Sîntem o naţie de mironosiţe?

Florin BUHUCEANU
Publicat în Dilema Veche nr. 678 din 16-22 februarie 2017
Sîntem o naţie de mironosiţe? jpeg

La finele anilor ’90 am devenit homosexual. Mă rog, e un fel de-a spune. S-a aflat însă public, carevasăzică. Am trimis cîteva articole la un număr de publicații (prima a fost Dilema, la invitația lui Alex. Leo Șerban), arătînd că pedeapsa cu închisoarea (de la 1 la 5 ani) pentru homosexualitate nu e tocmai o soluție. Nici pentru noi, nici pentru Biserica Ortodoxă în hotărîrea-i nestrămutată de a-și arăta dragostea pentru cei ca mine, bărbați și femei de orientare homosexuală. După publicarea, cred, a două articole pe această temă, am primit ordin de evacuare fără drept de apel. Mai întîi din facultatea de teologie ortodoxă unde studiam în acei ani, apoi din organizația de caritate în care lucram pentru mai binele cîtorva familii sărace, sfîrșind cu încheierea abruptă a unor relații de prietenie și de familie.

Astăzi îmi zic, consolator, că nici nu era de așteptat să fim tratați altfel ca gay sau lesbiene pentru simplul motiv că societatea acelor ani credea că facem rău. Iubeam un alt bărbat, tulburam deci ordinea macrocosmică și buna rînduială a societății de tranziție. Într-una din publicațiile sale, ASCOR profețea că eliminarea legislației anti-gay va precipita a doua venire a lui Iisus. Existența noastră publică ne transforma în sabotori ai valorilor şi tradițiilor neamului și Bisericii din care făceam totuși parte. Homosexualitatea nu era pe atunci o simplă orientare sexuală, ci răul moral și spiritual care urma să deșire sistematic fibra morală a României. Această inocentă teorie, întreținută sistematic de către BOR, organizații-satelit și Parlament, a făcut  ca zeci de oameni să înfunde pușcăriile după 1990, pe baza faimosului articol 200. Pentru unii dintre noi, idealul acelor primi ani de post-comunism era să nu facă pușcărie.

După 2002, odată cu eliminarea articolului 200 din Codul Penal, s-ar zice că am intrat în rîndul lumii. Unde mai pui că România a reușit să adopte o legislație antidiscriminare. Adicătelea, ne puteam apăra drepturile dacă puteam dovedi că eram discriminați la locul de muncă, la școală, în instituții publice ori private. Mentalitatea generală a rămas pe mai departe ostilă. Dacă e să ne uităm la rapoartele periodice ale Fundamental Rights Agency a Uniunii Europene, rămînem țara cu cei mai mulţi cetăţeni care nu vor să aibă de-a face cu homosexualii și romii. Persoanele transgender nici măcar nu sînt luate în discuție, fiind tratate pe mai departe drept mutanți, creaturi hibride, cu o identitate ambiguă și cam bizară. Ce anume face totuși să băltim în această stare de dispreț social față de cei care nu sînt după chipul şi asemănarea majorității populației?

Într-un dialog recent cu un distins teolog și apărător public al valorilor Coaliției pentru Familie, am aflat că nu dispunem totuși de ansamblul calităților umane care definesc România profundă. Nu intrăm în categoria „prea bun, prea ca la țară“. Să fie homosexualitate și la noi, fie, însă doar sublimată. Și doar dacă nu ne vede lumea în stradă, ca să nu aibă vreun șoc estetic. Dacă Platon reușea să-și sublimeze năravurile homosexuale, noi de ce n-am putea, mă rog? Unde mai pui că nici nu sîntem cine știe ce experți în știința conjugală și de creștere a copiilor. Mai rău, producem confuzie. Nu se poate imagina, și basta, o familie formată din două femei cu al lor copil adolescent. Nu și nu, căci junele nu ar ști cum să-și numească mamele. Asta dilemă pentru România! Problema majoră a societății noastre nu ține de cîți copii sînt părăsiți ori bătuți de părinții lor biologici, cît de greu e să-i crești fără un sprijin real din partea statului, cîte fete adolescente nasc și sînt mame. Aș, problema e că unora le lipsește imaginația (și curiozitatea) de a afla cum se raportează la ai săi părinți fiul ereticei familii.

Da, nu credem că „a fi“ familie înseamnă necesarmente „a avea“ copii. Drept e, nu avem aceleași rituri simbolice precreștine de a cumpăra ori de a răpi mireasa, nu intrăm în hora îmbisericită a lui „Isaia dănțuiește“, nu valorizăm puritatea miresei virgine și tevatura din jurul nopții nupțiale care e de dorit cu sînge. Da, unii dintre noi avem copii și-i creștem responsabili. Și ca noi mai sînt în această țară europeană multe alte familii, cît se poate de heterosexuale, care nu sînt căsătorite, din varii motive. Avem, de asemenea, mulți tineri care trăiesc și formează familii de facto. Dintotdeauna în istorie, însă, au existat și familii care nu sînt formate din soți căsătoriți. Nu puțini dintre români trăiesc azi în aceste familii ce nu sînt întemeiate pe baza căsătoriei. Lor cine le apără drepturile? 

Florin Buhuceanu este directorul aso­ciației ACCEPT.

