Sîrma Ariadnei

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Sîrma Ariadnei jpeg

Trebuie să admitem, dacă ne-amintim de vremurile de dinaintea lui ’89, că bărbatul socialist era condamnat, încă de la o vîrstă fragedă, la tehnică şi bricolaj. Într-o lume în care majoritatea covîrşitoare a şcolilor şi liceelor erau de profil industrial, n-aveai cum să ajungi la vîrsta de 18 ani fără să fi pus mîna pe un ciocan, pe o bormaşină sau pe o freză, fără să fi dat la pilă, să fi lipit cu letconul, să fi strîns bacurile unei menghine ori fără să fi sucit, măcar odată, capetele unei bucăţi de sîrmă. Astfel că rodul primei „pasiuni” impuse de sistemul de învăţămînt – mai înainte de descoperirea adevăratei vocaţii, oricare ar fi fost aceea – era, de obicei, un obiect de ordin tehnic, născut pe bancul de lucru al atelierului mecanic: un cuier, o agăţătoare din tablă, un umeraş din sîrmă. „Să ajungi om la casa ta şi să nu şti să baţi un cui sau să repari o priză” – era definiţia eşecului conjugal şi de viaţă pe care o fluturau întruna maiştrii atelierelor din şcoală. Căminul – ai fi putut crede – era un front al reparaţiilor electrocasnice, iar familia – un permanent prilej de etalare a iscusinţelor meşteşugăreşti. Îţi imaginai ritualul nupţial al cuplului socialist ca pe un balet proletcultist cu parteneri mînuitori măieştri de ciocane, şurubelniţe şi cleşti.

Dacă, printr-o minune, reuşeai să scapi de caznele tehnice ale învăţămîntului – cu ore lungi de atelier şi zile întregi de practică industrială –, cel mai tîrziu odată cu primele achiziţii (electro)casnice erai nevoit să-ţi exerciţi abilităţile tehnice. De la fierbător de apă şi aspirator, la autoturism şi locuinţă aveai de-a face cu bunuri precare, din categoria „lucru nou legat cu sîrmă”, care se cereau reparate încă din prima zi de folosinţă. Îndeletnicirea tehnică devenea vocaţie subită, talent nebănuit – pentru unii, sau coşmar de zi cu zi – pentru mulţi alţii.

În peisajul acestui şantier generalizat, sîrma era firul care te scotea din hăţişul necazurilor tehnic-gospodăreşti. Colacul de sîrmă devenise, pentru bărbatul destoinic de tip nou, ceea ce era papiota pentru gospodina socialistă. Cu sîrma, ca şi cu aţa, puteai cîrpi, stopa, drege sau petici aproape orice.

Folosirea cu prisosinţă a sîrmei ca remediu cvasiuniversal reiese dintr-o viziune aparte asupra actului reparaţiei. Lucrul stricat era, îndeobşte, obiectul spart, rupt, frînt, scindat în cioburi şi fragmente; iar reparaţia consta, în acest context, în punerea la loc, în reasamblarea, reunificarea, mai mult sau mai puţin forţată, a elementelor disparate. Actul reparaţiei era, în esenţă, „legarea la loc”… cu sîrmă, fireşte: de cupru, fier sau aluminiu, moale sau oţelită, izolată sau nu, după cum găseai prin casă sau prin vecini. „Ai cumva o bucată de sîrmă?” devenise strigătul de ajutor al bărbatului ajuns la ananghie tehnologică, aflat într-o pană de orice fel: antenă Radio-TV lipsă, siguranţă fuzibilă arsă, balama dezghiocată, furtun căzut de pe ştuţ, nasture pierdut, găici şi băieri rupte, scaune deşelate, încuietori blocate – pentru a numi doar cîteva dintre vastele aplicaţii posibile.

