu obediență. Lecția e devastatoare: competența e irelevantă dacă nu e dublată și de o afiliere la partidul aflat la putere. Ba chiar competența e cu totul irelevantă: pentru a obține un post bine plătit și cu influență e suficient să fii membru de partid.

Apoi, mai e mentalitatea că nu ești angajat politic dacă nu intri în partid. Ca și cum apartenența la un partid ar fi singura formă de activism politic. Această atitudine, care se manifestă uneori sub formă de reproș voalat, s-a instalat mai ales printre reprezentanții partidelor așa-zis „noi”, construite inițial pornind de la mișcări civice de opoziție. Partidele derivate din fenomenul #rezist, aflate acum în spectrul Puterii, operează cu același tip de clivaje ca partidele „vechi”.

Cumpărături la ușa ta, ajutor în lupta cu COVID 19, învățare online jpeg
Educația între două crize
Pandemia a fost, pentru sistemele de educație, un adevărat cataclism care a scos la iveală, fără cosmetizare, situația dramatică a educației.
E cool să postești jpeg
Starea firească a lucrurilor
Nu doar cei doi ani de pandemie au erodat relațiile de încredere, ci, mai nou, și războiul din Ucraina, dezbinarea ideologică împărțind lumea în două tabere.
p 10 Alexis de Tocqueville WC jpg
O necesară, dar dificilă „înrădăcinare“ democratică
Istoricismul democratic este unul dintre cei mai redutabili inamici interni ai democrației.
p 1 jpg
E normal să fim normali?
Tinerilor de azi trebuie să le spunem „Zîmbiți – mîine va fi mai rău!“.
Construction workers in Iran 04 jpg
Diviziunea anomică
Viața socială nu înseamnă doar armonie perfectă, iar rolul solidarității nu este de a suprima competiția, ci doar de a o modera.
p 12 sus jpg jpg
Normalitatea și tulburarea
Traumă este orice eveniment pe care eul nostru îl gestionează cu dificultate sau pe care pur și simplu nu îl poate gestiona.
p 13 sus jpg
Cine mai vrea să meargă la birou?
Pînă la începutul pandemiei, îmi petreceam cam trei ore pe zi făcînd naveta. Asta însemna cam 16 ore pe săptămînă, cît încă două zile de muncă.
646x404 jpg
Impactul pandemiei asupra educației
Închiderea școlilor și pandemia de COVID-19 au avut consecințe negative atît asupra progresului educațional al copiilor, cît și asupra sănătății emoționale a acestora și, mai mult, asupra siguranței lor online.
Bătălia cu giganții jpeg
Iluzii, dezamăgiri și orgolii rănite
În acest Dosar antinostalgic ne-am propus să analizăm această istorie a iluziilor, dezamăgirilor și orgoliilor rănite la trei decenii (și ceva) după prăbușirea imperiului sovietic.
Urma să fie cea de A Treia Romă, dar a rezultat cel de Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice jpeg
Urma să fie cea de-A Treia Romă, dar a rezultat cel de-Al Patrulea Reich – despre logica (și moștenirea) Uniunii Sovietice
URSS a fost simultan o negare (a fostei elitei politice, pe care a eradicat-o acasă și în țările subjugate), dar încă și mai mult o prelungire (geopolitic vorbind) a vechiului Imperiu Țarist.
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă jpeg
Vladimir Putin și noua identitate imperială rusă
Cum se face că o naţiune capabilă să genereze o cultură atît de puternică e incapabilă să genereze o politică raţională?
Povești de familie jpeg
Povești de familie
Prin mărturiile familiei, am cunoscut prima fațetă a URSS-ului. A doua fațetă am descoperit-o prin cercetare și jurnalism.
Fantomele Imperiului jpeg
Fantomele Imperiului
Aceleași uniforme, aceeași atitudine menită să intimideze, aceeași impasibilitate a celui care exercită autoritatea.
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă tampon între (fosta) URSS și NATO jpeg
Ce logică are războiul? – Ucraina ca zonă-tampon între (fosta) URSS și NATO
În prezent, Ucraina este într-adevăr o zonă gri, între Rusia și NATO, sau între Rusia și lumea occidentală, un teritoriu unde se dă lupta principală între sisteme de valori.
„Comunismul pătrunde în societate precum cancerul într un corp“ – interviu cu Thierry WOLTON jpeg
Putin, un orfan al comunismului – trei întrebări pentru Thierry WOLTON
„Pentru Putin, Marele Război pentru Apărarea Patriei a asigurat prestigiul URSS în secolul XX și, prin urmare, al Rusiei.”
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV jpeg
„Ce se întîmplă acum în Ucraina este rezultatul indiferenței politice a Europei” – interviu cu Andrei KURKOV
„Pentru țări precum Polonia, România, Slovacia, războiul va continua să fie o știre pentru că se întîmplă chiar la granițele lor.“
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Europa arădeană
Frumosul municipiu de pe malul Mureșului a devenit în mod natural capitala conferințelor noastre.
Criza ideologică și realinierea politică jpeg
Criza ideologică și realinierea politică
Există indiscutabil o relaţie între fenomenul ideologic şi fenomenul transformărilor sociale.
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană jpeg
Libertatea și inamicii ei – o privire europeană
Prima observaţie pe care aş face-o este că nu trebuie să căutăm noutatea cu orice preţ.
Sinuciderea celei de a treia Rome jpeg
Sinuciderea celei de-a treia Rome
În secolul al XVII-lea, în următoarele ocurenţe ale formulei „Moscova, a treia Romă”, sesizăm o inversare a raportului dintre Biserică și imperiu.
Kundera după Kundera  Tragedia Europei Centrale? jpeg
Kundera după Kundera. Tragedia Europei Centrale?
Cum ar suna azi, în Ungaria, acel strigăt din 1956? Vă puteţi închipui?
Europa politică vs Europa geopolitică jpeg
Europa politică vs Europa geopolitică
Încercarea Europei Centrale de a-și găsi o identitate politică undeva între Germania şi Rusia a fost şi continuă să fie sortită eşecului.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cum e azi, cum era odată
Regresul nu poate exista decît în condițiile în care credem că există și progres.
Există regres în istorie? jpeg
Există regres în istorie?
Nimeni nu ne poate garanta că mîine va fi mai bun decît azi sau decît ieri.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.