Mîntuirea biogeografică jpeg
Dulciuri, seriale, rugăciuni
În același timp, „discursul consolator” are, pentru omul zilelor noastre, o problemă de plauzibilitate.
p 10 jpg
Vechea artă a consolării
În timpurile moderne, la finalul secolului al XVIII-lea, treptata secularizare a dus la dispariția literaturii consolatorii, dar nevoia de consolare nu a pierit.
index jpeg 2 webp
Cea mai frumoasă consolare din lume
Și atunci, ce îi rămîne jurnalistului ca alinare? Ce îl ține pe el în mișcare? În existența sa profesională?
Saint Ambrose MET DT3022 jpg
Pretenția alinării universale
Există, desigur, unii creștini care, în fața pierderilor suferite, „dansează“ datorită bucuriei învierii.
index jpeg webp
Cînd consolarea are șanse să devină reală
Pentru a ne redobîndi viața, El nu s-a sfiit să urce pe cruce și să-l trimită la noi pe Mîngîietorul, Duhul (Spiritul) Adevărului.
Consolation of Ariadne MET ap18 42 jpg
Cu c de la căldură și nu doar pentru elefanți și delfini
S-ar putea spune că acceptarea suferinței și înțelegerea faptului că orice trăiește moare aduc consolare în cele mai multe situații.
p 13 jpg
Rețelele consolării. Scurtă incursiune în modul de existență în-durere
Acțiunea de a consola nu înseamnă doar a oferi sprijin emoțional, ci și a conlucra în a crea sau re-crea noi legături.
640px Sorrento buidings jpg
Il Grande Premio di Consolamento…
„Gogu a plecat în lume și a luat cu el și salariile voastre pe cinci luni. Doar știți prin ce a trecut, trebuia să se consoleze și el cu ceva”.
Immanuel Kant  Aquatint silhouette  Wellcome V0003180 jpg
Cît de mult ne pot consola filosofii?
Lecția pe care o putem extrage din schimbul de scrisori între Kant și Maria von Herbert este că filosofii ne pot consola în măsura în care nu vor forța aplicarea în practică a adevărurilor existențiale pe care le descoperă.
5832910afis jpg
În plină stradă
Arta publică din România este prea puțin susținută, reglementată sau mediată, fapt ce relevă porozitatea comprehensiunii și receptării conceptului, zdruncinînd atît semnificația, cît și scopurile artei înseși.
Scriitorii, rudele mele maghiare jpeg
Arta ca exagerare
„În artă, cînd nu știm ce vedem, reacționăm prin exagerare”.
p 10 Guerrilla Girls WC jpg
Eco-activismul și arta
Astfel, activiștii speră că dacă ne pasă de artă suficient de mult încît să vrem să protejăm arta, vom găsi modalități pentru a ne salva planeta.
p 11 WC jpg
Palimpseste temporare
La urma urmei, armele artiștilor și ale activiștilor sînt aceleași, iar salvarea se află în mîinile și în conștiința noastră.
Racism is not patriotism sign in Edison, NJ jpg
Rasismul ca reacție a publicului cinefil
Cert este că, în ultimii ani, mainstream-ul hollywoodian traversează o încercare de emancipare, prin care vrea să se dezică de vechile obiceiuri.
index jpeg 2 webp
Curaj
Cum facem asta? Semnăm petiţiile împotriva persecuţiilor, participăm la proteste. Ne exprimăm. Orice fărîmă contează.
p 13 Ashraf Fayadh YouTube jpg
Cuvintele, mai puternice decît dictatorii
Fiindcă adevărul cuvintelor noastre vorbește despre libertate, pe cînd adevărul cuvintelor dictatorilor vorbește despre frică.
p 14 J K  Rowling jpg
Voldemort pe Twitter?
J.K. Rowling nu este „too big to fail”, dar este „too big to cancel”.
E cool să postești jpeg
Lucrurile bune, trecute cu vederea
Potrivit lui Leibniz, răul există în lume, însă doar relativizîndu-l îl putem transforma într-un instrument prin care putem conștientiza și construi binele, care este, de altfel, singura cale pentru progres.
index jpeg webp
Cum și de ce să găsești partea plină a știrii
ar dacă mai devreme vorbeam despre libertatea jurnaliștilor sau a editorilor de a alege ce știri dau mai departe, nu trebuie să uităm că și publicul are libertatea să aleagă. Important e să aibă de unde alege.
Cloud system moving into Chatham Sound png
Depinde doar de noi
Altă veste bună din 2022 vine tot din emisfera sudică. În unele zone din Marea Barieră de Corali din Oceanul Pacific, cercetătorii au observat o însănătoșire și o extindere a recifurilor de aici.
p 11 WC jpg
Liberul-arbitru și paradoxul „poluării bune”
Dar chiar și dacă nu vrem să facem nimic, partea plină a paharului este că noi avem șanse bune să murim de moarte bună, în aproape aceleași condiții climatice în care am trăit.
p 12 Tarkovski, Nostalgia jpg
Pandemie cu final ca-n filme
Am strîns puncte din tot felul de grozăvii ale pandemiei, așteptînd vaccinul, așteptînd remediul, așteptînd vestea eliberatoare. Și, în cele din urmă, am cîștigat, tancul american a apărut.
p 13 M  Chivu jpg
Copilul călare pe porc sau falsul conflict dintre tradiție și modernitate
Generația mea poate a făcut mai multe sau mai puține. Am făcut ce am putut. Însă viitorul este deja aici. Iar cei care pot prelua ștafeta sînt și ei aici.
06F2AB41 2CE7 4E53 9857 4D9205D89939 1 201 a jpeg
2022, cu bune
Gura mea de aer: cu acel zîmbet curat, te privește fix în ochi și, pe un ton apăsat, îți spune: „Tati, te iubesc!”.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.