O asemenea reparaţie presupunea descoperirea, mai întîi, a unui punct optim de fixare sau pătrundere a sîrmei, ori, în lipsa acestuia, crearea unuia, prin perforarea, bunăoară, a părţilor disparate – o operaţiune riscantă, soldată adesea cu răni prin împungere, degete zdrobite, unghii smulse, mobile zgîriate şi proferări de blesteme. Urma, apoi, petrecerea sîrmei prin cele două părţi şi fixarea lor prin sucirea, cu mîna, cleştele sau patentul, a laţului de sîrmă. Cei tipicari din cale-afară suceau capetele sîrmei, în plin elan reparator, cu rîvnă excesivă, pînă cînd firul torsionat ceda cu  plesnet scurt, vestitor de dezastru, şi obiectul depănat cădea jos ţăndări... ce furie, ce deznădejde; numai un om din Est poate înţelege. Înjurătura era, de altfel, parte integrantă a îndeletnicirii reparatului: rezultatele precare, vătămările mai mult sau mai puţin grave, pagubele colaterale – pe scurt, eşecul înţeles ca rupere a sîrmei – scoteau la iveală mînia proletară şi dintr-un violonist. Rezultatul unei reparaţii dura cît ţinea sîrma. Pentru obiectul reparat, sîrma era firul vieţii.

Cînd obiectul care trebuia reparat avea un grad ridicat de sofisticare şi fragilitate şi nu putea fi găurit de-a dreptul, soluţia era „matlasarea”: cele două sau mai multe fragmente disparate se îmbinau şi se înfăşurau cu grijă, spiră lîngă spiră, de sus pînă jos, dintr-un capăt în celălalt, cu o sîrmă cît mai subţire şi flexibilă. Se crea un cocon metalic protector care dădea ansamblului, abia ţinut laolaltă, un aer elaborat, elegant, indestructibil.

O categorie aparte de sîrmă era liţa. Trefilate din cupru mlădios, de la grosimi cît firul de păr pînă la fracţiuni mai mari dintr-un milimetru, firele de liţă erau lăcuite în diverse culori: roşcat, verde, brun, albastru, de ţi-era mai mare dragul să le ai în casă. Cu liţa aveai acces la altă categorie de reparaţii, de la (re)bobinatul penelopian al motoarelor arse şi rulatul migălos al spirelor de bobină, pînă la împletirea de figurine năstruşnice cu tentă artistică... altă ligă.

Dar doamna sîrmelor era, pentru cunoscători, sîrma de cupru argintat, din care erau făcute instalaţiile electrice ale caselor vechi, de dinainte de război. Puştii radioamatori de la clasele de electrotehnică vorbeau de ea cu evlavie, ca despre vestigiul unei calităţi de mult apuse.

Şi astfel, pe măsură ce firul sîrmei se subţiază şi metalul din care e făcută devine mai nobil, ne îndepărtăm de definiţia şi de aplicaţiile recente ale sîrmei şi revenim la semnificaţia ei iniţială, din limba turcă, unde sîrma înseamnă fir de aur sau de argint, firet preţios folosit în pasmanterie.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Aurul pur, urina sinceră
Amprenta creatorului va dispărea, opera de artă va arăta impecabil, dar autenticitatea ei va fi o iluzie.
p 10 WC jpg
Eul adevărat, eul autentic, eul perfect, eul dizolvat
David Le Breton evoca tentația „evadării din sine” ca „soluție la epuizarea resimțită în urma faptului de a trebui să fii în mod constant tu însuți”.
p 11 WC jpg
Autenticitate „Made in China”
Aceste grifonări rapide pe marginea conceperii autenticității în China sînt menite să arate că aceasta depășește antiteza paradigmatică dintre original și fals.
p 12 1 jpg
Autenticitatea românească între războaie: (dez)iluzii
Ce rămîne din subcultura românească interbelică a autenticității?
p 13 jpg
Biografiile culturale ale unui tricou
Un tricou alb de bumbac este la fel de banal, la o adică, și dacă are, și dacă nu are marca Kenvelo inscripționată pe față.
Bran Castle View of Countryside (28536914551) jpg
Pledoarie pentru metisaj
Scuze, dar nimeni sau nimic nu s-a născut dintr-unul…
640px Copyright (Simple English) Wikibook header png
Lista de supraveghere a raportului 301
Grație eforturilor noastre conjugate, România a reușit, după 25 de ani, să nu mai apară pe această „listă a rușinii”.
p 13 sus M  Chivu jpg
Două mesaje de la Greenpeace România
Oare cîți dintre noi nu s-au entuziasmat în fața unei oferte de 9 euro pentru un bilet de avion?
index jpeg 5 webp
„Turiști funerari”
Oare să rămînem acasă este cel mai cuminte lucru pe care l-am putea face spre binele planetei, adică al nostru?
p 10 M  Chivu jpg
Spovedania unui globe-trotter
Dar toate aceasta înseamnă că turismul de masă nu mai poate continua ca pînă acum, ci trebuie reinventat cu inteligență și sensibilitate.
997 t foto AN Stermin jpg
p 12 adevarul ro jpg
„Turiști mai puțini, impact economic mai mare” interviu cu Andrei BLUMER
Să caute destinații mai puțin populare și cu o ofertă bogată de experiențe în natură.
997 t foto Cosman jpeg
„One dollar” și o sticlă de apă
„One dollar”, atît este prețul unei sticle de apă de 0,5 litri în Cambodgia.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
p 10 jpg
Surpriza Bizanțului vesel
Nu s-a vorbit niciodată despre sexul îngerilor, în timpul asediului de la 1453 chiar nu avea nimeni timp de așa ceva.
p 13 jpg
„Cred că Cehov e mulțumit de spectacolul nostru“
Cehov este generos, are multe fațete și poți să-i montezi spectacolele în modalităţi stilistice foarte diferite.
p 14 jpg
E cool să postești jpeg
Să-ți asculți sau nu instinctul?
Totuși, urmînd ispita de a gîndi rapid, nu cădem oare în păcatul gîndirii pripite, în fapt un antonim pentru gîndire?
p 10 jpg
Gîndirea artificială pripită: cu ChatGPT la taclale
Gîndirea pripită este un termen folosit pentru a descrie procesul de luare a deciziilor sau de trage concluzii în modul rapid și fără o analiză sau o examinare adecvată.
p 11 Petre Gheorghiu in rolul lui Zaharia Trahanache jpg
Pentru o istorie a „puținticăi (ne)răbdări”
Carol al II-lea: mare pripit, dacă ne luăm după renunțările la renunțările la Tron.
p 12 jpg
Altul mai bun nu avem
Observ că ne trăim viețile de cîtva timp ca într-un proces penal.
p 13 jpg
Judecata pripită, gîndirea automată
Permanent ni se cere acţiune rapidă, reacţie promptă. Şi cînd ne mai gîndim?
p 14 sus jpg
Antidotul judecății pripite
Judecata pripită, aș mai remarca, e nu doar extrem-subiectivă, ci și rareori inocentă, dar ăsta e un subiect pe care o să-l eludez de data asta.
640px Three Democratic bosses of Maryland seated and drinking from mugs   L  to R   George(?) N  Lewis, John S  Kelly, John J  Mahon LCCN2006683418 jpg
O lume a incluziunii e ca un sat mai mare
O lume inclusivă e poate ca un sat mai mare, care se construiește împreună, nu prin demonizare și nu pe Internet.

Adevarul.ro

image
Profesor la Stanford: „Sunt 100% sigur că extratereștrii sunt pe Pământ de mult timp”. Când ne-ar putea contacta
Un profesor de la Universitatea Stanford susține că extratereștrii au fost pe planeta Pământ și sunt „încă aici”. El arată că experții lucrează la proiecte de inginerie inversă pe rămășitele unor OZN-uri care s-au prăbușit.
image
Noua modă la nunțile românești. Mirii renunță la o tradiție consacrată, tot mai greu de digerat
Sezonul nunţilor este în toi și viitorii miri trebuie să fie la curent cu tot ce e nou în materie de organizat evenimente. Tinerii vor să se modernizeze, fără să-și supere prea tare familiile care țin la tradiții.
image
Liniștea vieții la țară, spulberată de vecini cu apucături de oraș. „Dacă-ți ia foc casa, vecinii sting incendiul sau filmează cu telefonul?“
Comunitatea „Mutat la țară - viața fără ceas” l-a impresionat chiar și pe europarlamentarul Dacian Cioloș care vorbește despre „bucuria unei vieți simple și așezate”. Un membru al comunității povestește despre o situație care pare, aparent, incredibilă la sat.

HIstoria.ro

image
Crucificarea lui Hristos i-a apărut în vis lui Salvador Dalí
Dalí a precizat că a avut un vis în care i-a fost dezvăluită importanța înfățișării lui Hristos astfel.
image
„Dubletul seismic“ din mai 1990 - Ultimele cutremure majore care au afectat România în secolul XX
Pe 30 și 31 mai 1990, la doar câteva zile după primele alegeri libere (20 mai 1990), în România s-au produs alte două cutremure puternice. Fenomenul de la sfârșitul lunii mai a anului 1990 este cunoscut sub numele de „dublet seismic”.
image
De ce nu mai merg oamenii azi pe Lună? De ce în 1969 s-a putut și azi nu
În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii